Michael Laitman pe Times of Israel: “Ce sunt regulile iubirii?”

„Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” a spus rabinul Akiva, aceasta este o regulă măreaţă a Torei.

Trebuie să înțelegem că o „mare regulă a Torei” este legea fundamentală a naturii care cuprinde întregul univers. Dacă ne pregătim suficient, atunci ajungem să vedem că viața însăși există numai datorită acestei legi a iubirii pentru alții ca pentru noi înșine.

Orice fel de conexiune este posibilă numai prin intermediul unei puteri speciale, care permite și chiar necesită unificarea diferitelor părți chiar opuse, fie că sunt particule, câmpuri sau elemente de celule vii sau oameni. Această forță exterioară, legea de bază a naturii, care este o lege a iubirii și a conexiunii, influențează toate părțile naturii obligându-le să se conecteze și în consecință, părțile se apropie treptat, dezvoltând sisteme din ce în ce mai complexe pe planul mineral, vegetal, animal, uman și apoi natura spirituală.

Forța iubirii și a conexiunii care aduce viața la aceste niveluri este regula Torei, „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. „Tora” se referă la sistemul care există între natura însăși și creațiile ei, noi oamenii, iar legea sa este aceea a iubirii pentru alții ca pentru noi înșine.

„Alții” sunt cei care sunt diametral opuși, la fel cum noi suntem opuși formei de iubire și dăruire a naturii. Legea iubirii operează în întregul sistem pe care l-a creat, obligându-ne să stabilim conexiuni între noi, deoarece viața poate exista doar prin conexiune reciprocă la oricare dintre nivelurile naturii.

Această lege a iubirii care alimentează interconexiunea și interdependența de-a lungul nivelurilor mineral, vegetal și animal ale naturii se realizează fără participarea umană, adică prin procese evolutive la acele niveluri. Aici, legea naturii determină și dictează totul în viață, iar noi oamenii ne aflăm sub așa-numitul său „cilindru cu aburi evolutiv”, adică evoluția însăși ne determină să ne conectăm din ce în ce mai mult fără a ne cere părerea în acest sens.

Prin urmare, dincolo de nivelurile mineral, vegetal și animal ale naturii, la nivel uman, dacă începem să adoptăm și să acceptăm asupra noastră realizarea legii naturii, atunci ajungem să descoperim că această regulă de „iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuți” este legea vieții. Nimic nu ar exista fără conexiunea dintre noi și natură.

Printr-o astfel de descoperire, începem să dobândim conștientizarea acestei legi supreme de la sine, deși la început constatăm că o atitudine de a-i iubi pe ceilalți ca pe noi înșine ne scapă complet, întrucât ceilalți ne par străini, chiar complet opus.

Cu toate acestea, trebuie să realizăm legea iubirii și conexiunii a naturii în conexiunile noastre umane. Este necesar mai întâi să o studiem și să vedem cum acționează în natură. De la Big Bang până în momentul actual, s-ar putea părea că ne dezvoltăm printr-un proces de deconectare și dezacord, dar de fapt există un proces constant de dezvoltare către stări din ce în ce mai înalte de conexiune și o astfel de evoluție continuă, convingând materia să realizeze legea fundamentală a naturii de la sine.

În această ultimă conjunctură noi oamenii ne vom identifica cu forța și legea naturii în conexiunile noastre unii cu alții, ajungând să realizăm legea „iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuți” între noi și cu natura.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →