Michael Laitman în Times of Israel: “Ca umanitate, arătăm ca niște adulți care se joacă într-o cutie de nisip cu jucării și păpuși”

De-a lungul dezvoltării umane natura a dăruit întotdeauna, în timp ce noi am evoluat egoist luând pentru noi înșine. Acest lucru este normal, deoarece conform planului naturii, evoluția noastră a fost menită să fie egoistă pentru o anumită perioadă de timp.

Este similar cu copiii care cresc luând ceea ce oferă părinții lor. Ei sunt mulțumiți cu asta. Pe măsură ce copiii se maturizează, atunci atitudinea părinților se schimbă față de ei: „Asta e, acum ești singur. Muncește, preia-ți viața și înfruntă consecințele oricăror greșeli pe care le faci”.

Am crescut ca niște copii de-a lungul mileniilor, dar lumea de astăzi a suferit o schimbare semnificativă în raport cu noi. Lumea de astăzi a devenit interconectată și interdependentă la nivel global, și de asemenea, solicită din partea noastră un comportament asemănător adulților, adică atitudinea noastră unul față de celălalt să se adapteze armonios la interconexiunea și interdependența globală. La fel cum o persoană cu vârsta cuprinsă între 20 și 25 de ani începe să lucreze, să își construiască o viață și să se includă în lume la un nou nivel, omenirea a intrat acum la vârsta adultă.

În timp ce natura noastră este egoistă, acordând prioritate beneficiului personal în detrimentul beneficiului altora și al naturii, am ajuns într-un stadiu în care trebuie să devenim independenți de această natură – să alegem să ne ridicăm deasupra ei și să construim o nouă societate bazată pe conexiuni positive, pe care le stabilim deasupra egoismului nostru înnăscut.

Am evoluat egoist de-a lungul a mii de ani și astăzi trebuie să ne conectăm pe o nouă fundație, prin exercitarea de sprijin reciproc, responsabilitate și considerație în relațiile noastre. Dacă rămânem nedispuși să ne adaptăm atitudinea în funcție de noile cerințe ale naturii pentru noi, atunci ne vom confrunta cu consecințele: nenumărate forme de suferință intră în viața noastră la scară personală, socială, globală și ecologică.

Am trecut la vârsta adultă, dar rezistăm acestei tranziții. În calitate de copii nu aveam obligații, dar ca adulți ne confruntăm cu povara de a ne asuma responsabilitatea pentru viața noastră. Cu toate acestea, încă dorim să ne agățăm de jucăriile și jocurile copilăriei noastre și să nu facem niciun progres în a ne îmbunătăți atitudinea unul față de celălalt. De fapt arată destul de deranjant, de parcă am fi adulți încă stând într-o cutie de nisip, jucându-ne cu camioane de jucărie și păpuși.

De asemenea, nu se limitează la oamenii obișnuiți; figurile de frunte și stimate ale lumii sunt la fel de reticente în a depăși această fază. Ei susțin că există destule cu care să te joci – stocuri, bani, mașini, vin și filme, pentru a numi doar câteva: „De ce să ne batem cu responsabilitatea reciprocă când avem suficiente jucării cu care să ne jucăm?”

Aceasta este o problemă majoră. Datorită lipsei noastre de a ne îmbunătăți atitudinea unul față de celălalt, pentru a se potrivi noilor condiții de astăzi de interconexiune și interdependenţă la nivel global, îndurăm multe lovituri pe care altfel am fi fost capabili să le atenuăm. Pe măsură ce continuăm să evităm această tranziție, creșterea suferinței va acționa ca un memento constant, astfel că în cele din urmă va trebui să ieșim din cutia de nisip. Sper că reușim să facem acest lucru mai devreme, decât mai târziu.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →