Când omul depune efort și simte că nu primește niciun răspuns, tocmai acest sentiment că Sus nu există nicio reacție la acțiunile sale, este un semn de avansare.

Dacă el ar simți că totul merge bine, că avansează, acesta este un semn rău care indică faptul că nu depune niciun efort. Căci efortul adevărat, corect, către scop constă în faptul că nu știe, totuși „apasă butonul corect”, adică nu primește nicio recompensă sub formă de onoare, putere, bogăție sau orice alte tentații sub formă de daruri sau plăți din această lume materială.

Dacă investește cu adevărat efort către scop și nu de dragul plăcerilor acestei lumi, atunci dezvoltă sentimentul că nu există niciun răspuns de Sus la acțiunile sale. Și acesta este cel mai corect semn că este ghidat precis către scop, fără cea mai mică abatere, că se trezesc definiții exacte despre ce este spiritualul, și la ce scop trebuie să se gândească. Răspunsul corect la eforturi este neputinţa, disperarea și pierderea orientării.

Când simțim neputință și dezorientare în dorința noastră de a primi? Atunci când omul intră într-o stare mai avansată, el nu primește împlinire. Acesta este un semn că a avansat puțin mai aproape de scop, spre spiritualitate.

Dacă el se simte mai rău în dorința de a primi de la o stare la alta, înseamnă că a avansat în direcția spiritualității, că nemulțumirea lui în dorința de a primi crește.

Din Lecţia zilnică de Cabala 19/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →