Este un fapt binecunoscut că „Israelul este puternic atunci când ne tratăm bine unul pe altul”. De când a început războiul, vedem în poporul Israel exemple de curaj, sacrificiu de sine, sprijin reciproc și asistență. Deci, de ce am primit o lovitură atât de teribilă care este comparabilă cu Holocaustul?

Faptul este că nu există o conexiune reală de la inimă la inimă. Acum, după această lovitură oamenii fac lucruri minunate în folosul națiunii. Dar va trece ceva timp, două săptămâni, două luni, și totul va reveni la cum era înainte, iar confruntarea se va revărsa pe străzi.

Suntem loviți de cruzimea sălbatică a ceea ce s-a întâmplat. Dar nu este prima dată în istoria poporului evreu când are loc o asemenea catastrofă și încă nu tragem concluzii.

Trebuie să ne dăm seama că cruzimea este inerentă naturii umane, în special față de poporul Israel. La urma urmei, este scris în Tora noastră că trebuie să fim cei mai buni. Creatorul a intenționat astfel că trebuie să dăm un exemplu bun pentru toată lumea, iar dacă nu, atunci alte națiuni ne tratează mai rău decât toți ceilalți.

La ce ar trebui să fim cei mai buni? De fapt, în toate! Și mai presus de toate, în relațiile unul cu celălalt. Suntem obligați să ne ajutăm unii pe alții, să ne iubim și să ne simțim aproape unul de celălalt.

Acum simțim această apropiere, dar doar pentru că ne este teamă că acest lucru se va întâmpla din nou. Dar de îndată ce fricile se vor risipi, vom deveni din nou indiferenți unul față de celălalt.

O persoană primește putere pentru fapte eroice din sentimentul că face bine și ceea ce trebuie. Acest lucru îi permite să meargă chiar împotriva instinctului de autoconservare. De aceea se numeste om si nu animal, care actioneaza numai dupa instincte.

Trebuie să vedem exemple despre cum ar trebui să fim cu toții unul față de celălalt în aceste acțiuni altruiste și să realizăm responsabilitatea noastră de a ne salva vecinii. Așa trebuie să acționăm nu numai în ceasul dezastrului, ci în fiecare zi. La urma urmei, trebuie să înțelegem că vom fi mereu într-o situație de urgență până când vom obține iubirea față de aproapele nostru la fel ca față de noi înșine, până când atenția, unitatea, grija și asistența reciprocă devin obișnuite pentru noi, și nu o ispravă.

Din KabTV “O privire interioară” 15/10/23

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →