Trebuie să ne străduim prin propriile noastre eforturi să atingem o stare în care ne păzim constant conexiunea cu Creatorul  și să încercăm să rămânem conectați unii cu alții și cu El, fără a pierde din vedere ceea ce se întâmplă în fiecare celulă a corpului nostru animal și spiritual, atât în ​​interiorul, cât și în afara Kli-ului (vasului) colectiv – grupul nostru.

Toate acestea se întâmplă exclusiv conform voinței, intenției și influenței Sale. Dar noi dorim să fim în intenție și apel constant la El. În acest fel, ne bucurăm de orice schimbări, orice fluctuații care apar în noi, deoarece ne oferă oportunitatea de a simți că existăm undeva și că facem ceva.

La urma urmei, dacă nu ar exista o astfel de mișcare, nu am simți nicio schimbare. Fără a simți tulburări, nu am simți viața sau mișcarea ei interioară. De aceea ne bucurăm de tot felul de tulburări, indiferent de care sunt ele! Ele ne obligă să ne concentrăm și mai mult împreună în sprijin reciproc, deoarece numai așa putem înțelege cum să ne poziționăm în fața Creatorului pentru a forma o pereche cu El: El și noi.

Prin urmare, începem să ne simțim viața nu în atingerea apropierii de Creator, ci în însăși mișcarea către El, care devine cel mai important, mai bucuros și mai împlinitor lucru pentru noi. Cu alte cuvinte, scopul nu este să atingem similaritatea și adeziunea cu El, ci mai degrabă să tindem spre aceasta, deoarece tocmai în această strădanie experimentăm mișcarea vieții spirituale.

Este similar cu orice formă de creativitate; atunci când omul creează, trăiește. Procesul în sine dă un sens vieții, deoarece este mișcare; este revelarea de noi probleme, noi dorințe și soluțiile lor. De aceea acționăm astfel.

În fiecare zi și în fiecare moment trebuie să ne bucurăm de eforturile pe care le putem depune pentru a avansa pe calea Ahișena către Creator.

Din Lecția nr. 1, Congresul de la Sankt Petersburg, 29.07.2016

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →