Michael Laitman în Times of Israel: “Alegoria cu Înţeleptul şi Regele”

Există o alegorie despre un om care a avut un vis în care a văzut un rege în Rai și un înțelept în Iad. L-a întrebat pe Dumnezeu: „Care este motivul pentru asta? Am crezut că va fi invers, că regele va fi în Iad și înțeleptul în Rai”. Și a primit răspunsul: „Acest rege a fost primit în Rai pentru atașamentul său față de înțelepți. Și înțeleptul a fost trimis în Iad pentru apropierea lui de regi.”

Aceasta ridică întrebarea: ce calități ar trebui să aibă un conducător pentru a-i apropia pe înțelepți de sine și nu pe politicienii obișnuiți, și alţii asemenea?

Un conducător ar trebui să aibă un mare respect pentru înțelepți. Conducătorii ar trebui să înțeleagă în primul rând nevoia de a fi înconjurați de înțelepți.

Ceea ce vreau să spun prin înțelept este o persoană care se străduiește să înțeleagă sensul vieții. Prin urmare, un conducător care trebuie să aibă grijă de oameni, de securitatea regatului, de economie și așa mai departe, trebuie să fie înconjurat de cei care se gândesc și discută despre sensul vieții. Apoi totul va merge bine.

Au existat anumite exemple monumentale de „înțelepți-rege” în istorie, de exemplu regele David și regele Solomon. Amândoi au întruchipat înțelepciunea și s-au înconjurat de înțelepți. Este ridicol să presupunem că astăzi conducătorii s-ar ridica la astfel de înălțimi, dar în cele din urmă, astfel de conducători ar fi ideali.

În alegorie înțeleptul a fost trimis în Iad datorită apropierii lui de conducători. Se pare că există o contradicție aici: cum ar putea un înțelept să nu se plieze sub puterea conducătorilor?

Înțelepții trebuie să fie complet independenți. Conducătorii îi vor asculta apoi pe înțelepți. Cu alte cuvinte, independența înțelepților îi va atrage pe conducători. Prin urmare, în alegorie, înțeleptul trimis în Iad este un semn că el a fost de fapt neînțelept, deoarece a absorbit prea mult din influența conducătorului.

Putem concluziona că un înțelept adevărat este cel care preferă înțelepciunea oricăror altor calități, punând înțelepciunea mai presus de orice altceva. Un conducător adevărat este atunci acela care se înclină în fața înțelepciunii înțelepților și acordă prioritate importanței înțelepților față de toți ceilalți oameni. Desigur, o astfel de viziune contrazice modul în care funcționează lumea în prezent, profesioniștii din economie, securitate și politică deținând majoritatea pozițiilor de putere de astăzi. Astfel de oameni atrag umanitatea într-o direcție greșită.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →