Calea noastră este legată de dezvoltarea dorinței de plăcere. Împreună, existăm în cadrul acestei dorințe unice, unificate. Cele patru faze ale expansiunii luminii, a lumilor, a Parţufim și a gradelor spirituale sunt încorporate în ea. Totul este în interiorul ei.

Cu alte cuvinte, această dorință este un compozit. Așa cum corpul uman este alcătuit din diverse organe și părți, tot așa și această dorință este alcătuită din multe componente.

Printre părțile dorinței, unele sunt mai dezvoltate, altele mai puțin. De asemenea, diferă prin grosimea lor, pe care o numim Aviut. În plus, unele părți sunt mai aproape de primire prin natura lor, iar altele sunt mai aproape de dăruire. Există multe astfel de gradații. Astfel, dacă descompunem această mare dorință în părțile sale constitutive, fiecare se va dezvălui ca fiind unică în detaliile și ingredientele sale.

Printre aceste părți, există cele care sunt mai pure, mai puțin egoiste și se trezesc primele spre lumină, deoarece sunt mai aproape de ea. Aceștia sunt prietenii noștri din întreaga lume. Ei posedă o dorință de dăruire, de lumină, de descoperirea motivului existenței lor.

Ei caută libertatea. Și libertatea de viața din această lume se dezvăluie mai întâi în întrebarea: „Pentru ce trăiesc? Ce îmi oferă această viață? Care este beneficiul ei?”

Această întrebare apare din probleme și suferință. Dar ulterior, încercând să înțelegem cauza lor, începem să căutăm esența vieții în sine. Suferința devine secundară; la urma urmei ce se poate face în privința ei? Principalul lucru acum este să descoperim secretul existenței.

Aceasta înseamnă că m-am trezit și vreau să mă eliberez de rutina cotidiană și de căutarea zadarnică a împlinirii egoiste. Nu mai pot continua să-mi slujesc ca un sclav dorința de a mă bucura. Pentru mine, aceasta este moartea. Zi de zi, trebuie să-mi târăsc „măgarul”, să-l hrănesc și să-l adăp până când moare. Când va muri, eu, slujitorul său loial, voi muri odată cu el.

Dar cei care încep să înțeleagă că aceasta nu este viață, ci moarte, aceia sunt cei care avansează. Dacă măgarul vrea să mănânce, hrănește-l. Dar lasă-l să te care el pe tine, nu invers. În această viață, atât timp cât îți hrănești măgarul, ai ocazia să-l călărești spre un scop mai înalt. Dacă nu-l pui tu pe umeri, ci tu îl călărești pe el, atunci ești o ființă umană.

Aceasta este prima etapă a eliberării de îngerul morții, de preocuparea nesfârșită pentru simpla existență corporală. Dacă ai grijă de el pentru a găsi o soluție, aceasta este o altă chestiune; aceasta este deja viață. Pentru că în esență, trasezi un curs către sursa vieții.

Din Lecția zilnică de Cabala 7/8/11, Scrierile lui Baal HaSulam „Libertatea”

From Daily Kabbalah Lesson 7/8/11, Writings of Baal HaSulam “The Freedom”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →