Michael Laitman pe Times of Israel: “Spiritualitatea nu este pentru grupuri izolate. Este pentru umanitate”

Dimineața devreme, mergeam în bucătărie să găsesc farfurii cu resturi de hummus, ceapă, pâine și puțină băutură. Era un loc în care o conexiune între oameni mergea dincolo de rutinele zilnice ocazionale. Această realizare mi s-a revelat în timp ce m-am adâncit în înțelepciunea Cabala sub îndrumarea învățătorului meu, cabalistul Baruch Shalom HaLevi Ashlag (RABAŞ). În jurul meu stăteau șase bătrâni, discipoli ai marelui Cabalist Yehuda Ashlag (Baal HaSulam), formând un grup mic, restrâns, aproape ca un mini kibbutz în interiorul orașului.

Acest grup a trăit o existență simplă, lucrând doar cât era nevoie și petrecând orele rămase împreună studiind și bucurându-se de mese. Mâncarea nu era punctul central; era vorba despre conexiunea dintre inimi, o emulare a stării noastre spirituale ca un singur suflet vitalizat de o singură forță de iubire și dăruire. Baal HaSulam a visat să creeze un kibbutz cu studenții săi pentru a întruchipa modul de viață a ceea ce el a numit „ultima generație” – o viață de împărtășire spirituală și parteneriat material.

Totuși, dacă înţelepciunea Cabala descrie cum să ajungem la destinația finală a vieții noastre în cel mai scurt, mai plăcut și mai conștient mod posibil – o stare de unitate globală a umanității – atunci de ce să înființăm o societate închisă? Nu ar trebui să existe pentru toți? Ideea nu a fost să ne izolăm, ci să construim o societate mică, un nucleu pentru poporul unit al Israelului, punând bazele unei națiuni unite.

Chiar și după ce Rabash a murit și am format un grup numit „Bnei Baruch” (adică „fiii lui Baruch”, referindu-ne la profesorul meu), a rămas un vis persistent de a înființa un kibbutz. Am explorat opțiuni în Israel, în nord și în sud, căutând un loc în care să trăim pur și simplu, unde să ne putem dedica învățăturilor. Cu toate acestea, cu cât căutam mai mult, cu atât găseam ușile închise acestei idei și ne-am dat seama că această opţiune nu era destinată generației noastre. Trebuie să ne conectăm în condițiile date de astăzi.

Pe măsură ce ne apropiem de ultima generație pe care Baal Hasulam a descris-o, epoca lui Mesia – unde „Mesia” (ebr. 𝘔𝘰𝘴𝘩i𝘢𝘤𝘩) este forța care ne scoate ((ebr. 𝘔𝘰𝘴𝘩𝘦𝘤𝘩) din egourile noastre individuale, spre o stare unificată – unitatea prin înființarea unei societăți mici, închise, pare o idee din ce în ce mai îndepărtată. În schimb, astăzi ideea de unitate trebuie să pătrundă în întreaga umanitate, iar cei care se identifică cu nevoia de a se uni deasupra impulsurilor noastre înnăscute egoiste, formează micul grup de pionieri în umanitate care inițiază o astfel de conexiune. Acest grup nu este situat fizic într-un kibbutz sau într-o tabără închisă, ci mai degrabă într-un grup de dorințe care tânjesc după viitoarea noastră stare de unitate mai avansată, oameni care sunt dispuși să se implice în ridicarea unității în prim-planul valorilor şi priorităţilor umanității.

În esență, căutarea unui loc închis în care să ne desfășurăm studiul și conexiunea noastră ne-a determinat să ne trezim dintr-un vis la realitatea pe care cabaliştii din vremea noastră o subliniază: că unitatea de astăzi nu este doar pentru un grup închis, ci pentru umanitate în general, iar calea noastră către unitate constă în adaptarea la condițiile globale ale erei noastre.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →