Michael Laitman pe Times of Israel: “Cum poate justifica omul să fie fericit când există atât de multă suferință în lume?”

Putem fi astfel fericiți în toată suferința care ni se prezintă atunci când înțelegem sensul vieții, care include scopul întregii suferințe pe care o trăim și măsura în care fiecare mișcare asupra naturii minerale, vegetale, animale și umane duce în cele din urmă la dezvăluirea misterelor vieții.

Apoi putem lega suferința și ororile din viață de lanțul acestei revelații. Apoi, descoperim că scopul suferinței este să ne trezească să punem la îndoială scopul ei, să ne îndemne să căutăm în cele din urmă sensul vieții. Chiar dacă simțim durerea pe propria noastră piele, atunci este cu atât mai necesar să înțelegem că astfel de stări ne conduc în cele din urmă la simţirea unei semnificații interioare.

Acest drum ne duce la fericire. Când atingem fericirea prin înțelegerea sensului vieții și a scopului suferinței, durerea dispare. Adică, dacă știm exact pentru ce este suferința și de ce devenim incluși în ea, atunci nu există suferință și totul devine semnificativ.

Calea spre descoperirea sensului vieții este de asemenea plină de defecțiuni. Pierdem și găsim sensul vieții, pierzându-l și găsindu-l iar și iar pe parcursul progresului nostru către revelarea sa finală, completă. Indiferent cum ne simțim în timp ce facem acest lucru, devenim mai puternici și mai avansați tot timpul.

În cele din urmă, adăugăm discernământul, înțelegerea și simțirea vieții până la un punct în care dobândim atingerea deplină a legilor naturii – cum și de ce natura operează asupra noastră și la nivelurile ei mineral, vegetal și animal așa cum o face. Învățăm funcționarea naturii ca o atitudine unică și supremă de iubire și dăruire care acționează pentru a ne ridica la cel mai înalt nivel de fericire, de plenitudine și de conexiune între noi și cu ea însăși, în deplină identificare și acord cu legile ei.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →