Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Cum să lupți corect ”

Evreii se ceartă mereu. În istoria noastră aceste argumente au dus uneori la violență și chiar au aprins o astfel de ură încât au provocat ruina națiunii noastre. Cu toate acestea, argumentele sau așa cum preferăm să le numim, „dezbaterile” au fost o valoare de bază în tribul nostru. Ei ne-au înzestrat cu înțelepciune și înțelegere, cu capacitatea de a percepe mai multe perspective și cu o bază pentru a construi iubirea față de alții, care este mult mai puternică decât iubirea naturală, tocmai pentru că a supraviețuit încercărilor și necazurilor. Atunci cum ne luptăm corect? Cum să nu lăsăm lupta să ne distrugă, ci să o folosim pentru a ne întări?

Sunt întrebări pertinente, deoarece în mai puțin de două săptămâni israelienii vor merge din nou la urne. A devenit un obicei; sunt cele de-a cincilea alegeri generale în mai puțin de patru ani. Până acum, diviziunea politică nu a adus niciun beneficiu în ceea ce privește consolidarea societății noastre sau întărirea unității noastre; nu a făcut decât să adâncească diviziunea noastră și să-i încurajeze pe cei care doresc să ne distrugă.

Pentru a evita o prăbușire a societății israeliene, ar trebui să ne întoarcem la rădăcinile noastre: ne certăm doar atunci când servește scopului de a consolida unitatea noastră. În caz contrar, pur și simplu evităm cearta. Dacă abordăm dezacordurile în acest fel, atunci oricât de profunde și fatidice ar părea disputele noastre, ele vor duce la o mai mare unitate și la soluții de succes.

Dezacordurile ne construiesc. Ele ne îmbogățesc, ne fac mintea mai ascuțită și inima mai sinceră. Ne obligă să reflectăm asupra valorilor noastre și să punem la îndoială convingerile înrădăcinate. Conflictele ne fac să ne respectăm adversarii și să apreciem ceea ce câștigăm prin disputele noastre cu ei. Dacă nu ar fi discordiile și oamenii care ne provoacă, am rămâne plictisiți, proști și nedezvoltați. Dar cel mai rău dintre toate, nu am învăța niciodată ce înseamnă să ne iubim aproapele – o persoană complet străină pe care am ajuns să o iubim prin eforturi comune.

Luptele noastre actuale gravitează în jurul a două lucruri care sunt de fapt unul: banii și respectul, care se traduc în lupte pentru putere.

Opiniile despre apărarea Israelului, justiția socială, economia, sistemul de justiție, educația, totul este de vânzare la prețul corect. Dacă îmi dai puterea pe care mi-o doresc, îți voi da orice îmi ceri. Aceasta nu este unitate și nu este acord; este oportunism. Asta nu va opri luptele și ne va distruge societatea și țara.

Dacă vrem ca statul Israel să înflorească, trebuie să ne întoarcem la valorile noastre autentice. Trebuie să aruncăm măștile și zâmbetele false, să ne recunoaștem ura și să ne amintim de ce o simțim: să ne întărim unitatea.

Nu vom fi niciodată de acord unii cu alții și nici nu trebuie. Oamenii care sunt de acord nu se ceartă și prin urmare, nu au niciun motiv să construiască o unitate puternică și solidă. Din moment ce ne certăm, nu avem de ales decât să construim o uniune care este mai puternică decât diviziunea noastră.

A lupta corect înseamnă a lupta pentru unitate fără a nega sau a suprima diviziunea noastră. A lupta corect înseamnă a înțelege că dușmanul nostru nu este adversarul nostru, ci egoul nostru, iar dezacordurile dintre noi sunt modalitatea noastră de a prevala asupra egoului nostru.

Dacă toți renunțăm la ego-ul nostru și punem o valoare mai mare pe unitate decât pe opinie, vom constata că părerile noastre au devenit trepte, iar unitatea noastră a devenit o forță care ne ridică pe munte. Când vom ajunge sus, ne vom găsi unul pe altul.