Michael Laitman, în The Times of Israel: „Ce ne spune povestea lui Iona despre antisemitism”

Acum nouă ani, am publicat un articol în The New York Times (ediția tipărită) intitulat „Ce datorăm lumii  noi evreii”. Anul acesta, cu ocazia Yom Kipur (Ziua Ispășirii), aș dori să îl împărtășesc cu toți cei care mă urmăresc, deoarece cred că mesajul din interiorul său poate avea un impact major asupra viitorului națiunii noastre.

Cumpărarea drumului către cer

Cea mai sfântă zi a anului pentru evrei este Yom Kipur, când postim și ne rugăm. O parte esențială a rugăciunii este citirea cărții lui Iona Proorocul. Interesant este că mulți evrei observatori cred că cumpărarea privilegiului de a citi cartea îi va face de succes pentru restul anului.

În mod natural, numai cei mai bogați din comunitate își pot permite să concureze pentru el. Sumele variază în funcție de bunăstarea comunității și, în unele cazuri, privilegiul este vândut pentru mult peste jumătate de milion de dolari.

Decodarea

Ceea ce oamenii nu știu totuși, este motivul real pentru care cartea lui Iona este atât de importantă. cabaliștii au determinat că această lectură este cea mai importantă din an, deoarece detaliază codul pentru salvarea umanității.

Povestea lui Iona este specială pentru că vorbește despre un profet care a încercat mai întâi să se sustragă misiunii sale, dar în cele din urmă s-a pocăit. Un alt aspect special al poveștii lui Iona este că misiunea sa nu a fost să-i admonesteze pe israeliți, ci să salveze orașul Ninive, ai cărui locuitori nu erau evrei. În lumina stării precare a lumii de astăzi, ar trebui să aruncăm o privire mai atentă asupra acestei povești și a semnificației sale pentru fiecare dintre noi.

Puneți-vă la punct sau muriți

În poveste, Dumnezeu îi ordonă lui Iona să le spună locuitorilor din Ninive, care au devenit foarte răi unul cu celălalt, să își corecteze relațiile unul cu celălalt dacă vor să supraviețuiască. Cu toate acestea, Iona a renunțat la misiunea sa și a pornit-o pe mare în încercarea de a scăpa de porunca lui Dumnezeu.

La fel ca Iona, noi, evreii, ne-am evitat involuntar misiunea în ultimii 2.000 de ani. Și totuși, nu ne putem permite să continuăm să o evităm. Avem o sarcină care ne-a fost transmisă atunci când Moise ne-a unit într-o națiune bazată pe principiul „Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”, și este datoria noastră să oferim un exemplu de unitate pentru restul lumii. Strămoșii noștri, Avraam și Moise, au vrut să unească întreaga omenire, dar pe atunci lumea nu era gata (pentru mai multe detalii, vezi articolul meu, „De ce urăsc oamenii evreii?”).

Acel grup, și anume poporul Israel, trebuie să devină în continuare un model pentru lume. Rav Kook, primul șef rabin al Israelului, a spus-o poetic în cartea sa, Orot Kodeș (Lumini sacre): „Deoarece am fost ruinati de o ură nefondată, iar lumea a fost ruinată cu noi, vom fi reconstruiți printr-o iubire nefondată, iar lumea va fi reconstruită cu noi.”

Dormind prin furtună

În poveste, evadarea cu vaporul a lui Iona din misiunea sa a făcut ca marea să urle și aproape să scufunde vasul. În culmea furtunii, Iona a mers să doarmă, detașându-se de tumult și lăsând marinarii să se descurce singuri. Treptat, aceștia au început să suspecteze că cineva dintre ei este cauza furtunii. Au aruncat sorți și sorții au căzut pe Iona, singurul evreu de la bord.

În multe feluri, lumea de astăzi este similară cu vaporul lui Iona. Așa cum a spus Christine Lagarde, șefa Fondului Monetar Internațional: „Suntem cu toții în aceeași barcă, o singură economie globală. Soarta noastră crește împreună și scade împreună. …Avem o responsabilitate colectivă de a crea o lume mai stabilă și mai prosperă, o lume în care fiecare persoană din fiecare țară își poate atinge întregul potențial.” Cu toate acestea, marea din jurul nostru este înfuriată, iar marinarii, care sunt toată omenirea, îl învinovățesc pe evreul de la bord pentru toate necazurile lor.

La fel ca Iona, dormim adânc. Deși începem să ne trezim la existența urii față de noi, nu am realizat încă faptul că neîndeplinirea misiunii noastre este motivul urii. Dacă nu ne trezim curând, marinarii ne vor arunca în mare, așa cum au făcut cu Iona. Yehuda Așlag, autorul comentariului Sulam (Scara) la Zohar, a scris în eseul său, Arvut (Garanția reciprocă): „Este datoria națiunii israeliene să se califice pe sine și pe restul oamenilor din lume să evolueze către asumarea acestei sublime opere de iubire a celorlalți.”

Chemarea la trezire

Iona le spune marinarilor să îl arunce în mare, deoarece numai așa se va calma marea. Cu reticență, marinarii se supun și furtuna se calmează. O balenă îl înghite pe Iona, și timp de trei zile și trei nopți el rămâne în abdomenul acesteia, introspectându-și acțiunile și deciziile. El imploră pentru viața sa și jură să își îndeplinească misiunea.

La fel ca Iona, fiecare dintre noi poartă în sine ceva care înfierbântă lumea. Noi, poporul Israel, purtăm o metodă pentru realizarea păcii prin conexiune. Unitatea este însăși rădăcina ființei noastre. Acest ADN este ceea ce ne face un popor, deoarece am fost declarați națiune numai după ce am jurat să fim ca un singur om cu o singură inimă și am strigat să ne iubim aproapele ca pe noi înșine. Astăzi trebuie să reînviorăm această legătură, deoarece oriunde mergem, această putere neexploatată destabilizează lumea din jurul nostru pentru a ne forța să ne unim și să o reaprindem.

La fel cum separarea actuală dintre noi proiectează separarea asupra întregii umanități, unitatea dintre noi va inspira și restul națiunilor să se unească. Atunci când ne unim, vom înzestra umanitatea cu energia necesară pentru a realiza unitatea mondială, unde toți oamenii să trăiască ca un singur om cu o singură inimă. Așadar, singura întrebare este dacă ne asumăm responsabilitatea noastră sau preferăm să fim aruncați în mare, doar pentru a ne da acordul ulterior să ne îndeplinim sarcina.

Dacă vrem să punem capăt necazurilor noastre, să scăpăm de antisemitism și să avem o viață sigură și fericită, trebuie să ne unim și astfel să oferim un exemplu de unitate pentru toate națiunile. Aceasta este modalitatea prin care vom aduce pace și liniște în lume. În caz contrar, ura națiunilor față de noi va continua să crească.

Acum vedem că atunci când oamenii plătesc atât de mult pentru privilegiul de a citi Cartea lui Iona de Yom Kipur, ei își declară în mod involuntar sprijinul pentru misiunea poporului evreu față de lume: să fie o lumină pentru națiuni prin arătarea unui exemplu de unitate și conexiune. Pentru a încheia, permiteți-mi să îl citez încă o dată pe marele Rav Kook: „Orice tulburare din lume vine doar pentru Israel.” Acum suntem chemați să îndeplinim o mare sarcină de bunăvoie și cu mintea limpede: să ne construim pe noi înșine și întreaga lume ruinată odată cu noi (Igrot [Scrisori]).

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →