Michael Laitman, pe Quora: “De ce este aurul atât de valoros, în afară de faptul că le place estetic oamenilor?“

De ce este aurul atât de valoros? Pentru că dorim să ne punem eforturile în diverse obiecte materiale imuabile, adică obiecte care nu se vor degrada sau rugini.

În relație cu spiritualitatea, aurul reprezintă corectarea deplină a egoismului, adică atunci când dorința noastră înnăscută de a ne bucura dobândește o intenție deplină de dăruire și iubire pentru celălalt. În limbajul Cabala, aurul reprezintă conexiunea noastră cu Sefira Keter, iar argintul reprezintă corectarea parțială a ego-ului, conexiunea noastră cu Sefira Bina.

Atât timp cât egoismul domnește în lume, vom aprecia aurul ca echivalentul universal și global al forțelor egoiste, adică forțele dorinței de a ne bucura pentru beneficiul personal. Dar atunci când oamenii își schimbă ego-urile pentru o conexiune pozitivă, adică atunci când dorința noastră de a ne bucura dobândește o intenție de a dărui celorlalți, care ne permite să ne conectăm pozitiv unul cu celălalt, atunci vom aprecia aurul ca pe un metal obișnuit și nu îl vom mai folosi pentru comerț. . În acel moment, vom folosi doar valoarea dăruirii unul altuia ca măsură pentru tranzacționare.

Bazat pe videoclipul „De ce este aurul atât de valoros?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Semion Vinokur. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Fotografie de Jingming Pan pe Unsplash.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Este scris: „Fiii lui Israel au suspinat din cauza muncii”. Termenul „Israel” se referă la cei care aspiră la Creator (Yashar-El). Despre ce fel de muncă vorbim?

Răspuns: O persoană oftează pentru că nu poate ieşi din Egipt  din cauza egoismului său. Dar el suferă nu numai de gândurile și dorințele egoiste care îi sunt transmise de la egipteni, ci și de întrebările care apar în el: „Cine este Creatorul?” și „De ce am nevoie de această muncă?” Aceasta este ceea ce îi face munca atât de grea.

El vrea să iasă din lumea egoistă către cea altruistă, ca toate acțiunile lui să fie de dragul dăruirii, aşa încât să nu ceară nimic de la ele ci doar să le împlinească.

Lăsați-i pe alții să primească toată răsplata și chiar dacă el nu știe despre ei și ei nu știu despre el. Aceasta este ceea ce își dorește cineva. Totuși, el nu reușește. Apoi ajunge la ultimul lui strigăt.

Din KabTV “Stări Spirituale” 4/14/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Noul meu articol pe Linkedin “Neobosita căutare a onoarei”

Fără nevoia de onoare, o persoană ar trăi liniștită într-un colț. Deci, există un fel de foc interior care ne alimentează constant și ne obligă să reușim în ochii celorlalți. Ei ar trebui să ne aprecieze, să ne respecte, să vorbească despre noi.

Onoarea este o condiție care nu poate fi moștenită, trebuie să muncim pentru ea. Totul depinde de valorile care sunt acceptate în societate. Poate fi o societate care prețuiește banii și simbolurile statutului, sau una care prețuiește simplitatea și o viață modestă. O societate criminală care prețuiește puterea și violența, sau o societate de artiști care prețuiește sensibilitatea și creativitatea. În ambele cazuri, în funcție de caracteristicile noastre înnăscute, de educația pe care am primit-o și de societatea care ne înconjoară, fiecare persoană dorește să câștige atenția, aprecierea și respectul celor din jur. Fără ele, nu te simți întreg.

În orice moment, societatea ne oferă un model față de care suntem măsurați. Asta ne face să muncim, să facem un efort să devenim din ce în ce mai mult ca acest model de succes. Unii oameni sunt dispuși să investească mult pentru a fi amintiți de bine după ce mor, pentru că sentimentul demnității nu are limite, nici în timp, nici în loc, nici în intensitate.

Onoarea, este bună sau rea? Depinde de modul în care este folosită tendința. Pentru a exemplifica, dacă vreau să încurajez un copil să investească în studiile lui și să-i spun: „Ești mai bun, vei fi grozav, toată lumea te va respecta”, îi dau motivație pentru a studia, ceea ce este bine. Pe de altă parte, dacă tot îi cobor demnitatea, îi distrug încrederea în sine și nu iese nimic din asta.

Cât despre noi înșine, trebuie să examinăm direcția în care ne conduce respectul. Dacă dorința de a fi deasupra tuturor determină o persoană să acționeze în detrimentul celorlalți, să-i lovească cu piciorul în drum spre vârf, să-i controleze și să-i manevreze, atunci aceasta este onoare distructivă. Onoarea constructivă, pe de altă parte, este că vreau să fiu respectat tocmai ajutându-i pe toți, sacrificându-mă pentru ei, îngrijindu-mă de fericirea și bunăstarea lor. Dacă societatea mă onorează pentru o asemenea atitudine din partea mea ca persoană bună și generoasă, aceasta este o onoare constructivă. De asemenea, va fi însoțită de concurență constructivă: cine dintre noi investește mai mult în beneficiul societății.

Din cauza naturii egoiste a ființelor umane, există tendința de a-i disprețui pe ceilalți în loc de a-i respecta. O societate egoistă pune pe toată lumea sub presiune constantă: demnitatea mea este încălcată? Îmi acorzi respectul pe care îl merit? Există cineva mai respectabil decât mine? În general, această presiune ne pune într-o competiție ucigătoare care ne distruge relațiile, sănătatea și viețile noastre.

Dezvoltarea socială și personală se îmbunătățește atunci când învățăm să folosim înțelepciunea conexiunii. În general, această metodă ne schimbă natura egoistă într-o natură a dăruirii. Cu ajutorul ei ajungem într-o situație în care ne conectăm ca un singur om cu o singură inimă.

Treptat începi să simți o putere specială de dăruire și iubire, o forță de conexiune și unificare, iar asta devine sursa unei inspirații speciale de respect reciproc. Este un sentiment sublim, spiritual, minunat. Toată lumea se simte ca un întreg, mai ales în legătură cu ceilalți. Este o onoare pentru o persoană să fie într-o astfel de relație cu toată lumea.

Respectul reciproc înseamnă că eu îl respect pe celălalt și el sau ea mă respect pe mine, pentru că numai împreună putem construi un sistem de comunicare în care să se dezvăluie aceeași putere supremă. Nu subestimez pe nimeni pentru că mă simt dependent de ceilalți de dragul dezvoltării mele personale. Pentru a fi mai precis, putem spune că nu ne respectăm unul pe celălalt, ci starea de conexiune comună care s-a construit. Și aceasta este o onoare foarte specială.

Pe scurt, celor care vor să fie respectați li se recomandă să învețe și de asemenea să-i învețe pe alții cum să se conecteze corect, cum să se ridice împreună la cel mai demn grad de existență care există.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala | Add Comment/Ask Question→

 

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Războiul din Ucraina schimbă lumea ”

Războiul din Ucraina este diferit de orice război care a mai fost. Deși pare local, acest război schimbă lumea. În cele din urmă, după toată durerea, părțile vor stabili noi relații, iar noi relații vor fi stabilite în întreaga lume. Acest război este începutul formării unei noi ordini mondiale, în care toate părțile se unesc împotriva singurului dușman comun al întregii umanități: egoismul. Va dura timp, dar toți cei implicați își vor da seama, și întreaga lume cu ei, că nu luptă unul împotriva celuilalt, ci împotriva unui inamic din ei. Dacă lăsăm ideea să se cufunde, chiar și puțin, o va face să se întâmple chiar mai repede.

Războiul care a început la sfârșitul lunii februarie nu se va încheia prea curând. Va mai dura multe luni până când toată lumea își va da seama că războiul însuși, conceptul însuși al acestuia, este rău. În acest sens, războiul din estul Europei corectează întreaga umanitate, transformând percepția și înțelegerea noastră despre bine și rău.

Victimele, răniții și bunurile pierdute sunt un preț groaznic de plătit. Cu toate acestea, procesele globale au întotdeauna un cost. Nu ar trebui să dăm vina pe alții pentru cost și să nu credem că fiecare dintre noi nu poate face nimic pentru a schimba lumea. Este în mâinile fiecărei persoane să schimbe lumea în bine și să facă să dispară atrocitățile războiului și toate atrocitățile pe care oamenii şi le provoacă unii altora. Tot ce avem nevoie este să realizăm că singurul dușman se află în noi – atitudinea noastră egocentrică. Ne incită unul împotriva celuilalt, demonizează și defăimează pe oricine nu este de acord cu noi, ne spune că suntem singurii îndreptățiți în această lume și prin urmare, ne porneşte unul împotriva celuilalt. Suntem cu toții așa, infectați cu o pandemie de narcisism.

Cu toate acestea, putem face multe pentru a schimba lumea. În primul rând, trebuie să acceptăm că există un motiv bun pentru care suntem atât de diferiți unul de celălalt. Fiecare dintre noi aduce o contribuție unică lumii, pe care nimeni altcineva nu o poate face. Dacă am fi toți la fel, contribuțiile pe care le primim de la alții și de care depinde viața noastră ar lipsi și nu am supraviețui, în sensul cel mai fizic al cuvântului.

Ne vom da seama că ego-ul nostru este inamicul, doar atunci când realizăm că singularitatea este cuvântul cheie greșit pentru fericire. Astăzi, cuvântul cheie pentru fericire este complementaritatea – satisfacerea reciprocă a nevoilor materiale, sociale, emoționale și spirituale ale celuilalt.

Trăim într-o lume în care toți suntem dependenți unii de alții. Mâncarea pe care o mâncăm, hainele pe care le purtăm și aparatele și gadgeturile pe care le folosim sunt toate făcute de oameni pe care nu îi cunoaștem, în locuri pe care nu le cunoaștem și ajung la noi în moduri pe care nu le cunoaștem. Dar dacă nu ar fi acest lanț de nenumăraţi indivizi necunoscuți, nu am supraviețui, deoarece nu ne putem asigura singuri nevoile.

Același lucru este valabil și pentru conexiunile sociale. Toate conexiunile, comunicările și interacțiunile noastre cu alți oameni sunt posibile cu ajutorul nenumăraților oameni care ne servesc fără conștientizarea noastră. Dar dacă nu ar fi ei, nu am putea munci sau socializa.

În ciuda acestui fapt evident, ne comportăm față de ceilalți cu cât mai puțină considerație posibil, iar când suntem drăguți sau grijulii, este pentru că avem un motiv ulterior, egoist. Nu avem prerogativa de a menține acest comportament. Distrugem lumea și ne distrugem pe noi înșine.

În anii 1930, Baal HaSulam, un mare gânditor și un mare cabalist, a scris un eseu epic intitulat „Pacea în lume”. În ea, el scrie: „Omul este în mod inerent născut pentru a duce o viață socială. Fiecare individ din societate este ca o roată care este legată de alte câteva roți puse într-o mașină”. Cât de ciudat este că în urmă cu nouăzeci de ani, înainte de al Doilea Război Mondial, oamenii și-au dat seama deja că suntem cu toții dependenți unii de alții și trebuie să ne comportăm unii față de alții cu considerație. Gândiți-vă doar ce am fi putut evita dacă am fi fost mai atenți și mai deschiși la minte.

Iar acum, ne îndreptăm spre o catastrofă dacă nu acordăm atenție și nu începem să acționăm ca o singură entitate, o societate globală care funcționează ca o singură familie unită. Războiul va schimba lumea, dar sper să ne putem schimba înainte ca războiul să ne schimbe.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala | Add Comment/Ask Question→

 

Michael Laitman, pe Quora: “Cum poate cineva să abuzeze un copil?“

În ultimele săptămâni, în Israel, au existat mai multe cazuri de copii și bebeluși abuzați de profesorii și îngrijitorii lor de grădiniță. Este un fenomen care a zguduit mulți oameni.

Într-adevăr, cum este posibil să abuzezi de copii și bebeluși fără apărare?

Tora vorbește despre stări și mai rele pe care le-ar putea ajunge omenirea, unde mamele milostive și-ar mânca propriii copii.

Dezvoltarea noastră este marcată de egoismul nostru în continuă creștere, care a devenit exagerat în epoca noastră. Ego-ul, adică dorința de a se bucura în detrimentul celorlalți, a atins proporții atât de mari încât cazurile oribile de abuz asupra copiilor apar din ce în ce mai mult cu cât devenim mai egoiști și detașați unul de celălalt.

Există, totuși, o metodă numită „înțelepciunea Cabalei”, care ne poate învăța cum să construim o societate care funcționează corect, în care învățăm cum funcționează egoismul nostru și cum să ne ridicăm deasupra lui pentru a dezvolta conexiuni pozitive unul cu altul.

Odată cu învățarea și implementarea unei astfel de metode, am putea ajunge într-o stare în care să simțim copiii altora nu numai ca ai noștri, ci chiar mai aproape decât îi simțim pe propriii noștri copii.

De ce ne-am simți așa? Pentru că printr-o atitudine pozitivă unul față de celălalt – și unul față de copiii celuilalt – am deveni apropiați de forța pozitivă a naturii care există în conexiunile noastre. Atitudinile noastre pozitive ne-ar permite să ne conectăm la forța pozitivă care există în natură, iar o astfel de conexiune ne-ar împlini cu o senzație de împlinire mult mai mare decât ceea ce simțim în prezent.

Trebuie să începem să descoperim cum forța pozitivă a naturii locuiește în conexiunile dintre toți oamenii și avem capacitatea de a dezvălui și de a ne conecta la această forță. Făcând acest lucru, putem să simțim iubire față de copiii și bebelușii altora, dincolo de a-i simți chiar ca pe proprii noștri copii.

Tocmai acesta este motivul pentru care înțelepciunea Cabala a fost dezvăluită la scară de masă în epoca noastră: fără înțelepciunea a cum să ne conectăm pozitiv unul cu celălalt, mai presus de impulsurile noastre egoiste, în timp ce ego-urile noastre cresc constant, am ajunge să ne mâncăm de vii.

Bazat pe videoclipul „Cum ar putea cineva să abuzeze un copil sau un bebeluş?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Educatie integrala, Zohar | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Care este rădăcina spirituală a numărului „10”?

Răspuns: Rădăcina spirituală a numărului 10 este că după 10 grade se dezvăluie rădăcina acestui calcul. Prin urmare, esența atitudinii Creatorului față de creație și invers, se manifestă în grupul de  zece. Cu alte cuvinte, este necesar să treci prin 10 grade de la creație la Creator și de la Creator la creație pentru ca unul să-l simtă pe celălalt.

Întrebare: Cum este numărul 10 legat de numele din patru litere al Creatorului „Yod-Hey-Vav-Hey”?

Răspuns: Zece sau patru sunt la fel. Dacă dezvăluim pe scurt calitatea Creatorului și calitatea creației, atunci relația dintre ele poate fi combinată în numele de patru litere al Creatorului, adică în patru etape, sau pot fi extinse și explicate în 10 etape. Dar practic este același lucru.

KabTV “Stări Spirituale” 5/10/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Simbolul exodului from Egipt este matzah. De ce este necesar să folosim matzah în timpul Pesah?

Răspuns: Matzah este pâine nedospită, adică pâine care se prepară într-un mod special, cu o cantitatea minimă de apă, necesară pentru a face un început. Apoi se coace într-un mod simplu pe cărbuni sau într-o tigaie încinsă, nu contează cum.

Matzah este coaptă în memoria ieșirii din Egipt și simbolizează tranziția noastră rapidă de la dorința de a primi la dorința de a dărui. Se întâmplă pe neașteptate, cu un salt, în cel mai presupus nepotrivit loc și timp unei persoane.

Are loc un proces de acumulare, iar o persoană iese din controlul egoismului. Aceasta se numește exodul din Egipt.

Întrebare: Deci, o persoană nu se așteaptă la această ieșire?

Răspuns: Se așteaptă la asta tot timpul, dar nu știe că este atât de aproape. Când i se întâmplă cu adevărat, el nu înțelege cum s-a întâmplat atât de brusc. Cu toate acestea, într-o zi se va întâmpla tuturor.

KabTV “Stări Spirituale” 4/19/22

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns | Add Comment/Ask Question→

 

Michael Laitman, pe Quora: “Ce părere aveți despre anunţul Israelului că sistemul de apărare cu laser Iron Beam a fost testat cu succes doborând drone și rachete?“

Împotriva oricărui lucru bun, întotdeauna există un lucru rău. Deci nu mă veți găsi sărind de bucurie că ne-am scăpat de problemele și amenințările noastre.

Nu cred că acest sistem de apărare cu laser ne poate da un sentiment real de securitate în Israel. Lucrurile se vor înrăutăți. Problemele noastre se vor ridica la un nivel și mai înalt.

Pentru ca noi să avem cu adevărat un sentiment de liniște, există o idee simplă la care trebuie să aderăm – aceea de conexiune sau de a ajunge la „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” în rândul națiunii israeliene.

Aceasta nu este o inovație a industriei de apărare. Depinde de noi oamenii să-l  implementăm. Dacă nu reușim să ne îmbunătățim atitudinile unul față de celălalt, atunci niciun echipament tehnologic, științific sau militar sofisticat nu ne-ar ajuta.

Dezvoltarea conexiunii de iubire între noi ne-ar proteja de orice rău. Dacă am avea un sentiment foarte puternic al conexiunii, atunci această forță de conexiune ar respinge toate forțele malefice.

Acest lucru pentru că gândul și dorința sunt forțe mult mai puternice decât razele laser. Ele sunt asemănătoare undelor laser, doar mai clare, care operează dincolo de timp, spațiu și mișcare.

Trebuie să stabilim o rețea de iubire între noi, iubire care vine din inimă, și atunci am vedea aceleași înclinații care încep să iasă la suprafață în gândurile și dorințele dușmanilor noștri. Putem face această inovație atât de necesară în conexiunea umană și, mai devreme sau mai târziu, va trebui să o facem.

Bazat pe videoclipul „ Cabalistul răspunde razei laser a Sistemului de apărare al Israelului” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Fotografie de Umberto pe Unsplash.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment/Ask Question→

 

Michael Laitman, pe Quora: “Există liber arbitru în lumea asta?“

Nu există liber arbitru în lumea noastră. Liberul arbitru este posibil doar dacă avem ocazia să ne ridicăm deasupra naturii egoiste a lumii noastre, adică a naturii în care dorim beneficial propriu în detrimentul celorlalți și al naturii, care ne determină deciziile și comportamentul.

Ne considerăm liberi atât timp cât nu ne gândim la asta și ne identificăm cu corpul nostru animal. Dar dacă ne-am ridica puțin deasupra corpului nostru, am vedea că acesta respectă cu strictețe legile și procesele cărora este supus.

Credem că determinăm tot felul de alegeri în viața noastră. Suntem însă puși în anumite condiții și ni se oferă anumite calități interioare, în timp ce dorința noastră de a ne bucura merge ca un motor după un principiu simplu: plăcere maximă și câștig pentru efort și investiție minime.

Calculăm după acest principiu în fiecare moment, direcție, loc și în raport cu totul. Așa funcționează natura. Ea ia în considerare diverse condiții, cum ar fi cât de obosiți și sănătoși suntem și cât de mult risc este implicat față de calitatea și cantitatea de bucurie – și, în consecință, transmite deciziile. Putem astfel să vedem cum rămânem în ego și cum nu există liber arbitru în domeniul său de funcționare.

Trebuie să realizăm că ne putem realiza liberul arbitru controlând și fiind mai presus de dorința noastră. Cu cât rămânem mai mult în dorința noastră egoistă, cu atât rămânem mai mult ca niște marionete ascultătoare, pe deplin controlate de egoism.

Dacă, totuși, dorim să preluăm controlul asupra situației, atunci trebuie să ne gestionăm dorința, lucru care se face ridicându-ne deasupra ei. Cu alte cuvinte, putem experimenta liberul arbitru, dar numai deasupra dorinței.

Atunci întrebarea devine: Cum ne putem ridica deasupra naturii noastre egoiste pentru a ne realiza liberul arbitru?

În aceasta se angajează înțelepciunea Cabala.

Filed under: Criza, globalizare | Add Comment/Ask Question→

 

Noul meu articol pe Linkedin “Nu nesocotiţi umorul”

Cum ne afectează umorul starea de spirit? De ce râd oamenii de ceilalți? Cum poate umorul să îmbunătățească relațiile?

Când cineva vorbește despre ceva cu umor, putem empatiza cu situația. Ei pot vorbi despre situații foarte grave, dar când sunt spuse cu umor, le putem privi dintr-o perspectivă mai ușoară sau surprinzătoare. Acest lucru ia mult din gravitatea situațiilor și nu numai că ne face să ne simțim mai bine, dar ne ajută să le facem față, ceea ce ar fi fost foarte dificil, dacă nu imposibil fără umor.

Umorul bun se bazează pe inteligență, pe a face legături surprinzătoare între elemente și a le privi dintr-un punct de vedere nou și curios.

Este bine cunoscut faptul că râsul are multe beneficii fizice. Iată câteva dintre ele, prin amabilitatea ‎Clinicii Mayo: Râsul stimulează inima, plămânii și mușchii și crește eliberarea de endorfine (calmante naturale). Creează o senzație bună, relaxată și reduce unele dintre simptomele fizice ale stresului. Râsul întărește chiar și sistemul imunitar.

Râsul are, de asemenea, multe beneficii emoționale: ne crește satisfacția generală față de viață, ne face mai ușor să facem față situațiilor dificile și cel mai important, ne îmbunătățește conexiunile cu alți oameni. Când râzi copios cu o persoană, nu te poți lupta cu ea.

Există un alt beneficiu al umorului: dacă este folosit corect, ne poate pregăti să învățăm lucruri noi cu ușurință. Acest lucru este valabil mai ales pentru lucrurile care sunt dificil de acceptat sau de tratat din punct de vedere emoțional.‎

Există și alte tipuri de umor. Unii oameni râd de greșelile pe care le găsesc la alții. În acest caz, omul nu are niciun beneficiu. Îi înjosește pe ceilalți și îi face pe batjocoritori să se simtă superiori victimelor lor. Un astfel de umor nu face altceva decât să umfle ego-ul celui care intimidează.‎

Este foarte dureros când alții își bat joc de greșelile noastre. Nu doare gluma, nici defectul în sine, ci ridicolul altora. În schimb, atunci când cineva ne arată că ne place așa cum suntem, atunci a râde de noi înșine împreună cu el ne poate apropia și ne poate adânci conexiunea.

‎În fruntea listei se află umorul de sine. Oamenii încrezători pot glumi despre ei înșiși, pot vorbi despre slăbiciunile lor, îndemnurile pe care nu le pot controla și așa mai departe. Acest lucru îi face mai accesibili și îi apropie de alți oameni. De asemenea, le permite altor oameni să-și împărtășească propriile sentimente.‎

Într-o perioadă în care lumea devine din ce în ce mai conectată și suntem mai dependenți unul de celălalt decât oricând, buna dispoziție este o necesitate. Trebuie să fim suficient de încrezători pentru a râde nu numai de slăbiciunile noastre, ci și de însăși natura noastră – egoismul nostru.

Dacă putem să ne batem joc de tot ceea ce ne împiedică să lucrăm cu alții, să construim încredere și să-i înțelegem pe alții, asta ne va ajuta să ne recunoaștem adevărata natură. Dacă putem râde despre asta cu alți oameni, asta ne va apropia și va stimula o dorință comună de schimbare astfel încât să ne putem conecta.‎

Într-adevăr, ar trebui să luăm umorul foarte în serios; poate fi un instrument vital pentru a ne scoate din narcisism și izolare la conexiune și prietenie.‎

Filed under: Educatie integrala, Zohar | Add Comment/Ask Question→