La început, fiecare om există la nivelul închinătorilor la idoli. Fiecare trebuie să își examineze toate gândurile, dorințele, intenţiile și starea viitoare (ceea ce vrea să știe și să obțină și cum vrea să simtă și să vadă întregul mediu și pe sine) și să determine dacă toate acestea converg într-un singur punct numit Creator.

Dar dacă omul nu și-a direcționat datele viitoare către acest punct numit Creator, îi este interzis să folosească forța Torei pentru avansare. Mai întâi, trebuie să clarifice ce este posibil la propriul nivel.

Când omul completează aceste clarificări și cere puterea de a avansa, astfel încât lumina înconjurătoare să vină la el, să-l vindece, să-l promoveze, să-l aducă mai aproape de sfințenie și să-i ofere o simţire mai puternică a divinului, că „Nu există nimeni în afară de El”, atunci, după o astfel de trezire, vor coborî asupra lui obstacole și confuzie, suplimentare.

Aceste obstacole vor fi mai subtile; Acestea vor servi la orientarea cu o precizie mai mare (operând într-un domeniu mai restrains, la fel ca măsurarea distanței în metri sau alternativ, în milimetri sau microni). Acest lucru devine clar din obstacolele care se abat asupra omului: acestea vor arăta mai precis cât de mult a devenit mai sensibil, cum în locuri în care anterior vedea doar lucruri grosiere, acum distinge detalii mai fine, mai clare.

Deși ni se poate părea că aceleași obstacole (aceleași eșecuri și confuzii) se repetă constant, de fiecare dată când le examinăm, percepem imaginea de bază și discernem scopul ei final cu o viziune mai clară, prin calități mai subtile și cu o precizie mai mare.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11/05/26, Rabaș – Art.17, 1987-Esența interzicerii cu severitate a studiului Torei de către închinătorii la idoli

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →