Acțiunile unui om în munca spirituală se numesc: „Cere și vei primi răsplată”.

Este aşa, pentru că omul nu participă activ la corectarea în sine; el nu corectează nimic de unul singur. Mai degrabă, el doar aduce o stare în care Reşimo [înregistrare spirituală] care este simțită în el ca și cum tocmai s-ar fi născut și lumina care este menită să corecteze această Reşimo (înregistrare spirituală) își pot îndeplini munca prin el, astfel încât el să devină cel care trezeşte și inițiază corectarea.

A „cere” înseamnă a te strădui să ajungi la corectare, astfel încât lumina să prevaleze asupra Reşimo și să corecteze omul către o intenție de dragul dăruirii. Iar a „primi răsplată” înseamnă că omul aspiră doar la această stare. Ceea ce îl ajută desigur, nu este acțiunea în sine, ci exclusiv intenția sa.

Astfel, tot ceea ce facem are ca scop atingerea primirii Torei într-o stare de micime (Katnut), care se numește numărătoarea de Omer, în starea animalică, atunci când mâncăm „orz”, până când ajungem la „hrana omului”. „Hrana omului” este „pâinea”, credința, gradul de Şavuot. „Și ei au mers amândoi împreună” se referă la Bina și Malchut.

Prin urmare, munca noastră are loc chiar înainte de starea de „a cere și a primi răsplată”. Este o muncă deasupra rațiunii, o muncă de atragere a luminii, care îndeplinește în noi minunata calitate a corectării.

Aceasta este o muncă împotriva „ministrului uitării”, care ca o forță eficientă, ne ajută să uităm starea anterioară și să trezim o deficiență (Hisaron) pentru următoarea.

Acestea sunt acțiunile de pregătire pentru primirea Torei, pentru sărbătoarea de Şavuot.

Din Lectia zilnica de Cabala 22/05/26, Rabaş, Scrisoarea 59

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →