Michael Laitman pe Times of Israel: “Este Israelul un stat matur?”

S-ar putea să trecem printr-o fază semnificativă de maturizare chiar acum. Fără să înțelegem încă pe deplin ceea ce se întâmplă cu noi, putem vedea cum preocupările noastre s-au mutat semnificativ la ceea ce erau înainte de 7 octombrie anul trecut. Ceea ce ne-a îngrijorat înainte de evenimentele tragice de la acea dată și războiul în desfășurare de atunci pare banal în retrospectivă. Mulți introspectează diferit față de ceea ce erau înainte și își revizuiesc următorii pași în viață.

Este ca o fată care era fixată pe păpușa ei. Lumea ei se învârtea în jurul micului pachet de plastic și pânză și își dădea inima în fiecare aspect al îngrijirii lui.

În timp ce fata era preocupată de păpușa ei, în aceeași casă era un bebeluș adevărat. Fata însă, nu era interesată de „păpușa din viața reală”. Mama ei însă, s-a concentrat aproape complet asupra copilului. Aceste niveluri diferite ilustrează ceea ce considerăm important în diferite etape ale maturizării noastre.

Societatea noastră semăna cu acea păpușă. În ceea ce privește valorile care pătrund în societate, preocuparea de sine, indiferența față de ceilalți și o atmosferă dezbinătoare în care fiecare trăiește în rezervele personale împotriva tuturor celorlalți, susținând propria părere împotriva tuturor celorlalți, au domnit suprem — cel puțin până la evenimentele din 7 octombrie. Apoi, dintr-o dată parcă am început să ne trezim pentru a vedea că împărtășim un copil comun din viața reală, care are nevoie de îngrijirea noastră constantă pentru a-i hrăni dezvoltarea sănătoasă. Acest copil obișnuit ne-a forțat de atunci să avansăm din modurile noastre copilărești.

Angajarea exclusiv în interes personal pare depășită și nebenefică pentru oricine în situația actuală. Cu toate acestea, în același sens, îmbrățișarea relațiilor autentice este încă un teritoriu necunoscut. Tranziția de la centrarea pe sine la concentrarea asupra beneficiului celorlalți nu se poate face într-o clipă, și astfel balansăm într-o stare între iubirea de sine și coeziunea socială.

În ciuda atașamentului fetei de păpușă, mama ei a încurajat-o să petreacă timp cu frățiorul ei. Treptat, ea a început să se conecteze cu bebelușul, găsind modalități de a-l calma și de a-i înțelege nevoile, devenind din ce în ce mai atentă la creșterea lui.

Există o forță motrice în natură care ne îndeamnă continuu către stări de conexiune crescândă, să ne maturizăm în atitudinea noastră unul față de celălalt și să ne angajăm în relații dinamice. 7 octombrie și războiul care a urmat au pus spițe în roțile comportamentului nostru odios și separator unul față de celălalt, avut până la acea dată.

De atunci ne-am îndreptat atenția către un nou angajament comun care ne-a unit oarecum mai mult și sper că nu lăsăm doar tragedia și războiul să ne țină într-o astfel de stare, ci că după ce războiul se termină, vom face pași suplimentari pentru a deveni mai maturi — prin cultivarea voluntară a conexiunilor pozitive unul cu celălalt, deasupra dorințelor și opiniilor care vor apărea, pentru a provoca din nou puterea direcției în care ne îndreptăm.

Îmbrățișarea și exercitarea nevoii de a îmbunătăți continuu calitatea conexiunii noastre nu va asigura doar siguranța și pacea noastră, ci va servi și ca un exemplu unificator inspirator pentru alte societăți din întreaga lume. Mai mult, efectele pozitive de propagare în întreaga conștiință umană dețin potențialul de a avea un impact asupra unei schimbări majore către pacea și armonia globală, așa cum nu am experimentat până acum.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →