Ni s-a dat calea credinței, care este mai presus de rațiune (Rabaș – Art.3, 1985-,,Despre Adevăr şi Credinţă”).

Rațiunea este ceea ce simțim și înțelegem, în timp ce credința este aceea la care trebuie să ne ridicăm și să acceptăm mai presus de rațiune. Anume să nu luăm în considerare simțirile și rațiunea noastră atunci când simțim dacă ceva este bun sau rău pentru noi, ci să acceptăm în schimb că Creatorul știe mai bine ce este bine pentru noi și ce nu.

De exemplu, în lumea noastră mergem la medic. Personal, mi-e foarte frică de injecții. Am suferit multe operații și am fost tăiat de multe ori, dar totuși mi-e frică. Orice formă de corectare sau vindecare se face pe carne vie. Trebuie să ne străduim să ajungem la o stare în care să putem îndura orice schimbări, orice corectări, cu bucurie și fără durere.

Când Creatorul începe să ne vindece, va fi plăcut, în bucurie și dulce pentru noi că acest lucru ni se întâmplă, cu condiția să percepem importanța scopului ca fiind mai mare decât importanța corpului nostru animalic.

Acest lucru a fost absolut verificat; este complet sigur!

Dacă omul se conectează la scop, atunci nu contează ce suferințe trec prin corp, deoarece nu le va simți deloc ca suferință, ci doar ca bucurie. Acesta nu este masochism; este pur și simplu o lege a naturii, deoarece gândul este superior dorinței, superior firii.

Din Congresul Internațional de Cabala 07/09/19, Moldova, Lecția 4

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →