Cum poate grupul să simtă că are nevoie de efortul fiecărui prieten? Este mult mai ușor să lucrezi pe principiul „eu însumi în relație cu grupul” și mult mai greu să lucrezi din partea grupului, raportat la fiecare om.

Baal HaSulam scrie că omul trebuie să fie preocupat de înflorirea spirituală și de sentimentul de recunoștință față de Creator timp de douăzeci și trei de ore și jumătate pe zi și abia după aceea să dedice o jumătate de oră analizei critice.

La fel este și aici. Trebuie să analizăm contribuția prietenilor la grup numai după ce am depus eforturi fără echivoc pentru a înțelege conceptul cunoscut sub numele de „grup”.

Odată ce îl percepem ca pe un concept spiritual și împărtășim o înțelegere reciprocă a ceea ce implică, atunci putem discuta la o reuniune a prietenilor, cum să provocăm o măsură suplimentară de efort din partea tuturor și cum putem ridica grupul.

În cele din urmă, nu vom cere niciunui individ: „De ce nu aduci beneficii grupului?” În schimb, ne vom considera pe noi înșine, grupul în ansamblu, responsabili pentru eșecul de a-i face pe oameni să înțeleagă corect că ei contribuie la grup și se integrează cu grupul din toată inima și sufletul, sau pentru că văd că sunt în afara grupului.

În acest caz, dacă rămân prezenți în ciuda faptului că stau în mod clar în afară și opuşi grupului, atunci fie pleacă singuri, fie sunt îndepărtați.

În spiritualitate, când privești un om din perspectiva grupului, grupul este superior în raport cu acel individ. Iar superiorul trebuie să-l trezească pe cel inferior. Dacă nu-l poate trezi, atunci îl lasă în pace; iar dacă îl părăsește, înseamnă că inferiorul nu aparține superiorului.

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/05/26, Rabaş, Scrisoarea 59, 1962

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →