Coborârea pe care o primește un om este destinată propriului beneficiu. Este îngrijit de sus într-un mod deosebit, care îl coboară din starea anterioară în care se părea că are un pic de perfecţiune, dovadă fiind dorința de a rămâne în această stare toate zilele vieții.

Dacă începem să ne lăsăm prinşi în stările în care ne aflăm, atunci de regulă, suntem de acord ca ele să rămână așa cum sunt. Nu încercăm să ieșim din ele. Ne dăm seama că ele vin de la Creator tocmai pentru a putea simți ce stare poate fi mai înaltă din punct de vedere spiritual, dar nu în funcție de simțirea noastră când este plăcut și înțeles în inimă și minte — nu.

Deci, pentru ce stare ar trebui să mă străduiesc? Către o definiție mai cuprinzătoare, că totul în mine este de la Creator.

Nu vreau să schimb starea, ci mai degrabă să Îl identific pe Creator ca sursă. Acesta este cel mai important lucru pentru mine. Să-mi dea orice stări: bune sau rele, confuzie sau claritate; Nici nu le voi critica sau defini; ele nu contează pentru mine.

Mă grăbesc imediat spre sursa lor, Creatorul. Este important pentru mine modul în care vreau să-L imaginez ca fiind sursa a ceea ce este descris în prezent în simţirile mele și în mintea mea, adică nu starea în sine, ci definiția, cu maximă claritate că vine de la Creator.

Mai mult, nu determin neapărat doar asta. Trebuie să determin cel mai important lucru în asta: calitatea Lui. La urma urmei, dacă vorbim despre Creator, că „El este Bunul care face bine”, atunci trebuie să simt asta în stările mele.

Din Lecția zilnică de Cabala 4/9/19, Pregătirea pentru Convenția din Moldova “Munca în ascundere”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →