Înţelepciunea Kabbalah este o înţelepciune specială care explică cu adevărat tot. Oricum, cineva trebuie să o atingă. Nu este percepută prin minte şi de dorinţele cu care ne-am născut, nu prin natura noastră.

Noi ne-am născut la nivelul „animal” şi trebuie să ne dezvoltăm proprietăţile următorului nivel în noi, nivelul „uman” (Adam), ceea ce înseamnă asemănător (Domeh – asemănător în ebraică) cu forţa superioară.

În realitatea noastră corporală primim totodată diferite semnale de la lumea înconjurătoare în funcţie de echivalenţa noastră de formă cu ea. Eu percep lumea din jurul meu în concordanţă cu senzitivitatea mea pe o scală de frecvenţe şi în concordanţă cu simţul văzului, auzului şi celelalte simţuri, dar în adiţional, există multe alte frecvenţe, diferite surse, pe care nu le percepem. Eu percep lumea doar în măsura frecvenţelor care sunt acordate la simţurile mele sau prin instrumentele pe care le pot crea pentru a expanda banda frecvenţelor şi nimic mai mult decât atât. Noi nu creăm ceva ce noi nu avem; noi doar expandăm ceea ce avem.

Pe de altă parte, pentru a revela forţa superioară, trebuie să creăm simţuri total noi, adiţionale, înăuntru nostru. Este un lucru nou din punct de vedere calitativ din moment ce simţurile noastre sunt blocate pe recepţie, pe intenţia egoistă care să ne satisfacă, noi percepem lumea din jurul nostru doar în măsura în care ne priveşte pe noi: ce lucruri bune putem primi de la ea şi ce lucruri rele să evităm.

Iniţial eu percep lumea prin filtrele celor cinci simţuri ale mele, pe frecvenţa pe care sunt pus. În afară de asta, este egoul meu, care filtrează totul conform unui singur principiu: „Va fi bun sau rău pentru mine?” Dacă nu este niciun răspuns în dorinţa mea enormă de ceva, în estimarea potenţialului ca ne va fi benefic sau ne va face rău, atunci nu percep nimic şi nici nu văd acel lucru. Noi percepem doar ceea ce vor dorinţele noastre, ceea ce înseamnă ce este pozitiv sau negativ pentru ele, sau ce ne poate răni sau ce poate să-mi aducă mulţumire – atunci eu văd respectivul lucru.

Cu o asemenea abordare, chiar dacă ne expandăm simţurile prin realizarea diferitelor instrumente cum ar fi telescoapele sau microscoapele, etc., nimic nu ne va ajuta din moment ce egoul nostru, care este în spatele lor, le va clasifica în concordanţă cu scala lui de referinţă.

Există foarte multe cercetări pe acest domeniu făcute de fizicieni şi psihologi. În fizica modernă este conceptul de „observator”. La început fizica lui Newton a susţinut că universul este aşa cum îl vedem. Poza care a fost decriptată a fost relativ simplă, cu toate că Newton a studiat înţelepciunea kabbalah şi a studiat și ebraica pentru a citi sursele în limba originală.

După aceea a venit Albert Einstein şi Hugh Everett care au atins un concept diferit: Lumea din jurul nostru este aşa cum o percepem noi; de fapt ea este total diferită, dar cum noi o percepem, o schimbăm, până când o spargem conform atributelor noastre. Observând fiecare eveniment fizic, noi îl distrugem prin simpla observare şi ca rezultat nu va fi ca şi cum ar fi fără noi.

Deci nu este destul că noi percepem totul prin prin filtrul nostru egoist, dar şi când doar ne uităm la ceva, prin participarea noastră, noi interferăm cu imaginea despre lume. Priveşte o stea şi deja este ceva diferit doar prin actul de a privi către ea; asta este ceea ce spun fizicienii.

Astăzi, am atins această înţelegere că există o diferită percepţie a lumii, nu formala percepţie care este bazată pe atributele animalice. Înțelepciunea kabbalah spune acest lucru simplu; spune: În locul simţurilor tale obişnuite, în locul egoului care primeşte doar pentru binele lui, trebuie stabilizat un alt simţ diferit, făcut total diferit, făcut în funcţie de a dărui. Dacă tu deschizi atributul acestui nou simţ, astfel încât să fie focusat în afara ta, vei determina modul în care va arăta lumea cu adevărat. Vei vedea că totul este diferit; vei vedea cum este cu adevărat lumea. În plus, te vei schimba pe tine. Noul simţ care apare în tine se numeşte „suflet”.

De fapt nici nu contează cum îl numeşti. Într-un fel sau altul, cu acest nou sens, vei vedea toată lumea exterioară „care nu a fost atinsă” aşa cum este – forţele, conexiunea, şi scopurile. Vei fi aşa de adaptat la lume şi aşa de conectat la ea că tot  ce este în egoul tău, starea ta animală, corpul tău animal, pur şi simplu va „muri”. Asta înseamnă că nu îl vei simţi – aşa este cum microscopicul sentiment curent al vieţii noastre ne va părea în comparaţie cu ceea ce vom simţi când vom descoperi lumea din afara noastră şi vom exista în ea.

Acesta este lucrul spre care este condusă o persoană de înţelepciunea kabbalah.

De la Convenţia Novosibirsk 7/12/2012, Lecţia 1.

Filed under: Congrese, Perceptie | Add Comment →