Lumea noastră este lumea consecințelor, lumea faptelor și acțiunilor, în timp ce lumea superioară este lumea cauzelor, lumea rădăcinilor și a deciziilor. Omul nu este elevat în sens fizic; mai degrabă, în conștiința sa, el începe pur și simplu să vadă cauzele a tot ceea ce se întâmplă. Aceasta este cunoscută sub numele de revelația spiritualului, revelația Creatorului.

O astfel de stare este „Pesach”, din cuvântul „Poseach”, a trece peste, a sări peste. Este rezultatul faptului că Creatorul a „trecut peste” toate acțiunile omului și a adunat doar acele fapte în care omul a dorit să atingă spiritualul.

Faraonul (Paro) este natura noastră. Moise (Moşe) este acea mică forță din noi care vrea să ne tragă în lumea superioară. Toate disputele dintre Faraon și Moise sunt munca interioară pe care omul o îndeplinește, pe care o experimentează în sine. Inima omului este împietrită. Cu cât omul avansează mai mult, cu atât devine mai greu, până când ajunge la cele zece plăgi egiptene, care sunt încercări prin care el este obligat să treacă.

Acestea sunt lucruri cu adevărat neplăcute. Trebuie să le depășim prin conceperea constantă a unor noi strategii în căutarea puterii de a menține atracția către spiritual, scopul, care nu numai că nu strălucește puternic, ci se retrage în umbră atât de mult încât omul nu-l mai vede, ca și cum nu l-ar mai dori. Și toate acestea se întâmplă prin împietrirea inimii: Faraonul apare mai mare, Egiptul mai atractiv și nu mai pare atât de teribil să trăiești în această lume în esență animalică, fără niciun beneficiu.

Aceasta continuă până când cantitatea de eforturi pe care le depune omul continuu se transformă într-o nouă calitate, o calitate care la rândul ei, continuă să crească, iar apoi omul merită exodul din Egipt.

Aici începe în esență, procesul spiritual: omul urcă prima treaptă spirituală a scării lui Iacov, scara spirituală alcătuită din 620 de trepte care duce la sfârșitul corectării. Există nivelul celui drepț, nivelul Duhului Sfânt și nivelul profeției.

Dar chiar și acolo, ori de câte ori omul dorește să se ridice de la un grad la altul, el nu se poate lipsi de aceeași lumină înconjurătoare, care vine la om prin studiu și muncă interioară, la fel ca aici, la nivel material.

Întreaga noastră lume este desemnată ca nivelul precedent lumii spirituale, dar cu toate acestea este un nivel. Prin urmare, același principiu predomină acolo, deasupra ei; diferența este că acolo, lumina este deja revelată, la fel ca și forțele de rezistență și ajutor, care permit omului să înțeleagă și să desluşească mai bine natura acțiunilor sale.

Desigur, de fiecare dată, în timp ce se află la gradul inferior, omul nu înțelege natura gradului superior și este obligat să meargă cu ochii închiși. Dar acest lucru nu mai este la fel de dificil ca părăsirea acestei lumi pentru nivelurile spirituale. Prin urmare, exodul din Egipt este cel mai dificil exod, „Exodul” cu „E” majuscul; iar ieșirile ulterioare de la fiecare grad inferior la unul superior sunt pur și simplu pași.

[354954]
Din :Lecţia zilnică de Cabala 01/04/26, Rabaş – Art.13, 1987-De ce sărbătoarea Mațot (a azimelor) este numită Pesah

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →