După exodul din Egipt, care simbolizează începutul dezvoltării spirituale a unei persoane, sunt 40 de ani de rătăcire în deșert. Această rătăcire se întâmplă cu ajutorul luminii, cu ajutorul calității dăruirii și al rezistenței constante a egoismului.

Pe partea dreaptă este calitatea dăruirii, Lumina — revelarea Creatorului — iar în partea stângă este egoismul, Faraonul care se împotriveste mereu, iar tu restabilești constant controlul calității dăruirii, altruismului, și iubirea pentru alții peste calitatea egoismului, a iubirii de sine și a urii faţă de alții.

A fi în interiorul Egiptului este o stare în care în general, te simți bine în absolut orice, cu excepția faptului că egoismul te stăpânește.

Astăzi, în lumea noastră, trăim durerile nașterii și prin urmare, începem să ne simțim rău în corporalitate. În principiu, trecem printr-o recunoaștere calitativă a răului atunci când totul este în regulă, dar totuși nu îl putem suporta. „Ce îți lipsește?! Se pare că ai destul din toate. Unii oameni nu au ce să mănânce, dar cu tine ce e?!” „Nu, nu pot rămâne cu asta. Este mai bine să mor decât să trăiesc așa.”

Aceasta este recunoașterea a cât de insuportabil este controlul egoismului, pe care ar trebui să-l simțim. Atunci vom percepe controlul altruismului, dăruirii și iubirii ca o cale de ieșire către libertate.

Nu poate fi exprimat în cuvinte pentru că vorbim despre niveluri complet diferite ale naturii, dimensiuni diferite, atunci când începem să simțim tot ceea ce se întâmplă într-un mod complet diferit.

KabTV „Am primit un apel. Miracolul Nașterii” 21.04.2012

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Spuneţi că tranzițiile de la etapă la etapă sunt adaptări pentru a primi forța dăruirii, astfel încât să nu se simtă ca un iad pentru noi. Ne oferă această perioadă de pregătire capacitatea de a rezista la lumina superioară care poate părea groaznică unei persoane nepregătite?

Răspuns: Da, desigur. Pare teribil pentru că este lumina dăruirii, lumina iubirii. Este foarte greu de suportat.

Nu ai fugi de prea multă iubire, chiar dacă este egoistă? Este foarte greu de suportat. Te stăpânește, pune presiune asupra ta, te obligă și nu poți fi doar „sub ea”, așa cum se spune. Te sufocă, te cucerește și te privează de libertatea ta. Preferăm libertatea decât iubirea. De ce avem nevoie de o iubire care ne ia libertatea?

Dimpotrivă, în spiritualitate nu există libertate fără iubire și nici iubire fără libertate. La urma urmei, conectându-vă cu toată lumea în iubire comună, interconexiune, asistență reciprocă și complementaritate, obțineți libertate nelimitată în această nouă conexiune.

KabTV „Am primit un apel. Toată suferința are un scop” 11.02.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Comentariu: Există o pildă budistă despre un hoț de buzunare profesionist care a trăit în orașul bijutierilor. Într-o zi, a văzut un bărbat cumpărând un diamant uriaș incredibil de uimitor pe care acest hoț de buzunare și-a dorit toată viața să-l obțină. Așa că l-a urmat pe bărbat, s-a urcat în tren și s-a așezat în același compartiment. Odată ce bărbatul a adormit, a verificat toate hainele bărbatului, dar nu a găsit diamantul. Când bărbatul a plecat la baie, a verificat gențile și valizele bărbatului, dar tot nu le-a găsit.

La ieșirea din tren, hoțul de buzunare l-a urmărit și i-a spus cu seriozitate: „Sunt hoț de buzunare, profesionist. Nu dau greș niciodată. Totul era curat. Te-am urmărit să-ți spun că nu am găsit diamantul pe care voiam să ți-l fur.”

Bărbatul a răspuns: „Te-am văzut imediat. Când am cumpărat diamantul, mi-am dat seama că mă vei urma, că vrei acest diamant. Așa că l-am ascuns acolo unde nu l-ai căuta.”

„Unde este locul ăsta?” – a exclamat hoțul de buzunare.

„L-am ascuns în buzunarul tău”

În concluzie, „diamantul” pe care îl cauți este chiar lângă tine, mai aproape decât respirația ta.

Întotdeauna căutăm aceste „diamante” undeva acolo. Tot timpul. Ne dedicăm viețile lui, luptăm, urâm, căutăm. Dar de fapt este atât de aproape! Este chiar aici – în „buzunarul” nostru, în noi.

Ce este acest „diamant?” Și de ce nu-l găsim?

Răspuns: Găsește-te pe tine cel adevărat, nu căuta ceva la alții; nu este acolo. Fiecare îl are pe al lui. Trebuie să-și găsească propriul suflet – sufletul omului, cel mai intim. Și atunci  va găsi totul în viață. Dar dacă îl cauți în alții, nu îl vei găsi niciodată. Nu va fi al tău.

Întrebare: Ce înseamnă să te regăsești pe tine însuți?

Răspuns: A te regăsi pe tine însuți înseamnă a-ți găsi conexiunea cu Creatorul, punctul cel mai interior din inimă. Aceasta este acest diamant mare, mare și specială.

Întrebare: Această conexiune cu Creatorul, acest diamant, se găsește în fiecare persoană?

Răspuns: În toată lumea. Acesta este punctul de legătură cu Creatorul. Acesta este diamantul nostru personal.

Întrebare: Trebuie să-l găsească toată lumea?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Cădem mereu în disperare. Îl căutăm în continuare, dar nu îl găsim, căutăm, dar nu găsim. Trebuie să ne confruntăm cu descurajare constantă și să încercăm să îl găsim?

Răspuns: Calmează-te, pentru că acest diamant este în tine. Trebuie doar să găsești conexiunea cu Creatorul din tine.

Întrebare: Când îi apare omului înțelepciunea că totul este în sine?

Răspuns: Este un rezultat al experienței.

Întrebare: Și experiența, trebuie să fie amară?

Răspuns: Este nevoie de timp. Câteva decenii.

Întrebare: Și când voi ajunge la faptul că totul este în mine, voi fi în pace?

Răspuns: În mod firesc. La urma urmei, găsiţi punctul central al lumii voastre – acolo unde Creatorul și voi existați.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 15.12.2022

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Ce este norocul în munca spirituală?

Răspuns: Norocul, Mazal în ebraică, provine din cuvântul „Nozel – picături”. Dacă picături de lumină, fotoni de sus, picură asupra ta, atunci ești norocos.

Picături de lumină îți luminează puțin calea, aprind o scânteie în întuneric și apoi poți măcar să vezi ceva. Deși, picăturile de lumină dau puncte de scântei, se aprind și se sting, se aprind și se sting, cu toate acestea, de la ele îți faci o idee, nu despre imaginea care este în jur, ci despre cum ar trebui să acționezi în ea. Este cel mai important!

Pe baza acestui lucru cineva poate începe să se anuleze în fața grupului. Aceasta este cea mai mare problemă! Auzim despre asta, citim despre asta, dar nu suntem capabili să o înțelegem în interior pentru a începe să ne anulăm în fața prietenilor. De aceea, începutul implementării este atât de dificil.

Și înainte de asta, nu înțelegi deloc: „Nu s-ar fi putut face cu cel puțin câțiva ani mai devreme? Zece ani am stat și am ascultat, dar doar ascultam!”

Ce înseamnă „auzit”? În primii doi ani, a trecut pe lângă ureche la o distanță de zece centimetri, apoi la o distanță de cinci, doi centimetri și în cele din urmă, a început să intre în mine. Dar până când a venit de la ureche la conștientizare și de la conștientizare la inimă și ți-ai dat seama că trebuie să faci ceva, au trecut zece ani. Nu este prea mult.

Întrebare: Ce este această barieră? Ce este ea?

Răspuns: Bariera este în prostia egoismului nostru. Nu vrea să audă nimic! Acesta nu este egoism obișnuit; claritatea minții și înțelegerea specială a omului nu vor ajuta aici. Ego-ul va găsi orice motiv să nu o facă.

Dar aceasta este o informație foarte importantă pe care omul o primește despre sine și despre calitățile sale.

KabTV „Am primit un apel. Corpul se străduiește să se odihnească constant” 11.3.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Există un astfel de fenomen precum sindromul Ierusalim?

Răspuns: Adevărul este că oamenii care vin la Ierusalim cad sub un fel de entuziasm deosebit. Psihologii și psihiatrii vorbesc despre asta, iar artiștii chiar susțin că există o lumină gălbuie specială în Ierusalim.

În principiu, este dificil din punct de vedere psihologic să rezişti la asta. Te plimbi prin locuri în care a trecut odată un sfânt, care reprezintă ceva special pentru tine. Am văzut oameni leșinând mergând pe aceste străzi. Imaginați-vă, un creștin care merge pe Via Dolorosa și prin ce trece el!

Dar vorbim chiar și despre o cineva care nu a fost absolut niciodată interesată de religie și nu-i pasă deloc de nimic. Ajunge în pantaloni scurți, în sandale pe picioarele goale, cu un aparat de fotografiat la gât și simte totuşi că e ceva aici — un fel de sentiment de neînțeles.

În plus, unicitatea acestui loc se simte prin genul de oameni care locuiesc acolo. Oamenii din Ierusalim sunt foarte speciali, puternici, nici nu știu cum să spun. Acest oraș se deosebește de restul țării.

KabTV „Am primit un apel. Sindromul Ierusalim” 04.07.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: V-a spus profesorul dvs. Rabash cum a ajuns să studieze Cabala?

Răspuns: S-a născut în familia unui mare cabalist și și-a continuat munca.

Comentariu: Dar ați spus că nu se transmite Cabala prin moștenire.

Răspunsul meu: Nu este vorba despre moștenire, ci despre mediul în care a trăit. El putea foarte ușor să nu studieze Cabala. Baal HaSulam cu siguranță nu l-a forțat.

Am două fiice și un fiu. Fiul meu învață constant, dar într-un mod foarte calm. O fiică este complet deconectată de Cabala pentru că știința, biologia, este totul pentru ea. A doua este foarte devotată drumului nostru, muncii interioare și faţă de tot ceea ce se întâmplă cu o persoană în această călătorie.

Nu se poate înțelege de unde le-a venit și ce este. Parcă aș fi împărțit în două persoane. Unul sunt eu, savantul incomplet încarnat în prima fiică, iar celălalt, un cabalist, în a doua. Așa mi-au împărțit sistemul intern între ele.

Întrebare: Deși Cabala nu se transmite la nivel genetic, rămâne ceva? Sunteţi cabalist, iar copiii dvs. poartă o parte din dvs.?

Răspuns: Poate da și poate nu, și nu neapărat în copiii cuiva.

KabTV „Am primit un apel. Cabala genetică” 31.03.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Care este diferența dintre o lecție condusă de un cabalist și lecțiile unui rabin sau prelegerile unui profesor?

Răspuns: Un rabin sau un profesor vorbesc despre lumea noastră. Iar cabalistul vorbește despre următorul grad al omului și despre cum să urce la el. Asta este diferența.

Cabalistul aduce lumii dezvăluirea lumii superioare, iar un profesor și un rabin pur și simplu aduc cunoștințe.

Întrebare: În funcție de ce nevoi face asta un profesor sau un rabin? Care este combustibilul lor?

Răspuns: Se bazează pe tot ceea ce guvernează omul: faimă, putere, cunoaștere, nu contează ce.

Același profesor (care este interesat doar de cunoaștere și vrea din toată inima să le transmită studenților săi) are chiar mai mult egoism, pentru că cunoștințele sunt mai presus de faimă și putere. Cunoștințele includ toate gradele anterioare.

Prin urmare, nu se poate spune că s-a închis undeva într-un colț și nu are nevoie de nimic din lume. Dimpotrivă, este un egoism uriaș.

Iar deasupra acestui ego, există un egoism care apare în cabalist, iar el îl corectează.

KabTV „Am primit un apel. Diferența dintre un cabalist și un rabin și un om de știință” 03.11.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Comentariu: Un sufit a fost întrebat: „Venerabile, de ce nu există urme de tristețe pe chipul tău?” „Nu am nimic demn de plâns pentru ce am pierdut” a răspuns sufitul.

Suntem întristați tot timpul. Am vrut ceva, dar nu am primit. O zgârietură pe mașină, am fost păcăliți, sau nu ni s-a dat poziția pe care o doream. Suntem triști mereu, tot timpul.

Răspunsul meu: Ce dezastru!

Întrebare: Da! Umanitatea este așa. Vedeţi ce se întâmplă! Este întristată tot timpul. Și acest lanț al tristeții devine viața noastră. Puteți, vă rog, să explicaţi cum să nu fii trist? Cum să nu fim triști?

Răspuns: În primul rând, acceptă totul ca venind din natură – de la Creator. Și nu ar trebui să existe obiecții. Și cereți tot timpul un lucru: apropiere, conexiune și adeziune. Atunci totul va fi bine.

Comentariu: Dar omul este dorinţă. Și mereu am dorințe. Aceasta nu s-a împlinit, aceea nu s-a împlinit și încă alta nu s-a împlinit. Cum pot lucra cu asta? Nu sunt împlinit cu ceea ce mi-am dorit.

Răspunsul meu: Cu ce ai vrea să fii împlinit?

Comentariu: Ce mi-ar placea? Spuneți dvs.!

Răspunsul meu: Dacă îți imaginezi că în următorul minut ai dispărut, atunci totul este bine.

Comentariu: Da, atunci ești mulțumit de momentul în care te afli acum. Asta e tot.

Răspunsul meu: Ești fericit nu pentru că ești în viață și ai continuat să trăiești încă un minut, ci pentru că pur și simplu exiști în acest moment pe care ți l-a dat Creatorul. Și tu trăiești în el și încerci să aderi la El.

Desigur, trebuie să te străduiești cât mai mult pentru a-ți asigura viitorul și așa este scris în Tora, dar nimic mai mult.

Întrebare: Dar dacă nu este securizat, ar trebui să-l accept?

Răspuns:: Desigur.

Întrebare: Adică vreau ceva, dar orice s-ar întâmpla, se întâmplă și asta este?

Răspuns: Da, cu siguranță.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 12.01.2023

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Ce înseamnă să ajungi la o părere în timpul unui atelier?

Răspuns: O părere înseamnă că este comună, nu a mea personală, nu a ta personală, nu a altcuiva, ci opinia noastră comună. Nu este suma opiniilor noastre personale. Opinia comună este o consecință a influenței forței superioare dintre noi.

Nu există părerile tale, ale mele, ale lui și ale altora! Nu există nicio adăugare a acestora! Există doar dorința ca opinia superioară să vină și să devină a noastră. Nu ar trebui să aibă nicio legătură cu noi, deoarece, fiind într-un anumit grad, vrem să vină opinia superioară a gradului următor și ne ridicăm la ea.

Comentariu: Încerc să o fac, dar ca rezultat îmi dau seama că nu pot.

Răspunsul meu: Nu, asta este greșit!

Dacă încerci să o faci bine, în mod normal, încet și calm, atunci vei putea simți măcar un mic rezultat al efortului tău. La urma urmei, aștepți forța superioară care te va ridica și îți va da un gând complet diferit și o dorință diferită – nu a ta, nu a altora, ci a ei.

KabTV „Am primit un apel. Experimentul lituanian” 13.03.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Comentariu: Grupul cabalist este în mod constant într-o anumită „fermentare”. Îți place sau nu, ești atent la ceea ce se întâmplă cu ceilalți, faci o analiză și tragi o concluzie pentru tine. Nu vezi aceste lucruri degeaba.

Răspunsul meu: De ce trebuie să știi ce se întâmplă cu ei? Nu te cunoști pe tine însuți, nu îi cunoști și totuși vrei să faci o analiză. Aceasta este o abordare nerezonabilă. Am un ochi strâmb, un nivel strâmb și un perete strâmb și eu vreau să fac ceva. Cum?!

Întrebare: Dar atunci cum interacționăm cu acești oameni?

Răspuns::În niciun fel. Ți se oferă o altă cale. Atragi o dimensiune superioară asupra ta. Va schimba și alinia totul. Nu o vei face tu, dar o va face aceasta și o va face în tine, pentru că nu există nimic în afara ta.

Totul este în tine! Vrei să ai o altă lume; vrei sa vezi relația dintre oameni? Tot ceea ce vrei să vezi se face doar prin schimbarea din tine, pentru că totul există în tine și nicăieri altundeva.

KabTV „Am primit un apel. Este interzisă dezvăluirea sufletului” 31/03/2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→