Noul meu articol pe Linkedin “Europe sprijină terorismul împotriva Israelului ”

În urmă cu mai puțin de un an, Israelul a prezentat dovezi că organizația palestiniană Al-Haq este o organizație de sprijinire a terorii. Drept urmare, Uniunea Europeană a întrerupt finanțarea organizației. În urmă cu o săptămână, UE a anunțat brusc că nu a găsit nicio dovadă care să susțină argumentul Israelului și a anunțat că va relua finanțarea. La scurt timp după aceea, nouă țări europene au emis o declarație comună conform căreia și ele vor relua finanțarea Al-Haq și a altor organizații care susțin teroriştii şi terorismul palestinian împotriva Israelului, susținând că Israelul nu a prezentat nicio dovadă care să susțină afirmația sa.

Prin legătura dintre noi, determinăm unde vor ajunge forțele lumii. Când suntem uniți, lumea își direcționează energia către conexiune și toată lumea se bucură de beneficiile unității. Când suntem divizați, forțele lumii se întorc unele împotriva altora, apar războaie și distrugeri, iar lumea întreagă ne învinovățește pentru asta. Aceasta este ecuația simplă a vieții noastre.

În același timp, organizația israeliană ONG Monitor a spus că a oferit guvernelor europene dovezi ample că aceste organizații finanțează sau susțin în alt mod activități teroriste. Organizația a condamnat „ignorarea deliberată de către țări a materialelor care le-au fost prezentate de ani de zile”.

Nu mă îndoiesc că organizațiile pe care le-a subliniat Israelul susțin teroriștii și terorismul. Cu toate acestea, sunt la fel de încrezător că încercarea de a determina UE sau țările sale să înceteze finanțarea acestora este absolut inutilă. Adevărul simplu este că UE ca organizație și statele membre ale UE susțin aceste organizații palestiniene pentru că și ele vor să revoce Statul Israel.

Ne putem plânge lor și putem protesta, dar atât timp cât nu avansăm singurul lucru pe care trebuie să-l avansăm – coeziunea noastră internă – și să îl prezentăm lumii ca un exemplu de unitate, nu vom vedea nicio abordare favorabilă față de Israel. .

În prezent dăm un exemplu de diviziune. În consecință, întreaga lume se unește împotriva noastră și cu dușmanii noștri.

Dacă suntem dezbinați, lumea vrea nu numai să revoce Israelul, ci să-i șteargă pe evrei de pe fața pământului. Nu există niciun mijloc aici; este fie da, fie nu.

Prin „unitate” nu mă refer la unitatea cu dușmanii lui Israel împotriva adversarilor din poporul nostru. Acest lucru nu arată lumii că suntem uniți, ci mai degrabă subliniază diviziunea noastră și crește ura lumii față de noi. Prin „unitate” mă refer la unitatea în propriul nostru popor, în ciuda prăpastiei de opinii dintre noi și fără a o șterge, astfel încât să arătăm ceea ce depășim. Acest lucru va da națiunilor exemplul de care au nevoie pentru a începe să se unească între ele și ne vor mulțumi pentru asta.

Nu trebuie să ne fie frică de critici. Trebuie să fim încrezători că tot ce ne trebuie este să fim o lumină pentru națiuni – un exemplu de solidaritate, responsabilitate reciprocă și iubire față de ceilalți. Dacă facem asta, lumea ne va prețui și ne va mulțumi.

Lumea se unește cu noi când ne unim unii cu alții și se unește împotriva noastră când ne întoarcem unul împotriva celuilalt, așa cum se întâmplă acum. Succesul nostru, așadar, depinde în întregime de conexiunea dintre noi. Dacă ne cultivăm unitatea, vom prospera. Dacă nu o facem, lumea va vedea existența noastră ca redundantă și perturbatoare și va căuta să ne elimine.

Prin legătura dintre noi, determinăm unde vor ajunge forțele lumii. Când suntem uniți, lumea își direcționează energia către conexiune și toată lumea se bucură de beneficiile unității. Când suntem divizaţi, forțele lumii se întorc unele împotriva altora, apar războaie și distrugeri, iar lumea întreagă ne învinovățește pentru asta. Aceasta este ecuația simplă a vieții noastre.

Pentru mai multe despre legătura dintre unitatea evreiască și antisemitism, citiți publicațiile mele Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism, fapte istorice despre antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreieşti și Ca un mănunchi de trestii: De ce unitatea şi garanţia reciprocă sunt chemarea ceasului de astăzi.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Există o astfel de tehnică încât atunci când vrei să împărtăşeşti cuiva informații interioare, tu însuți devii mai jos decât el?

Răspuns: Tu însuți nu devii mai jos decât el, dar faci în mod deliberat o coborâre conștientă în raport cu el pentru a-l ajuta să intre în tine, să se apropie de tine. În mod similar, vorbim copiilor în limba lor, relaționăm cu ei în funcție de modul în care ne pot înțelege și le explicăm totul, devenind ca și cum noi înșine suntem ca niște copii. Dacă vorbesc cu un copil, nu vorbesc ca unui adult, ci încerc să fiu la nivelul lui.

Întrebare:: Este posibil să ajungi în mod deliberat mai jos decât o persoană, pentru ca dimpotrivă, să intri cumva în ea și să răspândești informații interioare în ea?

Răspuns: Nu, nu puteți răspândi informații de la un nivel mai jos! Nivelul inferior nu o va putea accepta. Va fi ca otrava pentru el. Doar dacă se ridică la tine, adică dobândește noi Kelim (vase), noi dorinţe, oportunități și aspirații, atunci poate primi ceva în el în plus față de starea sa și nu altfel.

Nu ai cum să cobori și să umpli pe cineva acolo jos. Trebuie să-l ajuți să se ridice și acolo să-l umpli.

Din KabTV “Am primit un telefon. Vorbitul în public” 6/29/14

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: O persoană se confruntă cu dificultăți interne pe care trebuie să le depășească atunci când se află într-un mediu cabalist și în timp ce efectuează acțiuni care vizează scopul comun. De ce se întâmplă asta?

Răspuns: Pentru că ne aflăm în cadrul lumii noastre și nu avem absolut niciun contact cu lumea spirituală. Este posibil să te muți în lumea spirituală numai dacă primști energie superioară pentru ascensiune.

Acest lucru se întâmplă doar dacă vrei cu adevărat să te desprinzi de toate motivele egoiste care te motivează să acționezi în această lume și faci o acțiune care este în afara ta, care nu are nimic de-a face cu tine și este îndreptată doar către Creator.

Deoarece nu simțim rezultatul acestei acțiuni și nu avem niciun profit din ea, nu avem energia necesară pentru a o realiza. Corpul nostru (egoismul) nu poate lucra în această direcție și în aceasta mă simt complet deconectat de la oportunitatea de a fi vreodată în lumea spirituală.

Văd că acest lucru este foarte puțin probabil pentru că nu sunt un fel de motor care poate funcționa fără energie. Sunt un motor care funcționează cu energie. Energia pentru mine este recompensa viitoare și apoi am capacitatea de a acționa.

La început de drum, când vin în grup am energia de a acționa pentru că simt că mă aprobă și sunt împreună cu ei făcând o muncă importantă. Mă implic, ard, pentru că aici se vorbește despre scopul creației, despre faptul că întreaga lume se va întoarce în curând către asta. Măreția a ceea ce facem apare în mine. Dar este tot egoism.

Pe măsură ce particip la toate și cresc, în mine apare o înțelegere că voi începe să acționez cu un combustibil complet diferit, și anume faptul că ceea ce fac este important pentru alții și este în beneficiul lumii întregi, astfel încât un fel de Creator, o anume forță, va primi mulțumire din asta. Și poate chiar și așa este, că întreaga lume se va simți bine și Creatorul la fel, dar ei nu vor ști deloc despre mine și nici măcar eu însumi nu voi ști că fac acțiuni atât de amabile, bune, grozave.

Atunci apare întrebarea: cum le pot efectua? Pentru ce? Și cel mai important, cu ce energie? Unde este finalizarea acestei sarcini? Organismul meu egoist nu este capabil să facă nimic dacă nu vede o stare viitoare mai bună.

În lumea noastră, mă pot convinge: dacă fac asta voi câștiga asta, iar dacă fac asta voi câștiga asta și așa mai departe. Aleg întotdeauna cea mai optimă stare — pentru a obține beneficii maxime cu un efort minim.

Aici însă, nu am nimic. Cum poți aplica niște eforturi supranaturale fără niciun beneficiu pentru tine? Adică motorul meu nu funcționează. Atunci este nevoie de un mediu, de ajutor de sus, să vină să-mi dea o astfel de abilitate.

Totuși, mi-aș dori să am o asemenea capacitate de a lucra pe „aer” și nu pe „benzină”? Este nevoie de eforturile comune ale prietenilor, grupurilor și de sprijinul foarte puternic pentru ca o persoană să abordeze treptat o astfel de nevoie și să înțeleagă că este posibil. La urma urmei, există un alt participant la procesul de corectare, de a veni la perpetuum mobile: lumina superioară, Creatorul.

Este mai bine să numim aceasta „lumină”, pentru că asociem Creatorul cu un obiect, iar lumina superioară este mai abstractă. Aceasta este calitatea dăruirii și a iubirii care mă poate influenţa și mă poate ajuta să creez astfel de condiții.

Astfel o persoană, un grup, lumina superioară și diseminarea, toate aceste condiții necesare împreună se transformă treptat în condiții suficiente ca o persoană să înceapă să primească energia superioară, ceea ce îi conferă capacitatea de a efectua acțiuni altruiste în afara ei.

Așa ajunge la prima sa acțiune spirituală și prin ea începe să se simtă în afara lui, adică o structură, un sistem și o legătură complet diferită, care se dezvăluie între toți. El vede această lume ca pe un coridor prin care o persoană trebuie să treacă în lumea superioară și începe să înțeleagă sensul a tot ceea ce i se întâmplă lui și altor oameni.

Primește o cu totul altă atitudine față de grup, față de prietenii săi, trăiește o viață nouă; eternitatea sistemului în care el există i se dezvăluie pentru că a intrat la nivelul lui Adam (om). Înainte de asta, suntem considerați animale pentru că, în principiu, suntem aceleași animale foarte dezvoltate, dar mai corupte. Așa avansăm.

KabTV “Am primit un telefon. Impactul Cabala asupra unei persoane” 6/11/14

 

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Noul meu articol pe Linkedin “Nici Biden, nici Obama, nici orice alt lider – Există o singură superputere”

Spre deosebire de agitaţia din jurul aterizării Air Force One cu președintele Joe Biden la bord, nu sunt entuziasmat de sosirea lui în Israel. Nu am avut niciodată încredere în el, cu atât mai puțin în Obama, și același lucru este valabil pentru orice lider mondial. Oricum își percep conducerea, știu că inimile lor sunt guvernate de aceeași putere singulară care există în lume: puterea conexiunii.

Deoarece Israelul se simte dependent de Statele Unite pentru securitatea sa, există o anumită îngrijorare că declinul evident al puterii și dominației globale a SUA va avea un impact negativ asupra poziției Israelului în lume. În opinia mea, aceasta este o abordare greșită. Noi suntem Israel, națiunea care a inventat termenii „responsabilitate reciprocă” și „solidaritate”; datorăm puterea noastră unității noastre și nimănui altcuiva. Când suntem împreună, suntem invincibili. Nimeni nu ne va învinge când vom fi uniți, pentru că nimeni nu va dori să lupte împotriva noastră. Dimpotrivă, toată lumea ne va urma atât timp cât ne dedicăm unii altora.

„În timp ce liderii Israelului și Statelor Unite fac declarații în timpul recepției oficiale de pe aeroportul Ben Gurion de lângă Tel-Aviv, reafirmându-și angajamentul reciproc față de securitatea Israelului și față de colaborarea pe care intenționează să o aprofundeze, știu că există doar un lucru la care israelienii trebuie să se angajeze şi anume unul față de celălalt. Există o singură superputere în lume: superputerea conexiunii.”

Când poporul evreu s-a unit pentru prima dată într-o națiune, singurul lor factor coagulant a fost credința în unitate şi odată cu ea au realizat tot ceea ce au realizat. Când o națiune este unită – au învățat ei, nimic nu o poate birui și niciun munte nu este prea înalt.

Prin urmare, îmi pun credința în unitatea noastră. Dacă restabilim solidaritatea și responsabilitatea reciprocă pe care strămoșii noștri le-au cultivat între ei vom atinge măreția. Economia noastră va prospera, dușmanii noștri vor dispărea și lumea va dori să învețe din exemplul nostru. Va fi exact așa cum a fost în zilele celui de-al Doilea Templu, înainte ca disputele să ne separe. În acele zile, scrie cartea Sifrei Devarim, oameni din alte națiuni „se urcau la Ierusalim și vedeau pe Israel… și spuneau: „Este potrivit să ne agățăm numai de această națiune”.

La fel ca atunci, așa și acum, dacă vrem să dobândim măreția nu ar trebui să căutăm ajutorul la lideri străini; ar trebui să ne deschidem inimile unul față de celălalt și să lăsăm superputerea unității să prevaleze.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Medium a publicat noul meu articol “Vom regreta plecarea lui Boris Johnson ”

Prim-ministrul britanic Boris Johnson și președintele Ucrainei Volodymyr Zelenskii vizitează o expoziție de vehicule și arme militare rusești distruse, în timp ce atacul Rusiei asupra Ucrainei continuă, în Piața Mykhailivska din Kiev, Ucraina, 17 iunie 2022. Serviciul de presă prezidențial ucrainean/Maiajul prin REUTERS

Într-un spectaculos gest de acord, întregul guvern al premierului britanic Boris Johnson a demisionat, lăsându-l într-o poziție de nesuportat, care l-a forțat să demisioneze. Așadar, Partidul Conservator a făcut lucrul etic și și-a înlăturat liderul răutăcios, care a batjocorit regulile Covid pe care el însuși le semnase. Cu toate acestea, cred că cel puțin până la un punct, ar trebui să-i judecăm pe conducători mai mult după ceea ce fac ei pentru țara lor și mai puțin după modul în care se comportă ca indivizi. În cazul lui Boris Johnson, cred că mandatul său a fost bun pentru Marea Britanie, bun pentru America, bun pentru Europa și bun pentru Israel și cred că vom regreta plecarea lui.

De ani de zile spuneam că este în interesul Marii Britanii să se desprindă de UE. În cele din urmă, după mulți ani de ezitare Marea Britanie a găsit în Johnson liderul hotărât să aducă Brexitul. Când praful scandalurilor minore se va așeza, această ispravă va rămâne moștenirea lui Johnson și cred că britanicii şi-o vor aminti în favoarea lui.

Ucraina deplânge deja plecarea lui Johnson, deoarece a fost un susținător ferm al acesteia în războiul împotriva Rusiei, dar există cei care spun că s-ar putea întoarce în continuare ca șef al NATO. Nu sunt „în cunoștință” când vine vorba de politică, dar dacă acest lucru s-ar întâmpla, Europei i-ar fi de folos.

Părerile lui Johnson despre cum ar trebui să meargă lumea au fost avansate și constructive. Acum că pleacă, nu există nicio îndoială că următorul prim-ministru va fi mai puțin asertiv și nu la fel de puternic și cred că este o veste proastă pentru Marea Britanie și o veste proastă pentru lume.

Problema nu este doar înlăturarea lui Boris Johnson. Mulți oameni, și nu numai în Marea Britanie, se simt lipsiți de drepturi și deziluzionați de politică. Se simt neputincioși și și-au pierdut speranța în capacitatea lor de a influența modul în care este condusă țara lor, deși se pare că trăiesc în țări democratice. Drept urmare, oamenii își pierd interesul pentru politică. În opinia mea, mass-media și politicienii au foarte mult de-a face cu asta. Ei încurcă în mod deliberat publicul până la punctul în care oamenilor obișnuiți, care altfel ar putea lua decizii educate și ar putea trage concluzii serioase și inteligente despre liderii lor, le este imposibil să înțeleagă ce se întâmplă, și pur și simplu renunță.

Cred că, dacă oamenii vor un sistem politic care să funcționeze în favoarea lor și să nu-i exploateze, trebuie să se concentreze pe ei înșiși, mai degrabă decât să se aștepte ca politicienii să fie atenți la nevoile lor. Dacă oamenii se concentrează pe conexiunile dintre ei, pe sporirea solidarității și coeziunii lor, acea mentalitate se va răspândi tot mai mult. Politicienii în cele din urmă, au nevoie de opiniile favorabile ale oamenilor. Dacă văd că oamenii apreciază solidaritatea, o vor îmbrățișa și ei.

După cum am spus mai sus, Boris Johnson a fost bun pentru Israel. Rămâne de văzut dacă succesorul său îi va continua sau nu politica cu privire la Israel, dar este clar că cine urmează va trebui să reexamineze relația Regatului Unit cu Israelul. Nu există nicio îndoială că Israelul va continua să fie un punct de interes pentru Regatul Unit, deoarece este un punct de interes pentru întreaga lume, dar despre politica următorului premier al Regatului Unit rămâne de văzut.

Este greu de spus ce se va întâmpla pe termen scurt, dar pe termen lung regula este ca țările să reușească și să prospere atunci când întrețin relații bune cu evreii în general și cu Israelul în special, și nu prosperă atunci când se întorc împotriva lui Israel şi a evreilor.

În Marea Britanie, Partidul Conservator a fost mai favorabil față de Israel decât Partidul Laburist. Acest lucru a fost evident în special în timp ce Jeremy Corbyn era șeful Partidului Laburist, deoarece partidul înclina puternic spre palestinieni și împotriva Israelului. Prin urmare, este firesc să sper că la următoarele alegeri generale din Marea Britanie, Partidul Conservator va câștiga din nou și următorul premier va veni din mijlocul său.

În plus, în ultimii ani a devenit evident că în general conservatorii înclină spre opinii mai tradiționale cu privire la diplomație, societate și familie. Stânga – dintre care majoritatea votează laburist – susține opinii „progresiste” care cresc instabilitatea socială și confuzia pe care o simt oamenii, așa cum am menționat mai sus. Din acest motiv, cred că indiferent de interesele Israelului, este în interesul Regatului Unit ca Partidul Conservator să rămână la putere și după următoarele alegeri generale.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Au existat multe studii în lume pe tema viselor. Somnul este o stare în care contactul omului cu lumea exterioară încetinește și are loc un fel de repornire a creierului, adică activitatea conștientă se oprește.

Ce se întâmplă cu o persoană care atinge lumea superioara? Ce este starea de „somn” pentru el?

Răspuns: Somnul este coborârea unei persoane de la gradul GAR complet la jumătate din acest grad – VAK. Această stare de semi-realizare se numește somn.

Nu are nimic de-a face cu fiziologia, nici cu veghea, nici cu somnul la nivel pământesc.

KabTV “Stâri Spirituale” 6/28/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Libertatea este o stare în care o persoană se ridică deasupra tuturor limitelor restrictive și din punctul de vedere al libertății sale interioare dă totul societății. Acesta este ceea ce îi oferă posibilitatea de a se simți absolut liber și nu limitat de orice.

Dacă poate oferi tot ce este posibil în beneficiul societății, atunci acesta este scopul său principal de a trăi. Acest lucru îi dă împlinire. El nu simte nicio restricție din partea egoismului pentru că îl folosește pentru a dărui.

Întrebare: Înseamnă că o persoană din societatea viitoare nu va simți nicio restricție?

Răspuns: Nu, el trăiește într-o altă dimensiune, în dimensiunea dăruirii – nu a primirii. El parcă își schimbă natura.

KabTV “Cabala Expres” 6/24/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Medium a publicat noul meu articol “Shinzo Abe —asasinarea unui om bun pentru lume și pentru Israel””

Alegerile naționale din Japonia, alegerile pentru Camera Superioară, 10 iulie 2022. Shinzo Abe, fost prim-ministru al Japoniei, moare după ce a fost atacat în timpul unui discurs în orașul Nara, Prefectura Nara. Rămășițele lui Shinzo Abe. Alegătorii oferă flori. pe 10 iulie 2022 în Nara, Japonia. (Fotografia de Kazuki Oishi/Sipa SUA)

Vineri, cu două zile înainte de alegerile pentru Camera superioară a parlamentului japonez, Shinzo Abe fostul prim-ministru al Japoniei a fost asasinat în timp ce ținea un discurs electoral în sprijinul unui candidat local în orașul Nara. Am regretat când am auzit asta. Deși nu toate inițiativele sale internaționale s-au dovedit de succes și în ciuda succesului slab care a scos Japonia dintr-o criză economică prelungită, Abe a fost un lider bun pentru Japonia, pentru lume și pentru Israel.

Abe a avut o influență pozitivă asupra țării sale; a fost pozitiv pentru Israel și pozitiv pentru lume. Deși nu este imediat evident cum a făcut acest lucru, el a contribuit la stabilizarea lumii. De aceea regret decesul lui.

Japonia este situată (atât geografic, cât și politic) între China, Rusia și America. Aceste forțe globale gigantice care înconjoară Japonia o plasează într-o poziție unică pentru a fi un element de echilibru. Shinzo Abe a înțeles-o, a simțit-o și într-adevăr s-a străduit să promoveze echilibrul.

Deși SUA au încercat să tragă Japonia de partea ei în lupta sa împotriva Chinei, Abe a reușit să mențină relații bune cu SUA, fără a fi atras într-o luptă care nu ar fi fost bună pentru Japonia. Poporul japonez nu percepe China ca pe un inamic, iar Abe nu a vrut să creeze dușmănie între ei.

China de asemenea, are propriile sale aspirații în ceea ce privește influența în Japonia. Deși nu aspiră să se impună Japoniei așa cum încearcă să facă în Taiwan, ea se străduiește totuși să influențeze. Și aici Abe a reușit să alerge între picăturile de ploaie și să mențină Japonia uscată.

Abe a avut sentimente pozitive pentru Israel. El a simțit că Israelul are un rol special în arena mondială și că merită să mențină relații bune cu acesta. El nu căuta doar beneficii economice sau tehnologice din relațiile calde ale Japoniei cu Israelul; el a simțit cu adevărat că Israelul are un fel de rol parental în ceea ce privește lumea. Aceasta a fost baza respectului său pentru Israel, și nu a unei atitudini politice sau economice oportuniste.

De fapt în general, liderii sunt mai sensibili la rolul Israelului în lume. Boris Johnson de asemenea, avea un simț acut pentru semnificația Israelului în lume. Pentru că oamenii de stat se angajează în relații internaționale, ei simt că există un anumit cod, o conexiune care leagă toate națiunile împreună și că Israelul joacă un rol cheie în această legătură.

Moartea lui Shinzo Abe, demisia forțată a lui Boris Johnson, haosul din Sri Lanka, ciclul nesfârșit al alegerilor din Israel și popularitatea în scădere a lui Joe Biden sunt doar câteva exemple de conducere în dezordine, care indică faptul că un proces global este în curs. Sper că aceste schimbări vor duce la o schimbare pozitivă, deoarece multe guverne și națiuni vor trebui să decidă încotro se îndreaptă.

Lumea trebuie să se schimbe. Omenirea trebuie să se întrebe unde vrea să ajungă. Există multe puncte de conflict în lume și trebuie să le oferim un răspuns cuprinzător.

Liderii lumii, precum și națiunile, trebuie să înțeleagă că lumea nu poate continua așa cum a făcut până acum, cu o amenințare constantă de război și instabilitate. Trebuie să înțelegem cu toții că lumea are nevoie de conexiuni mai bune, relații mai sănătoase între națiuni și oameni. Aici ar trebui să aspirăm.

Deocamdată, această transformare are loc prin căderea liderilor. Aceasta este versiunea mai blândă a schimbării. O versiune mai agresivă va fi căderea bombelor mai degrabă decât căderea liderilor, așa cum se întâmplă în Europa de Est.

Dacă putem valorifica tulburările politice globale pentru a declanșa o transformare profundă în relațiile dintre noi, cu toții vom beneficia de pe urma evenimentelor. Dacă evităm să facem modificările acum, vom fi nevoiți să le facem mai târziu în mod dureros. Oricum, lumea are nevoie de corectare.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment/Ask Question→

 

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Blestemul realegerilor ”

„Atât timp cât legile societății nu sunt satisfăcătoare pentru fiecare individ din stat și lasă o minoritate nemulțumită de guvernarea statului, acea minoritate conspiră sub guvernarea statului și încearcă să o răstoarne.” a scris Baal HaSulam încă din anii 1930 în eseul său „Pacea în lume”. El a adăugat că dacă puterea fracțiunii în pierdere „nu este suficientă pentru a lupta față în față cu guvernul statului, ea va căuta să-l răstoarne indirect, cum ar fi prin incitarea țărilor una împotriva celeilalte și aducând-le la război, căci este firesc ca în timp de război să fie mult mai mulți oameni nemulțumiți cu care vor avea speranța de a atinge masa critică pentru a răsturna guvernul statului și a stabili o nouă conducere care să le fie convenabilă.”

Se pare că aceste cuvinte au fost scrise ieri, nu acum nouăzeci de ani. Mai rău, pertinența cuvintelor lui Baal HaSulam demonstrează că nu am învățat prea multe.

Am înființat statul evreiesc pe baza legilor pe care le-am împrumutat de la Mandatul Britanic care a domnit aici înaintea noastră, cu câteva resturi din regulile Imperiului Otoman care a condus aici înaintea britanicilor. Acestea nu sunt legile națiunii israeliene, ci legile națiunilor lumii. Această incongruență a uzat legitimitatea structurii judiciare într-o măsură atât de mare încât atât parlamentarii cât și laicii înclină din ce în ce mai mult spre respectarea propriilor interpretări ale legii.

Fără un scop comun și o Constituție adoptată colectiv, nu vom avea niciodată un guvern stabil și un stat evreiesc solid. Legea noastră comună ar trebui să fie legea care a stat la baza poporului evreu: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Chiar și atunci când poporul Israel nu a putut să o practice, ei s-au străduit întotdeauna pentru ea. Dacă nu o fac, ei nu sunt priviți ca Israel.

În prezent, pentru că nu există niciun efort sau nici măcar aspirație de unire în cadrul poporului Israel care trăiește în statul Israel, noi nu suntem Israel. Ce suntem atunci? Suntem un colectiv de migranți și refugiați persecutați, dintre care mulți simt că țara în care trăiesc nu le aparține și visează momentul în care se pot întoarce în țara din care ei sau părinții lor au fost alungați.

Viziunea lui Herzl de a forma un refugiu sigur pentru evrei nu este suficientă. Dacă acesta este singurul motiv pentru adunarea noastră aici, nu vom putea forma o societate solidă și stabilă. Natura încăpăţânată și dogmatică a poporului nostru va prelua în curând controlul și se vor dezvolta diviziunea și ostilitatea. Asta se întâmplă cu Israelul astăzi. Ca urmare, partidele politice s-au divizat și s-au fragmentat și a urmat o succesiune de alegeri.

Dacă vrem să stabilizăm societatea israeliană și să prevenim dezintegrarea acesteia, trebuie să ne aliniem la un obiectiv unic pe care îl prețuim mai mult decât propria noastră opinie. De asemenea, scopul țării noastre nu ar trebui să fie salvarea evreilor, ci salvarea lumii de diviziune și conflict.

Motivul pentru care Israelul este întotdeauna în centrul atenției, mai ales în perioadele de conflict, este că lumea se uită spre Israel pentru exemplu. De la înființarea poporului nostru, am fost însărcinați să servim ca model de unitate. Strămoșii noștri s-au adunat din numeroase triburi, clanuri și țări și s-au angajat să se iubească mai mult decât pe ei înșiși. Acest lucru este nemaiauzit de standardele aparent civilizate de astăzi. În lumea antică, acest lucru era cu totul de neconceput.

Cu toate acestea, strămoșii noștri au încercat și au reușit. Mai mult, ei au demonstrat că atunci când se unesc, triumfă și biruiesc orice națiune care îi provoacă. Ei au demonstrat că succesul militar și economic depinde în cazul poporului Israel numai de unitatea sa.

Alternativ, când au devenit divizați și ostili unul față de celălalt, ei au demonstrat slăbiciune, iar națiunile străine i-au copleșit și i-au exilat. Națiunea noastră unică așadar, a devenit prima națiune care și-a putut alege singur soarta. Când a ales unitatea, a reușit; când a ales diviziunea, a eșuat. Într-un fel, națiunea noastră a fost o dovadă de concept, un „pilot”, așa cum ne-a numit istoricul Paul Johnson. Am demonstrat că străinii se pot lega în pace și iubire, dacă prețuiesc unitatea mai mult decât propria lor cultură și tradiție.

Blestemul actual al alegerilor nesfârșite reflectă o scădere a nivelului unității poporului nostru în statul Israel. În loc să se alinieze în jurul principiului unității mai presus de orice alte considerente, fiecare parte își promovează propria agendă și susține că va conduce Israelul la succes. Cu toate acestea toți greșesc, deoarece dacă ideile lor nu necesită unitatea națională ca o condiție prealabilă, nu contează agenda pe care o susțin; sunt condamnaţi la eşec.

Numai când vom realiza unitatea noastră mai presus de toate diferențele, va fi înlăturat blestemul alegerilor perpetue. Mai mult decât atât, numai atunci când realizăm acest lucru va fi evitat pericolul unui alt cataclism pentru poporul evreu, deoarece Israelul devine ceea ce Israelul trebuie să fie: „o lumină [a unității] pentru națiuni”.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment/Ask Question→

 

Medium a publicat noul meu articol “G7 vs. China”

În 2013 președintele chinez Xi Jinping a lansat Inițiativa Belt and Road (BRI). Ideea era foarte asemănătoare cu cea a jocului Monopoly: cine deține mai multe proprietăți are mai multă putere și câștigă mai multă avere. Fără prea multă fanfară China a început să finanțeze proiecte masive de infrastructură și să cumpere active esențiale în țări din întreaga lume. Orice țară care dorea să beneficieze de bogăția și expertiza în construcții a Chinei a trebuit să semneze un acord care a admis-o în BRI. în luna martie  a acestui an, 147 de țări s-au alăturat inițiativei. În acest fel, fără să tragă nici măcar un foc, China a realizat o invazie cu succes la nivel mondial. Acum în sfârșit, puterile Occidentului se trezesc.

Invazia nu se limitează la țările care au semnat acordul BRI. Companiile chineze au cumpărat sau operează nenumărate active strategice în SUA, de exemplu. Companiile chineze construiesc, de asemenea, două noi porturi maritime ale Israelului (din trei care există), trenul ușor al Israelului, iar o companie chineză deține Tnuva, cel mai mare producător de alimente din Israel. Ceea ce chinezii au realizat cu mult timp în urmă iar Occidentul nu, este că investiția înseamnă influență iar influența înseamnă cucerire.

Acum Occidentul s-a trezit în sfârșit. Adică, SUA și-au dat seama că China pur și simplu cumpără lumea. Chinezii au oferit SUA să se alăture inițiativei lor, dar SUA nu ar fi niciodată de acord să se alăture Chinei în condițiile Chinei.

Pentru a contracara incursiunea economică a Chinei, SUA a reunit recent cele șapte țări occidentale cele mai puternice din punct de vedere economic, cunoscute sub numele de G7, pentru a lansa o contra-inițiativă care sperăm, va împiedica avansarea neîntreruptă a BRI. G7 format din SUA, Canada, Germania, Japonia, Franța, Regatul Unit și Italia (care a semnat și acordul BRI), a promis 600 de miliarde de dolari pentru a contracara inițiativa Chinei. Din păcate pentru G7 totuși, această sumă este probabil prea mică şi vine prea târziu.

China a parcurs un drum lung de pe vremea când era o țară închisă, izolată. În primul rând a început să producă pentru lume. Ulterior a început să exporte nu numai bunuri ci și experiență, forță de muncă și bogăție. Dacă anterior au admis alte țări în China, construind fabrici care fabricau pentru mărci europene și americane, acum pătrund în aceleași țări prin bogăția și expertiza lor. Rolurile au fost inversate.

Pentru moment toată lumea pare mulțumită. Semnatarii BRI se bucură de bogăția și puterea de construcție a Chinei și nu trebuie să plătească pentru proiecte esențiale care ar fi fost prea costisitoare pentru a le realiza. În schimb China câștigă puncte de sprijin în țări din întreaga lume, cumpărând efectiv sprijinul acestora.

În cele din urmă însă, natura umană va câștiga și numai proprietarul, adică China, va culege profiturile. În cazul lui Tnuva de exemplu, vor lua alegoric mâncarea și vor lăsa Israelul cu resturile.

Cu toate acestea, evoluția nu se oprește niciodată. China poate crede că poate prelua lumea prin puterea economică, dar căderea sa va veni cu siguranță. În următoarea fază a evoluției Chinei, forțele se vor ridica din interiorul țării și vor dezintegra societatea chineză din interior. Va dura ani, poate zeci de ani, dar procesul este sigur că se va întâmpla. Când va începe dezintegrarea, China va decade.

China nu poate rămâne puternică la infinit, deoarece se bazează pe o singură forță – socialismul. Dacă te bazezi pe o singură forță, pe orice forță, și nu o echilibrezi cu o măsură egală a forței sale contrare, perturbi echilibrul natural care există în realitate și realitatea în cele din urmă te copleșește. Singura modalitate de a rămâne puternici și de a avea succes este prin angajarea forțelor contradictorii în mod egal și crearea unei uniuni care să nu suprime niciuna dintre ele sau să acorde prioritate unei forțe față de cealaltă. Apoi, atunci când ai un sistem echilibrat, longevitatea este garantată.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment/Ask Question→