Cand va cadea acest zid de fier?

Intrebare: De ce tu si grupul tau principal aveti un aspect religios, daca tot explicati ca acest lucru nu ajuta la avansarea spirituala?Ar fi  bine sa se afiseze un aspect mai lumesc pentru a veni mai aproape de oameni si de lume, asa este?

Raspuns: Nu cred ca ar trebui sa ii deranjeze pe oameni. Studentii nostri vin din diferite medii, iar noi nu spunem nimanui cum ar trebui sa arate. Iar daca publicul este obisnuit deja cu asociatia noastra, ar trebui sa stie ca noi nu convertim oamenii la religie sau ii obligam sa observe orice ritualuri religioase. Ei tanjesc sa isi atinga radacina sufletului lor si vin la noi ca sa isi transforme sufletul sa descopere lumea spirituala.

Noi ne ocupam doar cu corectia sufletului din moment ce scopul Intelepciunii Cabalei este revelarea Creatorului  fiintelor create. Iar aceasta revelatie se petrece doar in sufletul corectat. Iar referitor la persoana:  el sau ea, de obicei continua sa urmeze aceleasi traditii cu care a fost obisnuit.

Oricum, Cabal ne-a fost  transmisa noua prin oamenii al caror mediu a fost  in Iudaism. Dupa distrugerea Templului,oamenii au decazut de la dimensiunea spirituala,iar Cabala a fost inlocuita cu religia care este jos in lumea noastra fizica. Dar de-a lungul acestor veacuri si paralel cu ele,de la RabBi Shimon si in continuare, Cabala a fost transmisa de la un cabalist la altul de-a lungul intregului lor lant. In acest fel a ajuns in final la noi o metoda de corectare.

Cabala nu a fost inrudita cu religia care a ramas dedesubt.A continuat sa existe printre Cabalisti in acealasi mod ca si inainte de caderea Templului. Intotdeauna a fost o bariera,un zid de fier intre cabala si religie.

Cat despre noi, noi am primit Cabala asa cum a fost inainte de distrugerea Templului, si de aceea  nu are nimic de a face cu religia moderna. Noi ne preocupam cu corectarea sufletului. Dar in acelasi timp, inainte de distrugere, Torah si  poruncile erau respectate de oameni in: Intentie si in actiune,deopotriva,ca un intreg. Exista Templu si serviciul ritualic in el cu toate atributele necesare. Era aceasi legatura/apartenenta a fiecarei persone, in acord cu radacina lui sau ei  precum Cohen, Levy sau Israel.

Ramura si radacina erau unite si privite de oameni ca un intreg. Dar mai tarziu ramura a sfarsit dedesubt, in aceasta lume, pierzandu-si legatura cu ragacina, iar radacina a ramas deasupra,despartita de ramura. Aceasta a fost ceea ce e privita ca iesirea poporului lui Israel in exil cand religia a fost tot ceea ce a mai ramas pentru ei.

Dar astazi, noi trebuie sa ne ridicam acolo de unde am venit; si sa speram ca atunci cand o  facem  vom intelege care este datoria noastra; sa ne intoarcem la starea originala a umplerii complete si intregi a Torei si poruncilor ca actiuni spirituale. Nu stiu cum va arata; este posibil ca actiunile fizice sa nu mai fie necesare sau ele vor fi realizate doar de poporul lui Israel.

Baal HaSulam scrie ca fie si in intreaga societate complet corectata, fiecare persoana poate adera la religia lui sau a ei, intrucat religia este traditie culturala. Noi nu stim deocamdata nimic din asta si am face bine sa ne concentram doar pe un singur lucru: corectia sufletelor noastre.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabalal 2/20/2011, “Introducere la cartea, Panim Meirot uMasbirot

Kabbalah si cele sapte stiinte externe

Stiinta Kabbalah vorbeste despre lumea spirituala si fortele ca se afla in natura. Aceste forte influenteaza materia lumii noastre, creaza diverse imagini in ea, al caror rezultat este intregul univers cu tot ceea ce este in el : minerale, vegetatie, animale, oameni. Dar vedem toate acestea pe un ecran in partea din spate a creierului, si de aceea ne apare ca fiind in fata noastra. In acest fel ne imaginam realitatea.

De aceea stiinta Cabala este separata de aceasta imagine falsa, chiar daca aceasta imagine este cea care ne ajuta sa ajungem la profunzimea creatiei, la intentiile sale, si la caracterul Creatorului. Totusi, in esenta stiinta Cabalei ne invata sa mergem de la imaginea exterioara la cea interioara adevarata stare in care doar doua forte raman – forta Creatorului si forta creatiei.

Desigur fiecare se imparte in mai multe parti, anumite forte si actiuni. Dar in esenta se vorbeste doar despre fortele de a darui, de a ne bucura si ce se intampla intre ele. Asta face intreaga stiinta.

Daca o stiinta vorbeste despre interactiunea acestor doua forte fundamentale, atunci avem stiinta Cabalei. Si daca vorbeste despre diferite rezultate din aceste nivele ale materiei – mineral, vegetative animat si uman, atunci avem stiintele acestei lumi .

Desigur, stiintele sunt adevarate pentru ca ne dau puterea de intelegere asupra comportamentului exterior, prin care actiunile acestor doua forte interioare sunt exprimate. Dar aceste stiinte sunt limitate si putem sa ne bazam pe ele doar in legatura cu lumea noastra ingusta.

Intelegem ca stiinta Cabalei, care ne explica cum cele doua forte fundamentale actioneaza in natura, este baza tuturor celorlalte stiinte. Si asta nu include doar stiintele naturale care studiaza natura si lumea exterioara, cum ar fi fizica, chimia, biologia si zoologia, ci de asemenea si cele ce apartin de om direct, cum ar fi muzica, dansul, arta.

Toate acestea sunt de asemenea parte a celor “sapte stiinte externe” pentru ca ne dau intelegerea asupra abilitatii omului de a percepe si simti lumea sa.

Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala  2/21/11, “Introducere la Panim Meirot uMasbirot”

Apleaca-ti capul si ia cat de mult poti

Intrebare: De unde luam puterea sa acceptam corectiile?

Raspuns: Din mediu. O persoana singura nu are taria sa mearga mai departe un singur centimetru. Daca grupul iti da importanta realizarii scopului, aratandu-ti cat de joasa si detestabila este starea ta actuala, atunci vei avea forta de a te trezi din aceasta stare la o stare mult mai avansata.

Exprimata altfel, daruirea devine mai buna in ochii tai chiar daca iti parea rea mai inainte. Obisnuiesti sa te gandesti, « De ce trebuie sa daruiesc si sa ma unesc cu prietenii ? Asta nu-mi face placere. Nu sunt capabil de asta. » Dar prietenii iti arata ca asta este dezvoltarea. Vezi ca toti aspira la asta si apoi invidia, dorinta inflacarata si mandria ne imping inspre acelasi lucru. Si apoi poti deja sa o faci.

Totusi, asta se intampla asa doar cu conditia ca tu sa iti pleci capul in fata mediului. Ca sa faci asta esti alimentat cu tot ce ai nevoie. Ai forta auto-respingerii, dar nu o folosesti, nu poti face nimic. Ai fost adus in grup si ti s-a spus : « Ia ». Aici incepe libera ta alegere. Sa iei sau nu?

“Sa iei” inseamna sa te anulezi pe tine, sa iti pleci capul. Mergi mai departe, fa asta si vei avansa. Cu cat mai umil si mai mic te simti in relatia cu prietenii, cu atat mai mult ai nevoie de sprijinul lor. Apoi vei putea sa primesti de la ei realizarea umilinta ta si maretia Creatorului pentru a avansa corespunzator.

Daca nu te apleci in fata lor, atunci ramai un « cocos » cu capul ridicat, si vei ramane la stadiul animat.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 2/21/11, Scrierile lui Rabash

Greutatea de a ne exprima prin cuvinte

Intrebare: De ce este atat de greu sa gasim cuvinte prin care sa transmitem mesajul nostru celorlalti?

Raspuns: Daca am fi putut simti definitiile spirituale, am fi gasit cuvinte simple prin care sa ajungem la inima oricarei persoane.

Trebuie sa dezvoltam metode de corectie pentru a aduce lumea intreaga in uniune cu Creatorul. Pentru a face asta trebuie sa simtim spiritualitatea. De fapt, doar cand simtim ceva incepem sa intelegem, ceea ce ne da abilitatea de a ne exprima prin cuvinte. Senzatia vine din adancul dorintei, din forta sa, aspiratia si necesitatea de a o implini.

Nu sunt unele mai destepte decat altele. Totul depinde doar de dorinta! In lumea noastra exista oameni care se exprima intr-un foarte frumos si poetic mod. Asta este imposibil in spiritualitate unde profunzimea senzatiei si durerea interna determina totul.

Problema noastra este ca suntem blocati in mintea noastra si nu ne pasa de senzatia corecta. Senzatia depinde de conectarea noastra cu lumea, cu societatea. De fapt, trebuie sa gasim cuvinte cu care transmitem unitatea din noi! Cabala este o stiinta care exprima unitatea sufletelor.

Daca nu ne dorim sa ne conectam cu ceilalti, nu putem exprima nimic cu ajutorul cuvintelor. Luam doar ceea ce este scris in carti si convertim in sloganuri si stereotipuri care nu ne sunt clare nici macar noua.

De aceea, totul depinde de gradul de conectare cu societatea, cu grupul. Daca aceasta conectare exista, daca un nou Kli (dorinta) apare, chiar daca acum nu putem intelege prea mult, totusi acesta ne da abilitatea de a vorbi o limba care este mai aproape si mai clara pentru oameni.
Din lectia zilnica de Cabala 2/11/2011, Scrierile lui Rabash

Era schimbarii

Procesul dezvoltarii dorintei egoiste, unde dorinta de a darui apare treptat, a adus omul intr-un stadiu absolut distrus. Natua minerala, vegetativa si animata, la fel ca si societatea umana, intreaga realitate este acum intr-o lumina deplorabila

Ne aflam intr-un stadiu extrem de periculos, in contradictie cu intreaga realitate. Pe de o parte, realitatea incepe sa fie ceva enorm, global, interconectat si intreg, dar pe de alta parte, umanitatea pe pamant pare sa se fi transformat intr-o plaga canceroasa, un mucegai daunator care consuma si distruge natura acoperind intregul pamant cu deseurile si excrementele sale.

Descoperim ca suntem total opusi naturii, deci va trebui ca in viitorul apropiat sa realizam ca nu exista alta sansa decat sa fim in echilibru cu ea. Iar asta se poate face pentru ca cele doua forte opuse, receptia si daruire au fost deja revelate in noi, si sunt gata pentru a le putea folosi intr-o maniera echilibrata. Doar atunci vom incepe sa ne ridicam impreuna ca si umanitate, de la stadiul mineral la cel vegetativ al dezvoltarii noastre.

Pana acum aceste doua forte opuse s-au dezvoltat in noi fara acordul nostru. La sfarsit ne-au adus prima libera legere, si acum incepem sa ne dezvoltm singuri, prin evocarea fortei daruirii pentru a determina ca dezvoltarea noastra sa se faca peste forta de receptie care s-a inradacinat in noi.

Inainte, forta daruirii a fost ascunsa inauntru, si treptat a inceput sa cresca ca si o coca sau dimpotriva, a fost ademenita de la distanta: „Vino in felul asta, este ceva aici, este placerea care te asteapta aici”. Acum vom alege dorinta de daruire singuri si forta pe care ar trebui sa o urmam in dezvoltarea noastra. Daruirea nu va ajuta dorinta de a primi, dar dorinta de a primi va urma dorinta de a darui.

Trebuie sa luam aceasta decizie peste dorinta egoista care nu se opreste din crestere. Pe masura ce urca, ambele forte, daruirea si primirea vor creste si aparea egale in noi, pentru a ne da oportunitatea liberei alegeri. Vom simti ca existam in linia de mijloc dintre ele. In Cabala, acest loc este numit „Klipat Noga”, si in felul acesta vom avansa.

In fiecare punct din calea mea, alegerea mea consta din a dezvalui egalitatea acestor doua forte in mine, preferand dorinta de a darui celei de a primi. Daruirea trebuie sa determine directia mea, astfel incat dorinta de a primi sa se dezvolte mai cu seama in aest fel. Facand asta, dorinta de a primi ia forma dorintei de darui, forma Creatorului.Si cand dorinta de a primi este asemanatoare („Dome” in ebraica) Creatorului, atunci se refera la ea ca la „om” („Adam”).

Vom folosi aceste doua forte in acelasi fel. Dorinta de a primi va creste treptat, si dorinta de a darui de asemenea va creste, pentru a capa noi forme. La sfarsit, ne vom intoarce in acelasi loc unde am inceput coborarea, lumea Infinitului, unde ambele dorinte exista impreuna perfect incorporate. Primim de asemenea absoluta adeziune prin alegerea noastra, cand actioam de jos in sus, pana cand intreaga dorinta de a primi va lua forma completa a dorintei de a darui. Acesta va fi sfarsitul corectiei, completarea dezvoltarii noastre.

Traim un timp deosebit, o noua era. Ce este nou, este ca prin aceasta alegere, dorinta de a darui trebuie sa stapaneasca dorinta de a primi placere. Se mai numeste „ credinta peste ratiune”.

In fiecare zi ni se alatura mai multi oameni ale caror dorinte amestecate au fost completate. Treptat, au revenit la prima alegere: sa plece din stadiul mineral la cel vegetativ, si sa reapara ca fiinta spirituala crescuta din stadiul mineral.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 2/18/2011, Scrierile lui Rabash

Sfarsitul generatiei sclaviei

In prezent ne ridicam impotriva noii generatii care poate realiza orice doar daca intelege, simte, decide si este de acord cu ceea ce trebuie infaptuit. Altfel nu va fi capabila sa faca nimic. Putem vedea  asta si prin evenimentele care se petrec in intreaga lume. Un nou val se ridica sau, cu alte cuvinte, un nou nivel al Sufletului Comun se trezeste in umanitate.

Generatia moderna este contraindicata ca exemplu pentru cresterea morala-onesta care ameninta o persoana si o forteaza cu invataturile morale spunandu-i : “ uita-te la noi ca exemplu si actioneaza in acelasi  fel ca noi”.  Aceasta nu  este satisfacator pentru tanara generatie. Ei nu vor urma aceasta cale. Dimpotriva, vor copia cele mai proaste exemple  si vor fi incapabili sa aiba o atractie astfel incat sa accepte minunatele exemple pe care le au.

Noua generatie nu va accepta nimic doar pentru simplu fapt ca aceasta  este cum trebuie sa fie. Desi un copil absoarbe  multe  lucruri automat si chiar daca se educa copiii moderni conform principiului ‘ dupa fapta si rasplata’ , nu va merge. Aceasta se intampla pentru ca egoismul creste din zi in zi si nu vor fi capabili sa opuna rezistenta. De aceea, obisnuinta va deveni o a doua natura pentru ei.

Chiar in fata ochilor nostri o noua natura se dezvolta in copil si cere ca  sa ii oferim o metoda. Doriti sa ii oferiti copilului solutii  de-a gata,  pe care sa le implementeze  ca o mica masina pe care o actionezi in masura in care se uita la tine si repeta totul. Dar asta nu va merge. Copiii vad direct prin tine. Constant ei te studiaza si te analizeaza. Esti complet transparent pentru ei.

Trebuie sa intelegem  ca  aceasta generatie necesita o metoda rationala si logica care sa poate fi inteleasa si apoi aplicata conform acelei intelegeri.

Generatia sclaviei s-a sfarsit, sau generatia masinilor care a fost personificata chiar de Charlie Chaplin. Astazi trebuie sa ne gandim cum sa dam tineretului o explicatie a procesului dezvoltarii, a realitatii si a locului lor in ea, scopul, calea conducerii si oportunitatile  care se afla inaintea fiecarei persoane.

Pe scurt, este necesar sa ii arati unei persoane limitele intre care ea este, cu adevarat, o creatura libera. Noua generatie este foarte diferita de noi si de aceea noi trebuie sa dezvoltam metode  –  sa ii antrenam astfel incat ei sa fie ascultatori  – dar metode de transmitere  a intelepciuni raportate la varsta persoanei. Copii vor folosi si realiza aceasta invatatura  prin comportamentul lor si apoi tot ce ramane de facut pentru noi este sa verificam daca le-am oferit-o corect. Si vom vedea aceasta din rezultate.

In trecut, educatia si cresterea  erau bazate pe principiul  ‘ fapta si rasplata’ . Copii erau inghesuiti intre diferite limite si tinuti strans de lesa. Le era spus “Asta este ceea ce trebuie sa faci !”  Dar in prezent, aceasta nu va mai merge, pentru ca Creatorul pretinde de la noi sa constientizam raul  si intelegerea a ceea ce se petrece in viata. Trebuie sa invatam sa ne stapanim in raport cu importanta scopului. Aceasta este munca independenta a unei persone.

Sufletul nu are varsta. Nu conteaza in cine se trezeste: adult sau copil. Trebuie sa intelegem ca suntem obligati sa asiguram o metoda de corectie, atat pentru tineret, cat si pentru cei maturi, astfel incat sa se dezvolte numai prin ea.

Din discutie asupra educatiei 2/19/11

Ce pretind oamenii când protestează pe străzi

Intrebare:  In ultimele  saptamani am putut vedea,  in cateva tari, cum oamenii au iesit  in strada sa demonstreze impotriva guvernelor lor, ca si cum ei ar fi aratat prin protest inabilitatea lor de a lua parte in guvernarea tarii. Cum le putem aduce la cunostinta ideile Kabalistice despre unitate, astfel incat sa simta ca aceasta unire le poate oferi o solutie?

Raspuns: Este o intrebare foarte importanta care devine, incet, incet,  tot mai vitala in zilele noastre. Este o intrebare despre unitatea pe care  oamenii, in mod esential, o cer. Cu alte cuvinte, o persoana cere:

Cum pot eu  o persoana normala, care supravietuieste cu 2 $ pe zi (asa cum se intrampla cu majoritatea populatiei Egiptului) sa decid ceva in aceasta viata?

Ei nu pot sa paraseasca strazile renuntand la protest si sa plece acasa pentru ca astfel  ar trebui sa se intoarca la aceea viata extrem de impovaratoare care este “ evaluata la 2 $ pe zi “ Dar faptul ca protesteaza le da un sentiment ca detin controlul  asupra ceva, ca actioneaza. Ei simt  aceea putere  in mainile lor si nu in ale guvernului.

Aceasta cerere nu poate fi satisfacuta adaugand un dolar in plus pe zi pentru necesitatile  existentei lor. Este necesar sa se gandesca  ce anume sa li se dea acestor milioane de oameni, astfel incat ei sa simta ca au primit puterea de a conduce si de a face schimbari. Iar in ziua de astazi,  aceasta problema este cu adevarat universala,  globala care porneste sa implice masele de oameni din toata lumea.

Guvernele incep sa caluculeze: Ce ar trebui  sa faca? Liderii politici sunt dispusi sa renunte la pozitiile lor si sa accepte diverse schimbari, dar nu vor reusi sa isi satisfaca poporul. Urmeaza sa mai vedem numeroase demonstratii si revolte pana cand decizia finala va iesi la suprafata : Trebuie sa ne asiguram ca pana si ultimul om, cea mai simpla persoana, va simti  ca are controlul; ca are onoare, putere  si respect de sine.

Umanitatea s-a maturizat ! Oamenii ies  pe strazi si simt ca detin controlul.Cand ei simt asta, este imposibil sa-i potolesti chiar si cu bani, pentru ca un asemenea statut nu va fi indeajuns pentru ei. Ei vor continua sa se ridice, creand o situatie dificila, amenintatoare..Nu vad cum guvernele vor fi capabile sa ii controleze.

Chiar daca guvernul ar inlocui guvernantii acceptand  reprezentantii poporului, curand, vazand ca detin controlul, ei se vor instraina de popor. Din moment ce ei pun mainile pe putere si incep sa se bucure de situatia lor,in  top, o persoana  care traieste in cartierul sarac al orasului sau intr-un sat izolat va inceta    sa il mai vada ca pe un reprezentant al lui.

Putem vedea deja aceasta tendinta in dezvoltarea politica, in viitorul foarte apropiat.In final, nici o alta optiune nu va fi valabila.Umanitatea va veni la o situatie cand va trebui sa infrunte intrebarea: Ce putem face pentru a fi egali? Cu adevarat, doar cand fiecare se simte egal, o persoana poate simti ca el sau ea este capul guvernului, ca ia decizii si este important.

Nu inseamna  ca cineva trebuie sa aiba controlul direct asupra altora, dar persoana are nevoie sa simta aceasta in interiorul ei. Si este posibil sa se obtina doar prin unitatea oamenilor, spre care ne indreptam.

Sociologisti nu sunt inca familiarizati cu un asemenea fenomen, oferind foarte atent pronosticuri superficiale. Dar cred ca in acele tari unde acest proces deja a inceput, nu mai poate fi oprit.Un guvern ar trebui sa se teama de populatia care deja a gustat  abilitatea de a schimba ceva si de a prelua controlul. Pana cand fiecare nu se va simti egal cu ceilalti, ei nu vor gasi pacea. Si aceasta este directia spre care se indreapta lumea.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 2/17/2011, “Introducere la Cartea, Panim Meirot uMasbirot

Invidiaza-l pe creator!

Este scris ca „invidia, dependenta de savoare si ambitia” il conduc pe om afara din aceasta lume – deci trebuie folosite aceste proprietati pentru a ajunge in lumea spirituala. Problema insa este ca omul se risipeste si cauta toate aceste necesitati in lumea materiala.

Daca el ar folosi intreaga putere ca sa devina om, sa urce pe treapta spirituala umana, ar avea succes. In loc de aceasta el fuge dupa bani, faima si putere, si-i lipseste invidia pentru calitati spirituale, care l-ar inlesni sa devina om.

Trebuie sa facem o analiza a noastra pentru a ne introduce in mediul care ne formeaza in asa fel incat din toate necesitatile sa o scoatem in evedinta pe cea mai importanta: sa devenim om astfel incat nici puterea nici banii nici faima sa nu ne atraga mai mult decat necesar. Toate aceste calitati trebuie doar sa sustina efortul spre invidia corecta – trebuie sa-l invidiem pe Creator  si sa tindem de a deveni ca si El!

Si daca cad si incep sa-i invidiez pe altii pentru banii, puterea sau faima lor, atunci este clar ca nu mai sunt orientat in sus catre scop. Dar cum il pot invidia pe Creator daca nu-l vad si nu-l simt? De aceea ne este dat grupul, ca sa ne convinga de importanta calitatilor spirituale. Nu vei stii nici o data cine este Creatorul, pana nu vei atinge treapta Sa. Pe de alta parte, calitatiile lui sunt opuse tie  si te resping – de aceea aici ajuta mediul inconjurator prielnic, in care tu vei lucra. Doar el poate schimba sistemul tau valoric.

Problema insa este chiar daca omul a incheiat dezvoltarea sa pe treptele neanimate, vegetale si animale si a ajuns la Cabala, la inceputul treptei umane, la liberul arbitru, el se poate abate de la drum, si se poate afla in cautarea banilor, puterii sau faimei pentru mai multi ani. Si pana se intoarce, viata continua  si poate chiar se sfarseste…

Extras din lectia „Introducere la Panim Meirot”, 17.02.2011

Povara cerului

Intrebare: Ce inseamna Jugul/povara regatului cerului in munca spirituala?

Raspuns: Inseamna ca  iau responsabilitatea cerurilor, Bina,calitatea daruirii asupra mea astfel incat sa conduca peste Malchut,calitatea receptiei. Malchut este sparta.   S-a faramitat in miliarde de parti si munca mea consta in luarea fiecareai parti, una dupa alta si atasarea ei alaturi de celelalte.

Poate fi exprimat altfel: Eu sunt parte din Malchut si trebuie sa alipesc celelalte parti asupra mea. Cum facem asta? Pentru inceput noi conectam aceste parti in micul nostru  grup, parti, pe care trebuie sa le corectam in acord cu programul muncii spirituale. Iar de  acum  trebuie sa fiu cu prietenii precum un singur om cu un singur suflet; in acest fel sa corectez spargerea intr-un segment mic al Malchut-ului, in grup, in mediul meu.

Apoi trebuie sa daruiesc lumii, adica tuturor celorlalte parti ale Malchut, in asa fel incat si ei se vor uni cu grupul. In acest fel corectez intregul Malchut.

In esenta trebuie sa corectez intreaga lume, spunandu-mi mie insumi ca intreaga lume a fost creata pentru mine. In acest fel ma raportez eu la lume. Corectand partea mea, injectez ascensiunea mea, trezirea mea, Lumina mea in toate sufletele sparte si deconectate. Apoi ele sunt  de asemenea trezite si fiecare dintre ele aspira la unirea cu ceilalti.

Deci se dovedeste ca o persoana aduce viata  spirituala  celorlalti devenind dreapta sau  fundamentul lumii. Ea da tuturor forta Luminii.

Din prima parte a Lectiei de Cabala 2/20/11, Scrierile lui  Rabash

Deasupra logicii acestei lumi

Întrebare: De ce este numită muncă spirituală şi un jug sau o povară?

Răspuns: Pentru că o persoană trebuie să o accepte prin credinţă deasupra raţiunii. De fiecare dată când este pe cale de se corecta, este înăuntrul dorinţei egoiste. De aceea, atunci când ia asupra sa această muncă, care este îndreptată spre intenţia de dragul dăruirii, ea nu vede niciun profit în ea şi o percepe ca pe o povară.

Corecţia mea nu se poate baza pe profit. Dacă ceva este profitabil pentru mine, atunci acţionez egoist. Şi, din contra, dacă accept calitatea Bina în dorinţa mea de plăcere, cu Bina fiind deasupra Malchut, atunci Bina devine un jug pentru mine – ceva care stă deasupra motivului, simţului şi deasupra tuturor calculelor.

Cum pot obţine asta? Mă acordez la mediu şi el mă influenţează, arătându-mi că merită să fac asta. În acest fel, este un beneficiu de fapt, dar este de o natură diferită: Este evocat de mediu în loc să vină din propriile consideraţii. Apoi, în timp ce sunt sub influenţa socială, primesc realizarea importanţei scopului de la el.

Fără această importanţă nu aş fi în stare să muncesc, deoarece este construită pe a prefera dăruirea deasupra primirii. Nu aş fi în stare să fac asta de unul singur. Numai mediul mă poate obliga să îmi schimb valorile aşa de mult încât pâna la urma voi dori asta.

Asta înseamă să accepţi jugul raiului. Este imposibil să o faci fără un mediu care construieşte în mine sistemul de valori necesar. În plus, muncesc deasupra raţiunii, deasupra abordării raţionale, deasupra logicii.

Ar părea: De ce să dăruiesc? Ce îmi va aduce asta? Nu pot explica dorinţei mele egoiste faptul că dăruirea merită ceva. Cum mă voi simţii mai bine? Bine, dacă măcar aş vedea măcar un potenţial beneficiu, atunci aş fi de acord cu asta, dar aici vorbim de un jug real, unde nu am nicio justificare pentru munca în niciun fel. Totuşi, grupul mă ajută să realizez importanţa şi atunci încep să muncesc.

Fără această importanţă nu aş fi în stare să muncesc. Nu aş fi în stare să acord nici măcar un moment de atenţie dăruirii. De aceea, grupul ca mijloc este la fel de important pentru mine ca şi scopul.

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 2/20/11, Scrierile lui Rabash