Se pare că Tora scrie despre aventuri și călătorii măreţe: de la vechiul Babilon la țara Canaanului unde se află astăzi Israel, de acolo la deșertul Sinai, de la deșert la Egipt și mulții ani de viață în el, cu toate evenimentele care au avut loc acolo și apoi fugind din Egipt și traversând Marea Roșie.

Toate acestea ar trebui să le separăm treptat de locurile geografice și de evenimentele istorice și să le plasăm în interiorul unei personae, ca ceva care se întâmplă în interiorul său.

Fiecare ar trebui să descrie în sine ce calități se numesc Egipt, deșert, Faraon și Moise – toate detaliile și personajele poveștii. Această poveste ar trebui să se desfășoare în interiorul unei persoane și în relațiile din grupul de zece.

Este și mai greu să ne imaginăm acest lucru în grupul de zece, deoarece este mai aproape de spiritualitate. Ar trebui să construim acest proces în noi în simțire, astfel încât fiecare să poată simți cum toate numele menționate de Tora se referă la natura minerală, la plante, animale și oameni, reflectate în sentimentele, gândurile, procesele interne și conexiunile cu ceilalți.

Treptat, o persoană începe să simtă cum funcționează asupra lui lumina Pesahului (Paștelui), adică lumina tranziției de la starea corporală atunci când se află într-un grup, studiază, dar până acum face totul în mod egoist. El nu știe care este intenția de dragul dăruirii, deoarece până când dobândește o a doua natură, este imposibil să o explice și să o descrie.

Așa cum povestea de Paște descrie disperarea din munca grea pentru Faraon, tot așa o persoană disperă să iasă de sub controlul egoismului său și să facă ceva din iubire pentru aproapele său. El nu găsește în sine astfel de forțe, înclinații și dorințe.

Dintr-o dată, el simte că se trezește ceva în el și începe să înțeleagă că într-adevăr poate exista o astfel de calitate într-o persoană, numită dăruire altruistă.

Pentru că există o iluminare special, care îl influențează și îi transmite o nouă calitate. Aceasta este schimbarea pe care trebuie să o dorim. Desigur, nu vine doar din efortul unei persoane, ci doar datorită iluminării de sus. Acesta este motivul pentru care toată munca noastră este o rugăciune, o cerere, care trebuie organizată corect în grupul de zece, cu privire la toate clarificările pe care le facem atunci când construim conexiunea dintre noi.

Întregul proces al exodului din Egipt are loc în grupul de zece, în cele zece Sefirot. Prin urmare, devine din ce în ce mai evident că totul se realizează prin forța rugăciunii și trebuie să ne îndreptăm toate eforturile doar către aceasta: să ne rugăm împreună pentru ca fiecare să-şi simtă prietenul și să fie gata să-l ajute.

Apoi ne conectăm în strigătul nostru către forța superioară, cerem forța conexiunii, pentru a ne ajuta să găsim un punct reciproc între noi, astfel încât fiecare să simtă că iese din ei însuși și devine inclus în dorința comună, numită Malchut superior.

Dacă fiecare este doar în interiorul său, el se află în lumea inferioară. Dacă se ridică la dorința comună, se găsește deja în Malchut al lumii superioare. El intră astfel în a doua fază a Pesahului, adică „tranziția”, făcând un pas spre exodul din Egipt. El dorește deja ca nu Faraonul, ci Creatorul să domine asupra lui, astfel încât Creatorul să domnească în el. Prin urmare, el va avea o tranziție specială, pentru a schimba autoritatea superioară din Faraon în forța superioară.

Cineva devine din ce în ce mai conștient de cât de dependent și atașat este de egoismul său, acționând în mod conștient sau inconștient, în mod constant în beneficiul propriu. Acum începe să se gândească din ce în ce mai mult la modul în care poate acționa în beneficiul Creatorului și în beneficiul grupului de zece. Acest lucru este deja aproape de exodul din Egipt și înseamnă că luminile Pesahului funcționează asupra acestei persoane.

Din Lecţia zilnică de Cabala 3/31/21 „Pesach (Treci peste)”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →