Michael Laitman, pe Quora: “De ce este important Rosh Hashanah?“

Înainte de a discuta despre importanța Rosh Hashanah, Anul Nou evreiesc, este important să înțelegem că sărbătorile evreiești nu sunt tradiția unei anumite națiuni sau a unui popor. Ele sunt mai degrabă simboluri ale stărilor spirituale unice, în care dobândim o calitate comună de iubire și dăruire la niveluri mai înalte ale conexiunii noastre unii cu alții și cu natura.

Dacă atingem un anumit nivel de unitate care este latent în natură, atunci sărbătorim un astfel de eveniment. Când ne ridicăm puțin mai departe la următorul nivel de conexiune între noi și cu natura, atunci atingem iarăşi un nou grad de percepție și simțire unitară a naturii și sărbătorim un astfel de eveniment.

Luarea propriei decizii nu joacă niciun rol în determinarea sărbătorilor. În schimb sărbătorim atingerea anumitor niveluri de echivalență de formă care sunt omniprezente în natură. Astfel nu putem schimba aceste sărbători.

Natura este o rețea interconectată și interdependentă de forțe altruiste. Este un sistem unificat în care fiecare parte este complet interconectată. Noi oamenii, pe de altă parte, suntem singurele părți ale naturii care i se opun și îi rezistă cu dorința noastră egoistă de beneficiu personal în detrimentul celorlalți și al naturii.

Dacă noi – omenirea sau cel puțin o masă critică în cadrul umanității – vom începe să trecem printr-un proces de schimbare a calității noastre egoiste într-una altruistă care este similară cu cea a naturii, atunci ne vom apropia de forma unificată a naturii.

Un pas cheie într-un astfel de proces se numește „recunoașterea răului”. Înseamnă că trebuie să ajungem mai întâi la o recunoaștere a naturii noastre egoiste înnăscute care ne împiedică să experimentăm întregul care există în natură. Pentru a ne schimba apoi natura egoistă într-una altruistă, care este similară cu forța de iubire și dăruire a naturii, avem nevoie de o examinare interioară profundă care se numește „rugăciune”. În ebraică, a te ruga („Lehitpalel”) înseamnă a „incrimina” („Lehapil”). Adică trebuie să ne incriminăm pe noi înșine, iar o astfel de mărturisire care duce la Rosh Hashanah se numește „luna Elul”.

În timpul unei astfel de analize vedem starea noastră actuală joasă egoistă în comparație cu starea exaltată și altruistă de iubire, dăruire și conexiune la care dorim să ajungem. Prăpastia imensădintre aceste două stări dă naştere unei rugăciuni, în care ne judecăm pe noi înşine şi exprimăm o mare dorinţăde a ne schimba intenţia egoistă într-una altruistă, asemănătoare cu cea a naturii.

Aflăm cum natura noastră egoistă ne transformă în criminali, împreună cu descoperirea unei forțe copleșitoare și mult mai mare deasupra puterilor noastre egoiste, forța altruistă a naturii la care dorim să avansăm.

Acea stare se numește „Rosh Hashanah”, începutul (“Rosh”) al schimbării noastre („Shinui”). Este începutul unui nou ciclu de stări prin care progresăm pentru a deveni din ce în ce mai mult ca forța iubitoare și dăruitoare a naturii.

Bazat pe „O viaţă nouă” cu Kabbalistul Dr. Michael Laitman pe 14 septembrie 2014. Scris/editat de studenții Cabalistului  Dr. Michael Laitman.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →