Lumea a atins starea de a dori să devină unită! Trebuie să devină unită, datorită revelaţiei dorinţei noastre interioare, dată de chemarea naturii. De aceea mintea noastră începe să se dezvolte şi inventăm lucruri care ne ajută să ne auzim de la distanţă. Aşa a fost inventat radioul acum 150 de ani. Acum doar 150 de ani! Apoi a apărut televiziunea, acum mai puţin de 100 de ani, iar oamenii au inventat cinematograful pentru a crea iluzia mişcării. Apoi, acum circa 25 de ani, am ajuns la dezvoltarea conexiunii prin Internet.

Toate acestea sunt rezultatul dorinţelor noastre care se dezvoltă şi cer o mai mare integrare şi unitate între noi. Această dorinţă se dezvoltă şi nu o putem opri. Ea cere o interconexiune constantă, neîncetată şi universală, 24 de ore din 24, în toată lumea.

Acum 200 de ani, omul călătorea undeva şi apoi se întorcea. În timpul absenţei lui, de exemplu, nu ştia ce se întâmplă acasă. Astăzi însă, asta este imposibil! În plus, cărţile au dispărut. Durează prea mult pentru cineva să le scrie, tipărească şi să le trimită şi apoi pe altcineva să le citească… Ziarele, ştirile şi totul se va întâmpla la viteza luminii, la viteza conexiunii electronice. Toate acestea sunt produse de nevoia de a ne corecta!

Natura noastră se descoperă ca un sistem integral, singular, care ne forţează să fim conectaţi împreună. Ce se întâmplă într-un loc este imediat continuat în altul şi totul în jur pare a se inflama, aprinde. Cine aruncă chibritul care aprinde întreaga lume? Nimeni! Se întâmplă pentru că noi suntem conectaţi unul cu celălalt în dorinţele noastre interioare.

Dacă compari începutul anului cu sfârşitul său, vei vedea întreaga lumea interconectată complet. De fapt, noi trebuie să avansăm către corecţia generală, să devenim ca un singur om cu o singură inimă, să atingem starea în care suntem în lumea Infinitului, să revelăm singura forţa de conexiune dintre noi.

De aceea trebuie să ne dezvoltăm în acest mod televiziunea de Cabala, precum şi resursele Internet, ca să fie cât mai interactive şi transmise în direct. Trebuie să aibă loc transmisii în direct şi oamenii trebui să se apeleze unul pe celălalt din toată lumea, în toate limbile, astfel încât nimeni să nu simtă nicio separarea sau diferenţă. Mai bine ca asta să se întâmple „live”, decât să fie înregistrate şi luate din arhivă. În acest fel, informaţia nu va fi percepută ca „moartă” şi toată lumea o va simţii ca fiind în viaţă! Dorinţele voastre trăiesc în prezent şi nu mai percep ce aţi făcut ieri. S-au schimbat, iar voi încercaţi să le vindeţi ceva care este deja mort.

Oamenii vor simţii asta atât de acut încât nu vor mai fi în stare să urmărească filmele! Veţi simţii că nu mai sunteţi impresionaţi de un film care de obicei vă încântau, sau vă făceau să plângeţi. Veţi vedea că asta nu vă va mai afecta deoarece a fost filmat cu câteva luni înainte, deci nu mai trăieşte! Totul trebuie să se întâmple chiar în acest moment. Eu vă dăruiesc senzaţiile mele, în timp ce forma externă care ne ajută să fim conectaţi virtual unul cu celălalt este doar un mijloc pentru a obţine conexiune internă de la inimă la inimă! Dacă am face lucrurile în acest fel, am obţine succesul în diseminarea ştiinţei Cabala!

La asta tânjeşte întreaga lume. Nici măcar nu ştie asta încă, dar este exact ceea ce doresc. O persoană începe să înţeleagă asta şi ştie cum să spună din inimă lucrurile corecte către lume, cum să spună lumii lucrurile la care aspiră, şi face asta într-un fel care nu este de actualitate numai astăzi ci, într-o oarecare măsură şi mâine – acea persoană deschide uşa către mâine!

Din lecţia săptămânala a unei porţiuni din Tora 2/10/11

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Intrebare: Cartea Zohar vorbeste despre starile interioare ale sufletului meu. Dar nu inteleg: Ce stare trebuie sa imi imaginez?

Raspuns: Trebuie sa iti imaginezi starea de unificare graduala intre toti, unificarea tuturor impreuna. Acesta este sufletul tau. Este atunci cand tu incerci sa unesti pe toti intr-un singur intreg. Daca eu fac eforturi catre acest scop, acesta este sufletul meu. Daca un altul face asta, atunci este sufletul lui.

Fiecare dintre noi este ca o celula intr-un corp ce incearca sa-si ataseze ei intregul organism. Facand asta tu obti intreg corpul  sau dorinta si asta se numeste sufletul tau.

Daca momentan tu iei doar o parte din corp si te conectezi cu el doar intr-o anumita masura, atunci ai doar un suflet partial. Asta inseamna ca esti pe cale, pe scara gradelor.

Dar, cand ajungi la finalul caii si primesti capatul scarii, cel mai inalt grad, Malchut al Infinitului, acolo totul se unifica intr-unul singur, fara nici o granita si fara nici un sfarsit. Cu toate astea, fiecare dintre noi isi imagineaza aceelasi Malchut al Infinitului din punctul sau personal de vedere, pentru ca fiecare persoana isi are propria sa radacina a sufletului. Asadar, nici o persoana nu este anulata cand asta se intampla. Nici unul nu isi pierde independenta.

Singurul lucru pe care trebuie sa il intelegem cand citim Cartea Zohar sunt formele de conexiune dintre noi. Fiecare celula are doar o dorinta. Asta e toata intelepciunea Cabala – este conexiunea dintre dorinte, pentru ca asa ele creaza unificare, intreaga maretie a lui Malchut.

De exemplu, un computer nu contine nimic altceva decat un plus si un minus. Dar miliardele de conexiuni intre ele formeaza toata marea sa capacitate si abilitate. La fel, intreaga munca a creierului nostru se bazeaza pe nenumarate conexiuni intre un plus si un minus, vointa de a primi si vointa de daruire. Ele se pot uni intr-o masura mai mica sau mai mare, intr-un grad diferit, sau sa nu se uneasca deloc. Nu este nimic in afara de asta. Cu toate astea, din enorma acumulare a tuturor partilor posibile, constand in diferite variatii ale conexiunii, sau a lipsei ei, dintre un plus si un minus, tu primesti ca rezultat o imensa intelepciune si o maretie cu adevarat Divina.

Asadar, asta este exact ce discernem, formele de conexiune dintre aceste mici parti sau suflete.

Din partea a doua a Lectiei Zilnice de Cabala 20/2/2011, Zohar.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar | Add Comment/Ask Question→

„Introducere la Cartea Zohar”, Articolul „A Saptea Porunca”, Paragraf 225: In Merkava [trasura/structura] a tronului, fata unui leu este in drapta si fata unui bou este in stanga. Boul este numit „un intreg [Tam] bou” pentru ca in Merkava a tronului exista o inscriptie a legamantului.

Intrebare: Este posibil sa facem un dictionar al termenilor spirituali mai adecvat nivelului nostru, care sa explice diversele cuvinte din Zohar, cum ar fi „bou”, „structura” „(Merkava)”, „leu”, „sarpe” si asa mai departe? Asta ne-ar ajuta sa inlocuim cuvintele ce ne amintesc de imagini fizice cu fortele spirituale in functie de definitiile lor in timp ce citim. Este acesta un mod corect de abordare in timpul studiului Zoharului?

Raspuns: Totul depinde de modul in care convenim sa vorbim intre noi. Cand avem o perceptie comuna, vorbim in functie de aceasta senzatie. Atunci cand nu percepem lucrurile, evenimentele in acelasi fel, dar le intelegem (un nivel mai jos decat perceptia), noi, sa zicem, vorbim folosind termeni si formule stiintifice.

Acest extras din Zohar foloseste cuvinte ca „bou”, „magar”, „tron” si asa mai departe. Daca ar fi sa le inlocuim cu forte, ar trebui sa specificam ce fel de forta este, din ce Sefira sau proprietate provine. Pe cand aici, un singur cuvant e folosit pentru a se referi la aceeasi forta, de exmplu, „bou” sau „un intreg bou”. Acest limbaj este mult mai concis pentru ca se bazeaza pe faptul ca noi intelegem la ce se refera.

Ele se refera doar la Lumini si Kelim (dorinte) pentru ca nu avem nimic altceva despre care sa vorbim. Cum pot sa iti transmit eu tie conexiunea dintre Lumini si Kelim intr-o anumita forma specifica? Ar trebui sa iti desenez intr-o imagine? Sa iti cant un cantec? Sa iti dau o formula? Descrie-mi imaginea acestui cuvant ce rezulta din conexiunea lor? Cum as putea sa-ti explic exact starea spirituala, combinatia de Lumina si Kli, despre care vorbesc?

Iata de ce Cabalistii au gasit patru limbaje pentru a descrie sistemul superior de guvernare a lumii noastre: limbajul Tanach (al Bibliei), Hagaddot (al Legendelor), Cabala si Halachot (Talmud), si il folosesc pentru a ne transmite noua ceea ce ei au atins. Aceste limbaje sunt combinate in Zohar.

Zoharul insusi este in principal scris in limbajul Talmudului (Midrash), desi el foloseste de asemenea un pic si din limbajul Tanach sau al Legendelor, iar Baal HaSulam adauga limbajul Cabala la el. Si cand sunt paralele, tu poti, mai mult sau mai putin, sa ti directia corecta a gandului.

Dar cum ar putea limbajele sa te ajute daca nu ai nici un fel de cuprindere spirituala si nu percepi la ce se refera textul? Nimic nu te poate ajuta! Tu ai nevoie sa te gandesti numai la cum sa primesti mai multa influienta pentru a putea incepe sa percepi.

La fel functioneaza si in lumea noastra: Tu poti sa imi spui ce vrei, dar daca eu nu am experimentat niciodata asta, orice imi spui tu mie este ca mort, sau in cel mai bun caz, eu as putea sa imi imaginez ce spui printr-o analogie cu ceva cu care sunt deja familiar.

Dar daca eu nu stiu nimic despre lumea spirituala, nu exista nici o poveste care ma poate ajuta. Din acest motiv, intregul nostru studiu se poate rezuma la straduinta, la dorinta de a percepe aceste notiuni spirituale, sa vrem sa ni se deschida ochii.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 2/17/2011, “Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Zohar | Add Comment/Ask Question→

Noi lucram intr-o forma „binara” discreta prin impulsuri singulare: da sau nu, legatura sau fara legatura, ascensiune sau coborare, stinga sau dreapta. Prin acest mod, bucata cu bucata, facem un pas dupa celalalt si toate acestea se inbina la sfarsit ca un intreg integral.

Daca trebuie calculata suprafata unei forme complexe, atunci oamenii de stiinta folosesc ecuatii integrale. Ei umple suprafata complexa, cu patrate masurabile, pe care le fac tot mai mici, si la sfarsit, le aduna.

Pe deoparte este plasa de legatura care lucreaza intre sufletele noastre, in care actionam desinestatatori prin impulsuri si actiuni individuale. Dar la sfarsit, ca si rezultat al efortului nostru, cand reusim sa patrundem tot mai adanc, ea se transforma intr-o retea integrala. Prin alte cuvinte, exista acolo un numar enorm de legaturi si actiuni, care depind intratat de puternic una de alta, incat putem atinge infinitul.

Nu este doar suma particulelor unde se aduna toate calitatile si activitatile, ci aici actioneaza si o „componenta de rezumat” care are o calitate diferita, de pe o treapta spirituala mai inalta. Invers vazut, ne miscam de la o forma discreta la una integrata. „Forma integrata” suma formelor discrete este Creatorul – unul, dupa cum este scris: „El si numele Sau sunt unul”. Ne apropiem de aceasta forma integrala despartiti, dar pe parcurs adaugam cate o particica a micilor noastre „caramizi” unindu-ne cu acel Unu.

Noi insine, nu putem ajunge la acest Unu singuri. Noi facem tot posibilul pe treapta nostra actuala, adaugam cantitatea necesara de eforturi, si ajungem la treapta conform celor „zece sefiroti”. Si la sfarsit are loc saltul pe treapta urmatoare.

Dar nu pot sarii singur, forta superioara ma ia cu ea. Aceasta forta, este factorul cumulativ, acel Unu. Si atungi ating in loc de 10, 1 (Unul), ca si la un calculator, care arata urmatorul decimal daca tastezi de 10 ori.

De aceea continuam sa strangem corectarile, pana cand forta lui „Rav Paalim si Mekabziel” apare, si atinge Gmar Tikun (ultima corectare)!

Din partea a 4. A a lectiei zilnice de cabala din 14.02.2011, „Esenta Intelepciunii Cabala”.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Imaginea initiala ce ii apare unui incepator ce citeste Cartea Zohar este foarte dezordonata. El devine confuz, neintelegand exact ce fel de limbaj este folosit – limbajul Cabala, sau vorbeste in termeni de Lumini, Kelim, Partzufim, sau in limbaj alegoric.

De multe ori acelasi paragraf din Zohar foloseste un amestec de limbaje. De exemplu, pe de o parte se vorbeste de Adam, Eva, sarpele si asa mai departe. Pe de alta parte se vorbeste despre Malchut si Zeir Anpin si de cum se unesc, ajungand la ZAT sau GAR de Bina. Asta pentru ca acelasi pacat si corectia lui, ce sunt descrise in Torah, pot fi descrise in patru limbaje – cel al Tanach (biblic), Halachot (talmudic), Hagadot (legende) si Cabala. Cu toate astea omul nu le poate conecta inca pe toate acestea impreuna.

Totusi, in masura in care avanseaza, in interiorul Kli-ului sau dorintei sale mai corectate, el va incepe sa inteleaga cum sa traduca lucrurile dintr-un limbaj in altul. Va intelege cum sa foloseasca limbajul Tanach sau Halachot pentru a explica lucrurile scrise in limbajul Sefirot. Limbajul alegoric este mai profund si de aceea este mult mai dificil sa explici lucrurile prin el.

El va putea sa treaca de la un limbaj la altul, de la o expresie la alta. Asta pentru ca in esenta el isi exprima propriile senzatii interioare, sau cum gandurile si dorintele pe care le simtea ca opuse, acum sunt unificate in interiorul sau.

Acesta este singurul lucru pe care il exprimam. Nu am nevoie de un limbaj, litere, sau orice altceva! Am sentimentele (senzatii in dorinte) si mintea. Inainte ele erau conduse de ura, pe cand acum le transfer spre unitate si iubire. Noi nu avem nimic mai mult decat asta. Tot ce facem noi este sa revelam aceasta lipsa a unitatii si ruperea, iar prin corectarea lor vom ajunge la implementarea iubirii.

Cu toate acestea, este posibil sa vorbim despre asta folosind cuvintele celor patru limbaje, si pe langa asta, in loc sa explicam prin cuvinte, este deasemenea posibil pur si simplu sa simtim acestea in interior. Iata de ce persoanei care ajunge la spiritualitate nu ii pasa in ce limbaj a fost aceasta scrisa. El trece de la un limbaj la altul, pentru el toate acestea fiind unul si acelasi lucru.

Este la fel cum un muzician se uita la note si aude melodia pe care aceste note o canta in interiorul sau, sau cum un bucatar profesionist se uita la o reteta si deja simte gustul mancarii respective.

Din partea a doua a Lectiei Zilnice de Cabala 16/02/11

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Torah, Unitate, Zohar | Add Comment/Ask Question→

Intrebare: Toata realitatea este numai Lumina si Vas (Kli), Creatorul si creatia, eu insumi si aproapele meu. Atunci de ce mi se pare Zoharul atat de complicat si de confuz?

Raspuns: Zoharul ni se pare complicat si confuz pentru ca nu am cuprins inca imaginea unificata in intregime. Noua, „eu insumi” si „lumea”, dorintele gandurile mele, fortele ce opereaza in intreaga realitate si toate lucrurile ce le contine, ni se par separate intre ele, ni se par sparte. Asadar, aceasta forta a spargerii, a ruperii, imi da o imagine extrem de complicata si confuza. Si toate astea pentru ca nu vad in intregime/unitate, iar aceasta diviziune in aduce confuzie.

In masura in care am putea vedea aceste detalii ale perceptiei unite impreuna, nu in mintea noastra pentru ca asta nu ne ajuta, ci mai degraba in senzatiile noastre, iar in masura in care noi ne dorim sa conectam aceste lucruri impreuna – eu, aproapele, Creatorul, studiul, grupul, mediul si tot ce exista – pe atat de multa Lumina imi vor aduce aceste eforturi. Iar aceasta Lumina imi va cauza in schimb sa vad o imagine mult mai unificata, ale carei elemente vor incepe parca sa se uneasca, sa se intregeasca.

Toata intelepciunea provine din unificarea tuturor acestor lucruri opuse ce incep sa se sustina unul pe celalalt si sa se interconecteze. Cu cat mai distante si opuse erau aceste detalii ale imaginii realitatii, ce acum mi se par a fi unificate, sustinandu-se si complementandu-se unul pe celalalt, cu atat mai adanc patrund in profunzimea planului creatiei, programului creatiei, procesului prin care trecem.

Din toate aceste lucruri opuse eu incep sa traiesc, sa simt o incredibila intelepciune, sa unesc intr-un intreg toata guvernanta superioara si sa o atribui unei singure forte. Toate aceste se intalmpa ca rezultat al influientei Luminii asupra dorintelor si gandurilor mele rupte/sparte atunci cand imi doresc ca acesta Lumina sa le conecteze intr-un intreg.

Din partea a doua a Lectiei Zilnice de Cabala 16/2/11, Zohar.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Zohar | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Unde obţine o persoana energie pentru a face munca interioara din moment ce nu este corectată încă?

Răspuns: Chiar şi cel mai mic pas făcut în dorinţa, gândire, sau acţiune este posibil numai în virtutea importanţei scopului. Numai importanţa scopului ne dă energie.

Nu există nici o altă „sursă de energie”, care este capabila de a ne motiva pentru a ne face chiar şi cea mai mică mişcare, în acţiune, gând, sau dorinta. Numai importanţa o face. Nu este nimic în afară de ea.

Iniţial, am importanţa dorintei egoiste şi eu trebuie să dobândesc în permanenţă importanţa mai mare a scopului spiritual, Creatorul, făcându-L mai mare în ochii mei. Singura modalitate de a lucra la acest lucru este prin intermediul mediului. Cine e mai important- eu sau Creatorul? Mediul este construit în aşa fel încât, dacă  doresc, aceasta ma va ajuta sa-L pun pe Creator deasupra mea.

De ce este asta? Este deoarece mediul este capabil de a ma obliga să fac lucruri pe care n-as vrea niciodata sa le fac pe cont propriu. Deoarece am primit un punct în inimă, mediul poate face orice altceva, atâta timp cât contribui cu partea mea.

Prin urmare, intreaga noastra munca se rezuma doar la aceasta: Cine este mai important? Eu sau El? Eu trebuie să verific întotdeauna acest lucru si sa ma intorc catre grup, în scopul de a-L ridica Creator, adică calitatea daruirii si dragostei, mai presus de mine însumi, adica mai presus decat calitatea primirii şi respingerii fata de alţii. Dacă lucrez corect, atunci mediul este în măsură să-mi ofere treptat combustibil pentru avansare, astfel cel mai important lucru mi-ar deveni revelat ca fiind Creatorul, scopul, eforturile şi realizarea conectarii si adeziunii.

Doar grupul este capabil să facă acest lucru. Dacă o persoană se construieşte în mod corect, atunci ea are întotdeauna  combustibil şi nu are probleme sa avanseze. Dar se întâmplă doar cu condiţia că ea însaşi sa se controleze la fiecare secundă: Cine este mai important pentru ea?

Noi ar trebui să ne uitam la tot în viaţă din această perspectivă. Mai întâi de toate, aranjeaza priorităţile tale, astfel încât cel mai important lucru sa fie scopul,Creatorul, adeziunea şi daruirea. Apoi, poti sa te uiti la la orice altceva -la copiii tai, munca ta, familia ta, prietenii tai, lumea şi orice altceva. În acest caz, esti pe drumul cel bun pentru a atinge obiectivul prin ele.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 2/17/11, Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Zohar, „Ki Tissa [Atunci când iei],” punctul 31: „Ca un crin între spini, aşa este iubita mea printre fiice.” Creatorul a dorit să-l facă pe Israel similar cu ceea ce este mai sus, deci sa fie un crin pe pământ [in Israel], care este ca si crinul de deasupra, Malchut. Şi parfumatul crin, mai bun decât toti crinii din lume, este numai unul care a crescut printre spini. Acesta miroase aşa cum ar trebui.
Spinii devin dezvăluiti unei persoane la gradul la care ea este capabila sa-i depăşeasca. Dacă ea pregăteşte corect toate înclinaţiile, toate forţele prezente şi care funcţioneaza între el şi mediul înconjurător, daca ea poate  in mod continuu sa trezeasca şi sa creasca importanţa Creatorului, a unităţii şi a dragostei pentru aproapele sau ca pentru sine însuşi, deasupra tuturor suprafetelor gândurilor şi dorinţelor sale, atunci ea face analiza  dreapta si „stirbeste dintii” înclinatiei rele.

Rabash scrie, „Când răspundeţi egoismului,” tociti dinţii lui. „” Acest lucru înseamnă că nu trebuie să discutati cu el, dar ar trebui să utilizati forţa şi sa-l depăşiti.  Dezvălui mediul, care se intinde intre mine si altii, in mod egoist, în căutarea unei şanse de a utiliza conexiunea mea cu el, pentru a obţine cât de mult pot de la el.

Privind realitatea dintr-o perspectivă materiala, vad totul in afara mea, în loc de a o vedea in interior. Nu cred că eu sunt responsabil pentru distanta, ura, şi repulsia care devin dezvăluite. Toate aceste lucruri  par externe pentru mine şi nu ale mele. Nu cred că acestea sunt Kelim-urile mele, percepţia mea despre realitate, viziunea mea, sau revelaţia realităţii superioare in interiorul meu.

Prin urmare, eu trebuie să-mi dau “o lovitură in dinţi” din nou si din nou pentru a corecta atitudinea mea faţă de imaginea care este reprezentata în faţa ochilor mei. În această imagine sunt separat de aproapele meu de o distanţă care nu-mi pare a fi datorita dorinţelor mele corupte (Kelim). În schimb imi pare ca ceva străin, ceva ce trebuie să resping.

Dar eu actionez contrar: lovesc forta acestei iluzii cu analiza mea, căci înţeleg că tot ce-mi devine revelat sunt eu insumi. Şi nu-mi corectez sufletul pana cand nu-mi atribui mie insumi întreaga lume, toata realitatea, toţi oamenii, toate sufletele şi toate nivelurile în genurile- gradele mineral, vegetativ, animal şi vorbitor. Eu trebuie să le tratez pe toate ca pe o parte inseparabila din mine.

Apoi, vad că percepţia realităţii, iubirea pentru creaturi şi revelaţia Creatorului se află în aceleaşi gânduri şi dorinţe care determină atitudinea mea faţă de aproapele meu, la ceea ce este in afara. În realitate nu există nimic dincolo de dorinta. Şi când simt că această dorinţă iese din mine catre ceilalţi, trebuie „sa  prind în dinţi” calea cea dreaptă. Acesta este modul în care ma transform într-o punte de legătură între mine şi cealalta parte din mine. Aproapele meu va deveni o parte din mine şi Creatorul va deveni al meu. Acesta este modul în care voi include toata realitatea în mine şi astfel spargerea va fi corectata.

Apoi, în acelaşi loc, în aceleaşi dorinţe şi gânduri care au stat între mine şi aproapele meu, voi începe să simt prezenţa Luminii, calitatea daruirii si dragostei.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 2/16/11, Scrieri de Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Perceptie, Zohar | Add Comment/Ask Question→

Întrebarea care pur si simplu nu va fi redusa la tăcere şi la care trebuie să se răspundă cu o „lovitură la maxilar” este întrebarea despre cine e mai important: eu sau Creatorul? Eu sau aproapele meu? Forţa daruirii sau forta primirii?

Dacă această întrebare stă în mod clar în faţa mea şi am înţeles că dacă voi progresa sau intra intr-un esec depinde de obţinerea unui răspuns clar, atunci nevoia pentru sprijinul constant al mediului devine evidenta pentru mine. Dar, pe de altă parte, ce este acest mediu? Şi ce fel de sprijin imi da? În esenţă, primesc propriul meu Kelim,dorintele, la gradul la care vreau să-i aduc mai aproape de mine. Pana la urma, toata realitatea sunt eu.

Prin munca cu mediul, il ridic în ochii mei şi în el gasesc importanta  Creatorului. În esenţă, mi-a fost data forţa spargerii in asa fel incat sa ma ajute pe mine în acest mod.
“Eu-l” meu,care include toata realitatea, se divide în două părţi:
1. partea pe care o experimentez ca sine
2. partea pe care o experimentez ca lumea, alţi oameni, şi tot ceea ce este în afara mea.
De ce m-a spart creatorul în două? Acesta a fost în scopul de a face mai uşor pentru mine sa corectez partea care se află în afara. Ii ridic importanţa în ochii mei prin trezirea importanţei prietenilor şi motivarea acestora să lucreze cu mine, ca si cum au libertatea de a alege sau mai multa independenţa decât le atribui.

Noi trebuie să înţelegem că forta spargerii este pentru binele nostru. Partea numită „aproapele”, adică tot ceea ce este în afara de mine, vor fi corectate de mine, dacă ii tratez exact ca aproape. Corectez aceste dorinte care par străine pentru mine, plasandu-ma  în faţa lor şi dorindu-mi să ma unesc cu ei.

“Sinele” meu este doar punctul din inimă, în timp ce „aproapele” este întregul meu Kli, întregul vas al sufletului. Dacă eu nu as fi fost împărţit în aceste două părţi, atunci nu aş avea ocazia de a corecta dorintele “externe”. Nu aş fi capabil de a le analiza, a le verifica şi a le sorta, sau de a cere forţa sa lucrez cu ele.
Cu toate acestea, eu ma situez în afara lor şi corectez atitudinea mea faţă de ei. Aceasta este iluzia ca eu primesc -ca si cum as corecta atitudinea mea faţă de aproapele meu prin principiul „iubeşte-ti aproapele ca pe tine însuţi.” Şi eu încă nu percep, nu înţeleg sau nu simt că, în esenţă, acesta este sufletul meu. Mi-a fost data forta ruperii, care descrie o imagine înşelătoare a „altora” în ochii mei. Dar exact in acest mod as putea începe corectarea Kelim-ului meu, lucrand împotriva forţei de respingere prin lovirea ei, lovitură cu lovitură.

Astfel, este posibil să ne imaginăm munca noastră în acest fel: o persoană primeste iniţial toate creaţia în capacitatea sufletului său şi înţelege că toate forţele de dezbinare sunt o fantezie destinata să-l deruteze. De fapt, realitatea nu este izolata de el deloc. Acesta este motivul pentru care o persoană loveste si „stirbeste dintii”  aceastei forţe de rupere, acestei iluzii. El ar trebui să vadă acest lucru ca fiind întreaga lucrare pe care el trebuie s-o efectueze.

Şi continuă până când face praf toti dintii, smulge toate buruienile, astfel încât  trandafirul sa creasca printre ele, aşa Malchut ar înflori în forma sa reală, in plina forta. Aceasta este Shechina, sufletul comun.

In această lumină trebuie sa vad mediul, prietenii şi pe Creator. Tot ceea ce pare extern pentru mine este o parte inseparabila din mine. Forţa care ma separa pe mine de singurul gând si dorinţa, de Singurul, este forţa de dezbinare pe care trebuie s-o zdrobesc.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 2/16/11, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Atingi probleme foarte mari atunci când vorbesti despre munca cu mediul.

Răspuns: Nu vorbesc despre toate marile probleme deloc. Eu vorbesc despre realizarea imediată, despre ceea ce trebuie să se întâmple între noi. Nu este mai presus de noi, ci la nivelul ochilor nostii, la nivelul inimilor noastre.

Întrebare: Dar nu lucrez cu mine insumi în mod artificial?

Răspuns: Desigur, în mod artificial. Noi recunoaştem şi admitem ipocrizia noastra. Da, ne jucam,“mintim” pe faţa.

De exemplu, chiar acum, nepotul meu este ocupat cu un camion de gunoi de jucărie. El caută gunoi în jurul casei ca să-l pună în camion. Este aceasta un joc? Dacă el ar fi capabil să-l explice pentru tine, ai intelege ca aceasta este viata. Cu toate acestea, voi, adulti, va jucati cu jucariile voastre. El vede în felul acesta; noi vedem in sens opus. Acestea sunt două niveluri, şi nu puteti face nimic in legatura cu asta.

Deci, ştiu că sunt scufundat în dorinţa egoista, că-l urăsc pe aproapele meu şi ca ma gandesc doar la mine insumi. Nimic altceva nu ma intereseaza, şi am venit la grup pentru a primi chiar mai mult pentru că nu mai primesc satisfacţie de la niciunul dintre lucrurile pe care le-am avut anterior.

Vecinii mei sunt mulţumiţi cu situaţia lor şi se uita la mine ca şi cum aş fi nebun: „Ce vrea de la viata?” Cu toate acestea, nu este suficient pentru mine şi de aceea mă aflu aici.

Zi după zi, continui sa descopar ura şi dispreţul pentru toată lumea. Nu am nevoie de nimeni şi nimeni nu conteaza pentru mine, decat dragul de mine. Sunt conştient de toate acestea, dar în acelaşi timp, ştiu că ridicandu-ma la un grad mai mare înseamnă să ies din mine, din dorinţa mea, din gândurile mele, spre ceva complet diferit. Vreau să ma nasc din nou.

Deci, ma joc la nivelul meu, în egoismul meu, ca şi cum aş fi deja la un grad mai mare. Desigur, toate acestea sunt un pretins joc. Totul este o minciună, dar este o minciună utila. Nu am altă posibilitate să ma dezvolt, dacă nu joc un joc despre ceva ce vreau să ating.

Aceasta este ceea ce fac copii, plantele si animalele. Aceasta este condiţia care opereaza in toata natura. Fiecare element care vrea să se dezvolte în consumul şi emisiile de oarecare materie se transformă într-o anumită imagine, un model a ceea ce aspiră. Acesta trebuie să depună eforturi pentru forma sa viitoare.

Apoi, Lumina superioara vine. Când dezvoltarea este cauzata de natura, se petrece în mod automat. Plantele şi animalele nu ştiu cum se dezvolta si totusi Lumina, de asemenea, opereaza pe nivelurile mineral, vegetativ şi animal.

Nu există nici o altă forţă, dar trebuie să evocam aceasta Lumina cu toata forta noastra, cu inteligenta noastră, cu analiza noastră, cu estimările noastre, cu înţelegerea noastră şi cu seriozitatea noastra. Nu numai că trebuie să fim prezenti în această creaţie, noi trebuie s-o controlam.

Acesta este cu adevărat un joc. Este scris că Creatorul se joacă cu leviatanul. El de fapt se joaca. Orice modificări care apar atunci când ceva sau cineva merge de la un grad la altul sunt un joc. La urma urmei, le evocam printr-un joc despre ceva ce încă nu am atins sau dobândit, ceva in care încă nu ne-am transformat. Acesta este un lucru foarte serios.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 2/15/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→