Totul vine de sus, de la Creator. Omul nu este responsabil pentru sine, nici pentru ceea ce i se întâmplă, nici pentru reacția sa la ceea ce se întâmplă. Așadar, cum își poate determina el acțiunile sau viitorul?

În lumea spirituală, totul este determinat exclusiv de mediu. Un om nu are nimic al său; fie primește ceva de la Creator pentru sine, fie primește ceva de la grup pentru sine; toate acestea merg la Creator, iar el însuși este doar o mică roată dințată într-un mecanism vast.

Totul trece prin el de la Creator la ceilalți, și la fel, prin el de la ceilalți la Creator. Și ce se întâmplă cu el? Munca lui este să devină roata dințată potrivită.

Includerea corectă în grup și în Creator ne transformă într-o roată dințată, dar una care este complet conectată cu Creatorul în deplină adeziune cu El.

Dacă eu sunt singurul element imperfect din lume, atunci totul depinde de mine. Starea Creatorului și starea întregii creații depind de mine, pentru că eu sunt inclus în toate.

Prin urmare, un om trebuie să se întrebe: ce mai poate face pentru a fi precis orientat spre “Nu există altul în afară de El” și “Binele care face binele”? Omul trebuie să se simtă responsabil pentru întreaga lume. Nu contează ce se întâmplă de fapt în lume. Trebuie să simtă că totul este rezultatul unei conexiuni incorecte dintre Creator și lume prin intermediul său.

Acest lucru este implementat în cadrul grupului. Când omul se supune complet grupului și face ceea ce îi cere acesta, atunci el aliniază întreaga creație cu Creatorul.

Din Congresul de la Sankt Petersburg, 29.07.2016, Lecția 1

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →