Medium a publicat noul meu articol “Argumentul neȋntemeiat din spatele tăierii de fonduri pentru poliţie”

Solicitările de tăiere a fondurilor pentru departamentele de poliție din SUA ar pune siguranţa în cătușe. Cererea de cesionare a bugetelor poliției și redirecționarea fondurilor către inițiativele comunitare apărute în urma morții lui George Floyd aflat în custodia a patru ofițeri din Minneapolis, este o mișcare periculoasă. Dacă societățile doresc să îmbunătățească relațiile poliție-comunitate și să ajungă la o relație sigură și armonioasă, soluția nu este slăbirea forței de poliție, ci consolidarea educației colective.

Ca fiecare cetățean, forța de poliție trebuie să treacă printr-un proces de învățare semnificativ privind modul de a atenua izbucnirile și de a colabora cu comunitatea.

O mișcare din SUA, adusă în centrul atenției naționale în ultimele zile, cere tăierea fondurilor pentru departamentele de poliție și realocarea resurselor în inițiative de creare de locuri de muncă, precum și în programe sociale și de sănătate. În cadrul acestei inițiative, unele funcții îndeplinite în mod tradițional de poliție ar fi fost transmise altora, iar membrii comunității vor patrula pe străzi.

Simpla notiune de abolire sau slăbire a poliției, este dificil de înțeles sau de justificat. Cum poate o națiune să asigure respectarea legilor și menținerea ordinii civile, fără poliția ca legătură între guvern și oameni? Ce alt sistem are cunoștințe imediate despre ceea ce se întâmplă într-un moment dat pe orice alee sau stradă din rețeaua complexă de cartiere, orașe și metropole din America?

Dacă dorim să restabilim încrederea în relațiile poliție-comunitate, să prevenim infracțiunile și să reducem cazurile de abuzuri sau abateri de la conduită ale poliției, ar trebui să investim și mai mult în pregătirea poliției și în educația societății.

În zilele noastre, pe măsură ce natura egoistă a omului devine din ce în ce mai crudă, cineva se simte superior celorlalți și se străduiește să stoarcă și să exploateze, să zdrobească și să jefuiască, să abuzeze și să violeze. Astfel, trebuie să fim monitorizați. Confruntat cu probleme sociale, cum ar fi dependența de droguri, probleme grave de sănătate mintală și violență stradală, corpurile de poliție care mențin ordinea sunt ceva “sine qua non”. Într-o epocă de dezordine socială și instabilitate, legea și ordinea trebuie păzite. După cum este scris: „Numiți judecători și ofițeri în toate orașele voastre pe care Domnul, Dumnezeul vostru, vi le dă, în funcție de triburile voastre, și ei vor judeca poporul cu judecată dreaptă” (Deuteronom 16:18).

O națiune neguvernabilă nu are niciun viitor

Cei care încalcă legea au nevoie de influența inhibitoare a poliției și de frica descurajantă, de mustrare și de pedeapsă cu închisoarea, pentru a-i împiedica să comită infracțiuni împotriva persoanelor și comunităților. Egoul are nevoie de granițe; altfel, incită la anarhie, așa cum am văzut recent pe străzile din New York și în alte orașe din America. În special în generația noastră, cu turbulențele sale și cu multitudinea de agende politice, religioase și sociale specifice, scena trebuie să fie calmată și adusă într-o stare de echilibru.

Nu ne putem descurca fără un tip de figură-tată, dur și puternic pe de o parte și empatic și sensibil de cealaltă, al cărui rol este respectat și îmbunătățit printr-o finanțare generoasă.

De fapt, poliția este prinsă între ciocan şi nicovală – locul greu al vieții moderne: sub presiunea factorilor de decizie, sub controlul publicului, în mijlocul aglomerărilor politice și sociale, fiind uneori prost echipată să răspundă în mod corespunzător pentru atenuarea crizelor. Ofițerii de poliție se găsesc adesea prinși la mijloc și nu știu întotdeauna să împace diferențele conflictuale din politică, etnie și rasă.

Prin urmare, dacă dorim să restabilim încrederea în relațiile poliție-comunitate, să prevenim infracțiunile și să reducem cazurile de abuzuri sau conduite incorecte ale poliției, ar trebui să investim și mai mult în pregătirea poliției și în educația societății. Ca fiecare cetățean, forța de poliție trebuie să treacă printr-un proces de învățare semnificativ în ceea ce privește modul de a stopa izbucnirile și de a colabora cu comunitatea. Ofițerii, tâlharii și fiecare cetățean au mare nevoie de o acţiune educațională, în care să cercetăm natura umană, drepturile și obligațiile fiecăruia și cum să găsim baze comune pentru binele comun.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Egoism | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ce vrea natura de la noi? Ce ar trebui să schimbe fiecare dintre noi pentru un viitor mai bun?

Răspuns: Suntem într-o natură integrală, globală, ca în interiorul unei mingi. Întregul sistem al naturii este interdependent și se află într-un anumit echilibru intern. Și noi, oamenii, suntem creați special ca egoisti; tulburăm constant acest echilibru în noi înșine și în câmpul care ne înconjoară: neînsuflețit, vegetativ, animal și uman.

Problema este că, în ciuda dezvoltării constante și a activității egoismului nostru, trebuie să ajungem într-o stare în care să echilibrăm pe deplin egoul, să-i punem o restricție, așa-numita Tzimtzum, și apoi să-l folosim invers: pentru dăruire, pentru o comunicare corectă între noi, când fiecare consumă doar ceea ce este necesar pentru sine.

Astăzi, orice persoană obișnuită dintr-o societate câștigă bani, are o familie, copii, acasă, lucrează și trăiește normal. Unul nu are nevoie de prea mult. Prin acțiunile sale, el nu ar trebui să dăuneze mediului, ci să le planifice într-un mod în care să fie în echilibru cu lumea exterioară – nu într-o stare constantă, pietrificată, ci în echilibru dinamic.

Dacă o persoană se comportă în acest fel, atunci este bine pentru ea și bine pentru lume. Ea începe să simtă și să ia cunoștință de sistemul naturii prin această lume: prin ce formulă funcționează, ce fel de forță este în interiorul naturii care controlează totul. Această forță superioară se numește Creatorul.

În principiu, natura ne-a creat în mod intenționat atât de opusi echilibrului nostru, încât am începe să simțim în dezvoltarea noastră cât de mult nu îi corespundem, adică Creatorului, cât putem schimba și cum să fim mai aproape de natură , la Creator. La un moment dat, începem să înțelegem această forță care ne controlează și vrea să fie în echilibru și în comunicare cu noi tot timpul.

Aici se află scopul existenței omului: atingerea nivelului de legătură cu forța generală a naturii numită Creator. Când vom ajunge la ea, vom simți că ne aflăm în starea de cel mai înalt confort, cunoaștere, eternitate și perfecțiune. Trebuie să ajungem la această stare.

Prin urmare, virusul pe care îl trezim acum și care la rândul nostru ne trezește, există tocmai pentru a putea găsi o interacțiune potrivită cu natura, a ajunge la echilibru cu ea, la revelația Creatorului, pentru a comunica cu El.

Întrebare: Cum poți simți și realiza echilibrul cu natura? La urma urmei, fiecare are propria viziune în acest sens.

Răspuns: Îi tratezi pe toți ca pe tine însuți. Acesta este cel mai bun lucru. Dacă ne raportăm între noi așa, atunci la toate nivelurile: neînsuflețit, vegetativ și animal, totul va fi în ordine. Vom fi în echilibru dinamic cu lumea din jurul nostru și vom începe să simțim prin sistemul de management superior – programul numit Creatorul.

Din emisiunea KabTV „Fundamentele Cabalei”, 4/5/20

Filed under: Intrebare si Raspuns | Add Comment/Ask Question→

Dacă examinăm conceptul de Ein Sof (Infinit), vom vedea că acest concept nu există de fapt. Există doar în dorințele noastre, care nu sunt încă stabilizate.

Prin conceptul de Ein Sof sau nelimitare, ne referim la o stare în care lumina vine fără restricții (Tzimtzum) și suntem total deschiși la impactul acesteia. De obicei, dăm acest exemplu: Dacă umplem complet un pahar, acesta va fi într-o stare de Ein Sof, deoarece în această stare, paharul nu limitează umplerea în niciun fel. Aceasta înseamnă că Ein Sof, infinit, înseamnă fără sfârșit, fără limită. Trebuie să ajungem la această stare și să ne deschidem în mod nelimitat la percepția Creatorului.

Cum percepem Creatorul în noi? Denumim tot ceea ce obținem în limitele noastre conform atributelor în care operăm pentru a percepe și înțelege ceva. Acesta este motivul pentru care măsurăm Creatorul care ne umple într-o manieră clară și foarte precisă în funcție de mărime, volum, greutate și în funcție de dorințele noastre; așa avansăm.

Întotdeauna îl definim pe Creator în litere, ceea ce înseamnă, după cum îl percepem în atributele noastre, și nu în funcție de cine este El de fapt, deoarece El nu are atribute și nu există un atribut specific acolo. Spunem că El este binele care face bine, că El umple și vindecă, ceea ce înseamnă că tot ceea ce simțim în noi vine de la El, dar nu putem realiza cine este El de fapt.

Din „Fundamentele Cabalei” de la KabTV

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

Baal HaSulam, Shamati, „Articolul 138”: Când frica vine asupra unei persoane, ea ar trebui să știe că nu există altcineva decât El. Chiar şi vrăjitoria. Și dacă vede că frica îl depășește, ar trebui să spună că nu există așa ceva, ca norocul, dar Creatorul i-a oferit o șansă de sus, și trebuie să contemple și să studieze sfârșitul, pentru care i-a fost trimisă această teamă. Se pare că el va învinge și va spune: „Nu există altcineva în afară de El”.

Dar dacă, după toate acestea, frica nu s-a îndepărtat, ar trebui să o ia ca exemplu și să spună că devoţiunea sa către Creator ar trebui să fie în aceeași măsură a fricii, în sensul că frica de ceruri, care este un merit, ar trebui să fie în aceeași manieră de frică, pe care o are acum. Adică, corpul este impresionat de această frică superficială și exact în același mod în care corpul este impresionat, la fel ar trebui să fie și frica de ceruri.

Ȋntrebare:  Deci, invocând un sentiment de teamă în noi, Creatorul  ne invită să ne îndreptăm atenția asupra Lui, să fim înfricoșați în fața Lui sau să avem o altă atitudine față de El?

Răspuns: Și cum altfel poate Creatorul trezi o persoană egoistă, care este blocată în obiectivele sale mici, astfel încât să înceapă să acorde atenție dezvoltării sale și, în final, Creatorului?

Cum altfel se poate face asta dacă nu trezind tot felul de anxietăți, temeri și necazuri care se presupun că au loc? Toate acestea sunt similare cu modul în care speriem un copil: „Nu te duce acolo! Acolo se ascunde un lup cenușiu.” Cumva trebuie să-l oprim.

Prin urmare, trebuie să înțelegem că Creatorul se joacă în acest fel cu noi, mici creaturi egoiste, pentru a ne ȋndrepta către El.

Din KabTV  “Fundamentele Cabalei,” 4/26/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Toată munca stă în a te ridica de la nivelul cunoașterii, la credință mai presus de rațiune. Și pentru aceasta va trebui zi de zi, sau mai bine zis, noapte după noapte, să cădem din cunoașterea care este numită „noapte” pentru noi, și să ne ridicăm la înălțimea credinței deasupra cunoașterii care este numită „zi.“ Într-adevăr, credința este lumina Creatorului.

Toți cabaliștii au scris despre această tranziție de la cunoaștere la credință deasupra cunoaşterii. În toate timpurile, ei au scris numai despre acest lucru: cum să treci de la stadiul de om, la stadiul Creatorului sau, cu alte cuvinte, de la stadiul animal la cel vorbitor.

Este dificil pentru o persoană să realizeze această tranziție. Trebuie înțeles că Creatorul nu a creat nimic altceva decât egoismul în care ne aflăm și acest lucru se numește „cunoaștere din interior”. Și de la acest nivel, trebuie, prin eforturile noastre, să cerem și să ne rugăm către Creator, să ne ridicăm la nivelul credinței deasupra rațiunii.

Aceasta este ceea ce trebuie să urmărim: cât de mult suntem în cunoaștere și cât de mare este credința în cunoaștere, cât de mult este grăbită frecvența acestor tranziții, de la cunoaștere la credință. Cabaliștii spun că în cinci minute pot avea loc 400 de astfel de schimbări de stări: cunoaștere – credința este mai mare decât cunoașterea. Aceste schimbări formează o percepție spirituală a realității în noi, deoarece Creatorul ne-a creat pe unul împotriva celuilalt: sub cunoaștere, în interiorul ei și deasupra ei.

Ca bebeluș, fiind născut în această lume, până când își înțelege părinții, îi simte pur fizic și se obișnuiește cu ceea ce îi fac, ca fiind binele. Așadar, ne dezvăluim treptat credința mai presus de cunoaștere, bunătatea absolută a Creatorului, care a organizat toată calea pe care am parcurs-o, întreaga noastră istorie, trecutul și viitorul. Astfel, treptat, o persoană se stabileşte pe sine ca opusă Creatorului.

Principalul lucru este să vă imaginați în orice stare că provine de la o putere superioară, în afară de care nu există nimic. Doar Creatorul îmi organizează întreaga viață, gândurile, dorințele mele și chiar atitudinea mea față de El acum, oricât mi se pare că eu o definesc. Așa că, procesăm corect toate stările din cunoștințele date de Creator pentru a ne ridica deasupra lor, cu eforturile noastre și rugăciunea pentru credință deasupra rațiunii.

Doar despre asta merită să vorbim și să ne preocupăm, și cu aceasta vom rezolva toate problemele. Nu există nicio crimă mai mare decât să rămânem în cunoaștere. Creatorul ne aruncă acolo, „ne ucide”, dar numai astfel încât să ne ridicăm deasupra cunoașterii.

Aceasta este ceea ce trebuie să încercăm să facem în fiecare moment. Nu contează că nu simțim încă modul în care Creatorul ne organizează viața, dar aceste eforturi ale noastre sunt foarte dragi Creatorului, așa cum un părinte este mulțumit de zâmbetul bebeluşului mult mai mult decât zâmbetul unui copil mai mare.

Prin urmare, în timp ce ne aflăm într-o stare de nou-născut, care abia începe să răspundă Creatorului, raportându-ne la El, cerându-I, deja Ȋi aducem Creatorului mai multă plăcere decât vom aduce în viitor. Aşa este stabilit în spiritual, unde există o ordine inversă a Luminilor și Kelimurilor.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/19/20,  , Baal HaSulam, Shamati 225 „Ridicându-te singur”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Articolul meu pe Newsmax: “Fără poliţie, fără justiţie, fără pace”

Foto: WASHINGTON, DC – JUNE 08: Oamenii merg pe strada 16 după ce mesajul „Tăiaţi fondurile pentru Poliţie” a fost pictat pe strada din apropierea Casei Albe ȋn Washington, DC După zile de proteste în DC pentru moartea lui George Floyd, primarul Muriel Bowser, a redenumit acea secțiune a străzii a 16-a „Black Lives Matter Plaza”. (Tasos Katopodis/Getty Images)

Moartea lui George Floyd și demonstrațiile care au protestat împotriva acesteia ar fi putut stârni multe idei plauzibile pentru atenuarea brutalității și rasismului poliției. Desființarea completă a poliției nu a fost una dintre ele. Cum poate o societate să mențină legea și ordinea fără poliție? Cine va proteja comercianții oneşti împotriva jefuitorilor, cum am văzut în ultimele două săptămâni?

Potrivit Dicționarului Webster, poliția este „departamentul guvernului preocupat în primul rând de menținerea ordinii publice, siguranței, sănătăţii, aplicării legilor și deținerea de puteri executive, juridice și legislative”. De asemenea, poliția este „ȋnsărcinată cu prevenirea, depistarea și urmărirea penală a problemelor și infracțiunilor publice”. În mod clar, fără poliție, ne vom regăsi într-o țară fără lege, și cine vrea să se ȋntâmple asta?

Cu toate acestea, tocmai asta a decis Consiliul Local Minneapolis – să desființeze poliția. Mai ales după revoltele care au urmat morții nejustificate a lui Floyd, această decizie pare fantezistă, iresponsabilă și sfidează orice bun simț. Dacă se realizează, nu va exista dreptate și pace, ci doar vărsare de sânge și anarhie. Va fi iadul pe Pământ.

Există multe probleme cu forțele de poliție din America de azi, dar acestea reflectă doar societatea plină de ură, ale cărei baze se dărâmă. Violența nejustificată nu este singura calitate a poliției; America are cea mai violentă și ȋnarmată societate civilă din lume, cu mult mai mult decât orice regim regim trecut pe care ni-l putem imagina.

Dacă lucrurile se vor schimba, ele trebuie să pornească de la rădăcină, de la oameni, cetățeni și rezidenți. Fără să-i învinovățim pe ceilalți, fără autoȋndreptăţire și cu multă sinceritate și curaj, oamenii trebuie să privească în interior valorile și sentimentele, pe care le-au ajutat să se instaleze în cadrul societății.

Nu există nicio îndoială că toți suntem egoişti și ne vedem doar propriile interese. Dar astăzi, propriul nostru interes cere să vedem că fiecare își primește partea corectă. Nu ne putem permite să neglijăm nici o parte a societății, întrucât acea parte este cert că se revoltă și incendiază întreaga societate împreună cu ea însăși. Cu alte cuvinte, siguranța fiecărei persoane a devenit complet dependentă de siguranța tuturor celorlalte persoane din societate. Astăzi, acțiunea conform acestei premize este obligatorie, deoarece consecințele nerespectării ei sunt anarhia, distrugerea și moartea.

Într-o societate ai cărei membri se simt cu toții dependenți unul de celălalt, poliția poate deveni caducă. Dacă oamenii au grijă de ceilalți la fel de mult cât au grijă de ei înșiși, nu vor răni pe nimeni și toată lumea se va ajuta unul pe celălalt. Prin urmare, obiectivul principal de astăzi al fiecărei comunități, oraș, stat și țară trebuie să fie ca fiecare persoană să învețe despre legile societății interdependente, să ajungă treptat să trăiască prin ei și să dezvolte în acest fel iubirea față de ceilalți oameni din comunitate.

Această învățare nu este un curs; este învățarea continuă, care însoțește fiecare persoană din societate și se adaptează la societatea în schimbare. În societatea actuală, prea puțini oameni știu despre sistemul de guvernare care ia atâtea decizii cruciale pentru viața lor. Oamenii educați se vor comporta într-o manieră educată. Deci învățarea trebuie să constea atât în teorie, cât și în practică. Partea teoretică va familiariza oamenii cu instituțiile și reglementările care permit o societate modernă funcțională, precum și cu o perspectivă mai largă asupra naturii interconectate a societății contemporane. Partea practică va consta în exerciții care încurajează sentimentul de conexiune reciprocă între oameni. Aceasta este partea care le va permite să-și transforme viața dintr-o viață de suspiciune și tensiune într-o viață de deschidere și bucurie.

Pentru a realiza această transformare, partea practică se concentrează pe construirea solidarității cu comunitatea, orașul, statul și țara unei persoane, a unui sentiment de responsabilitate reciprocă și încrederea că, lucrând împreună pentru atingerea acestor obiective, este posibil să transformăm viața cuiva.

În timp ce partea teoretică poate fi predată indivizilor, partea practică necesită învățare în grup. Acestea pot fi grupuri fizice sau grupuri online, dar grupul trebuie să lucreze împreună și să dezvolte o dinamică a sa. În procesul de depășire a confruntărilor cu ego-ul și a altor tensiuni sociale, oamenii vor învăța beneficiile grijii pentru societate și ce să facă atunci când un conflict devine prea acut, pentru a fi atenuat. Când există bunăvoinţă peste tot, va exista întotdeauna o soluție.

Este posibil să se reducă nivelul poliției, doar dacă o comunitate atinge un nivel substanțial de responsabilitate reciprocă. În loc de aplicarea legii, preocuparea reciprocă a membrilor comunității va elimina aproape în întregime infracțiunile din cadrul comunității și se va ocupa eficient de astfel de cazuri atunci când ele apar. Dar până se va întâmplă asta – Fără poliție? Nu este dreptate, nu este pace.

Filed under: Criza, globalizare | Add Comment/Ask Question→

Echilibrarea relațiilor noastre cu Lumina înseamnă că noi trebuie constant să ne raportăm la ea în același mod în care ea se raportează la noi. Atributele luminii sunt dăruirea, iubirea și conexiunea reciprocă.

Așa că, noi trebuie să simțim cum putem crea constant echilibrul cu ea. Dacă vrem să avansăm corect în lumea Creatorului asta trebuie să fie misiunea noastră.

Noi putem gradual să ne apropiem de respectarea acestei condiții doar dacă suntem într-un grup.

Apoi vom începe să creăm și să obținem atitudinea corectă la lumină în conexiunea dintre noi și înțelegem care atribute ar trebui să fie între noi și ce este conexiunea reciprocă dintre aceste atribute.

Trebuie să învățăm cum relațiile reciproce în parametrii diferiți, atribute diferite, tânjiri și dorințe se vor completa unele pe altele și într-un final se vor asemăna cu lumina care strălucește asupra noastră tot timpul.

Lumina fiecărui grup de zece, fiecărui grup Cabalist, strălucește diferit deoarece fiecare aparent este o mică parte a singurului mare corp al lui Adam, singurul suflet general.

Așa că, atunci când suntem adunați într-un grup mic, noi putem începe să ne asemănăm cu lumina ca rezultat al relațiilor dintre noi. Cooperarea reciprocă vă determina atitudinea noastră la lumină.

Apoi vom începe să simțim lumina și să cooperăm cu ea în reciprocitate, iar realatiilor noastre cu ea vor fi cel mai important lucru pentru noi în timp ce toate celelalte lucruri din lumea noastră vor fi total neimportante pentru noi.

Aparent noi tot ne detașăm de lumea noastră și o folosim doar pentru a exista în timp ce tot restul, inclusiv energia noastră, studiul nostru și sentimentele noastre vor fi dedicate doar conexiunii dintre noi, asemănării cu lumina superioară tot mai mult de fiecare dată. Apoi lumina superioară ne va umple, încălzi și ne va da un sentiment al eternității și deplinătății.

Vom începe să simțim cum Creatorul, lumina, este revelată în noi și apoi vom simțim că suntem în lumea superioară în timp ce trăim în lumea noastră.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 12/18/19

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ar trebui să ne temem să nu pierdem sentimentul iubirii sau obiectul iubirii noastre?

Răspuns: În realitate nu există niciun obiect al iubirii noastre. Este o stare incertă. Dragostea nu înseamnă că o persoană iubește părul cuiva, trăsăturile fizice sau calitățile speciale pe care le are o altă persoană, ci de fapt este in afara materiei. Ea provine din atributul atracției generale care există în natură și face parte din Creator. Iubirea altuia este un dar de la Creator.

Din emisiunea KabTV „Fundamentele Cabalei”, 15/12/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Putem spune că atunci când începem să discernem și să acceptăm separarea noastra, punctul din inimă se trezește?

Răspuns: Nu. Punctul din inimă se trezește dacă o persoană are o cerere hotărâtă de a descoperi sensul vieții. În ceea ce privește spargerea, nu o înțelegem cu adevărat. Se dezvăluie când o persoană începe să înțeleagă că este făcută dintr-o forță egoistă, iar forța altruistă luminează uneori în ea și se afla între cele doua. Nu este cazul în acest moment.

Întrebare: Dar în funcție de ceea ce spui, punctul din inimă este scânteia sufletului singular. Este corect să o acceptăm în acest fel?

Răspuns: Desigur.

Din emisiunea KabTV  „Fundamentele Cabalei”, 9/2/20

Filed under: Fara categorie | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Dacă o persoană care studiază înțelepciunea Cabalei se integrează cu oamenii obișnuiți, acest lucru ajută ca punctele din inimile lor să se trezească?

Răspuns: Da, îi trezește, dar ei nu știu. Mai mult, el nu are nevoie să se integreze cu ei.

El nu se poate integra decât cu prietenii care își împărtășesc părerile în jurul cărora este creat un câmp spiritual special de care oamenii obișnuiți sunt atrași, fără să știe de ce. Brusc găsesc ceva. Punctul lor din inimă se trezește brusc.

Acest câmp se răspândește în valuri de la oameni care studiază înțelepciunea Cabalei și alții deja se apropie mai mult de ei.

Din  emisiunea KabTV „Fundamentele Cabalei”, 9/2/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→