În articolul „Noaptea miresei” (Introducere la Cartea Zohar), se spune că legea (o condiție a ordinii spirituale) este de așa natură încât creatura nu-L poate percepe pe Creator în mod deschis dacă se află într-o stare sau calitate opusă Lui.

Prin urmare, numai în echivalența calităților cu Creatorul Îl putem percepe, în acele calități în care suntem similari cu El în cantitate și calitate. Căci este un defect în gloria Creatorului ca creatura să-L perceapă ca pe un răufăcător, iar ființa creată nu ar mai putea rămâne conectată cu El.

Din acest motiv, Creatorul acționează în ascundere. El trebuie să trezească stări negative în noi, totuși nu simțim că acestea vin de la El. Deși în mod natural, „nu există nimeni în afară de El” și numai El face acest lucru. După cum se spune: „Cel care face întunericul și creează lumina”.

Trebuie să simțim întunericul din ce în ce mai mult. Acesta trebuie să fie revelat constant în noi, astfel încât să-l putem corecta și să dezvăluim lumina, Creatorul, în locul său.

Astfel, munca noastră constă întotdeauna în ascundere și revelație, ascundere și revelație. Ascunderea Creatorului produce întuneric; revelația produce lumină. Aceste două stări trebuie în mod necesar să alterneze. Conștientizarea noastră trebuie să fie îndreptată spre înțelegerea faptului că ambele stări sunt bune, că vin din iubire și sunt îndreptate tocmai către noi, astfel încât să putem atinge perfecțiunea.

Dacă omul nu este pregătit, atunci starea de ascundere a Creatorului este resimțită de om ca întuneric și rău, ca și cum Creatorul s-ar ascunde de el. Aceasta este cea mai mare pedeapsă din lume.

Astfel, ne-a fost prescrisă îndrumarea Lui spre bine și rău, cu îndrumarea recompensei și a pedepsei. Cel care face eforturi să nu-și piardă credința în Creator, adică în fiecare situație, orice s-ar întâmpla, dacă încerc să mă îndrept constant către gândul că tot ceea ce se întâmplă acum cu mine, în mine, în afara mea și în întreaga lume este guvernarea Creatorului și încerc să rămân în această conștientizare în ciuda faptului că simt stări neplăcute, atunci obțin recompensa: în cele din urmă, Creatorul îmi este revelat.

Dar dacă nu vreau să mă mențin constant în gândul că totul vine de la Creator, că tot ce mă înconjoară este doar Creatorul, care prin prieteni, prin străini, prin cei apropiați, prin oricine și în orice fel, prin miliarde de influențe diferite asupra mea, se joacă cu mine, atunci în cele din urmă El dispare din simţirile mele și mă despart de credința în Creator, de simţirea Lui.

Numai grupul de zece poate menține pe fiecare dintre noi în credință constantă în Creator, într-o direcție constantă către El, în conexiune constantă cu El, în gândul constant că totul vine de la Creator: El face totul, El mă guvernează și chiar și gândurile mele despre El sunt de asemenea, de la El.

Adică, fie că vreau sau nu vreau să fiu conectat cu El, aceasta vine tot de la El. Și nu contează dacă gândurile mele sunt bune sau rele, dacă acțiunile mele sunt bune sau rele. Principalul lucru este să I le atribui. Acesta este cel mai important lucru.

Din Congresul Internațional de Cabala 07/09/19, Moldova, Lecția 4

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →