Intrebare: Am auzit ca spuneai ca tot ce cred ca exista in afara mea sunt, de fapt, dorintele mele interioare. Insa eu vad in exterior o anumita imagine a lumii, si atunci cum pot sa conectez aceasta imagine cu dorintele mele?

Raspunsul meu: Sa nu incepi in niciun caz sa faci asta! Atunci cand treci strada, de exemplu, n-ar trebui sa te gandesti ca masinile care trec pe langa tine sunt in interiorul tau, sau ca totul e un joc al imaginatiei – in niciun caz! De aceea, kabalistii au scris Cartea Zohar, care e o Carte speciala.

Toate manualele contin si exercitii, pe langa explicatii. Ei bine, si Cartea Zohar e o colectie de exercitii. Citind aceasta Carte, trebuie sa ne imaginam permanent ca tot ce e scris in ea exista in interiorul nostru – si sa cautam in noi toate aceste dorinte si calitati.

“A citi” Cartea  Zohar inseamna a ne imagina tot ce descrie ea ca pe o lume care exista in interiorul nostru. Atunci, perceptia corecta a realitatii ni se va intampla natural. Totusi, deocamdata, doar citim Cartea Zohar cu o dorinta de a o simti si de a o intelege in interiorul nostru.

Cartea Zohar ne vorbeste despre Coheni si Leviti, despre Aron si Moise, despre Creator si creatie, despre diverse calitati, despre Sfirot, Partzufim, despre un magar si un taur si asa mai departe. In loc de aceste elemente, noi trebuie sa ne imaginam doar calitatile noastre interioare, nimic altceva. Nu exista nicio persoana – corpul nostru nu exista.

Nu exista nicio lume sau altceva, pentru ca totul a disparut. Si atunci, ce e acolo? E dorinta si Cartea care descrie ce exista in dorinta noastra. Insa aceasta Carte foloseste nume si titluri care ne zapacesc, caci ele trezesc sentimente din aceasta lume imaginara din noi. Lasam toata aceasta lume in urma si nu vrem sa ne gandim la ea; e ca si cum am atarna in aer si am fi facuti doar dintr-o singura dorinta.

Insa numele acestea ne amintesc de lumea noastra. Si prin efortul nostru de a ne imagina numai dorintele si calitatile noastre interioare, in loc de aceste nume, atragem Lumina care Reformeaza (sau Lumina Inconjuratoare) catre noi. Prin acest efort, incepem sa dezvaluim punctul nostru din inima (dorinta noastra, embrionul sufletului) si apoi sa il largim. Dintr-odata, incepem sa distingem diferite calitati despre care ne vorbeste Cartea Zohar, precum si conexiunea dintre ele.

Pentru asta e nevoie de timp. Dar dupa cateva luni de antrenament, incepem sa simtim o reactie senzoriala la fiecare cuvant scris in Cartea Zohar, cum ar fi “Aron,” “Templul” si asa mai departe. Ca si cum am iesi din ceata, dintr-o completa lipsa de cunoastere si de simtire, lucrurile incep dintr-odata sa se elucideze, iar noi incepem sa simtim legatura dintre ele si sa intelegem ce inseamna. Dintr-un punct, incepem sa dezvaluim o intreaga dorinta, in care toate aceste parti exista intr-o interconexiune.

Acesta este modul in care dezvaluim intreaga creatie, in loc de aceasta imagine iluzorie care e ilustrata in noi in prezent si care blocheaza adevarata realitate. Ca urmare, aceasta imagine falsa va disparea de tot. Astfel, in intregimea sa, Cartea Zohar este o culegere de exercitii pe care le facem cu fiecare cuvant care e scris in ea, care ne ajuta sa identificam calitatea corespunzatoare in interior.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Cartea Zohar, Capitolul “Shmini,” Item 98: “Si Domnul (principala proprietate a daruirii din noi) i-a vorbit lui Moise (o alta proprietate a daruirii) si lui Aron, (o alta proprietate; cu alte cuvinte, exista o parte intre alte parti din noi, care se conecteaza) si le-a spus: ‘… Acesta e animalul pe care aveti voie sa il mancati.’”

Scrie Aron, pentru ca el intotdeauna separa ceea ce e necurat de ceea ce e curat (o proprietate din noi care separa dorintele pure de dorintele impure se numeste “Aron”), caci Aron este Hesed si iluminarea lui Hochma, Haia. Diferenta dintre Haia [animal, vitalitate] impur si pur este numai Hesed (proprietatea Hesed este mila, pura daruire).

Impuritatea se agata de linia stanga, care e separata de cea dreapta, Hochma fara Hasadim, din care se prelungeste tot intunericul si toata judecata – unde linia dreapta inseamna daruire, iar linia stanga inseamna primire.

Cu alte cuvinte, daca avem Lumina Hochma fara Lumina Hasadim, suntem in intuneric. Dar de ce este intuneric daca e prezenta Lumina Hochma; la urma urmei, Lumina Hochma este opusul intunericului? Daca ea este primita de dragul nostru si al egoismului nostru, atunci simtim intunericul, ceea ce inseamna ca nu simtim spiritualitatea.

Cu totii suntem actualmente cufundati in intuneric absolut si nu vedem lumea spirituala, pentru ca ne lipseste Lumina Hasadim, Lumina Iubirii si a Daruirii. Astfel, ne inecam intr-un ocean de Lumina Hochma in Lumea Infinitatii, dar nu simtim nici macar o picatura din aceasta Lumina Infinita.

De ce nu o simtim? Pentru ca nu avem Lumina Hasadim. De indata ce obtinem Lumina Hasadim, dorinta de a darui care trebuie initiata de creatie (de noi), atunci, in aceeasi clipa, Lumina Hochma va fi acoperita de Lumina Hasadim.

Tot ce ne trebuie este Lumina Daruirii (Hasadim). Exista o abundenta de Lumina Hochma peste tot in jurul nostru, dar fara Lumina Hasadim o simtim ca intuneric sau, in cazul nostru, ca pe o stare inconstienta.

Iar cele pure se agata de linia stanga care e inclusa in cea dreapta, atunci cand Hochma este imbracata in Hesed, de la care vin toate binecuvantarile si toate sfinteniile.

Diferenta dintre un Haia pur si un Haia impur este numai Hesed, discernamantul lui Aron.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Acum lucram ca sa dezvoltam abordarea corecta fata de Cartea Zohar. Aceasta e cea mai mare provocare cu care ne confruntam, pentru ca nu intelegem aceasta Carte. Trebuie sa privim naratiunea in alt fel decat am facut-o pana acum. La urma urmei, n-am privit niciodata in noi insine, ci intotdeauna am privit in afara. Mereu am aratat catre ceva din afara noastra, incercand sa il discernem si sa aflam ce este. Dar acum, trebuie sa efectuam o observare interioara si sa aratam inauntrul nostru, ceea ce e un lucru foarte neobisnuit.

Atunci cand citim cuvintele “Iov, Faraon” si asa mai departe, ne gandim imediat la istorie, la geografie, la relatii intre oameni si la tot felul de alte lucruri exterioare. Dar Kabbalah spune, ”Nu, dimpotriva, trebuie sa va uitati inauntrul vostru si sa cautati acolo aceste lucruri”. Insa noi nu intelegem cum sa facem asta si unde sa cautam toate astea in noi. Ar fi mai usor daca, macar, am avea experienta unor senzatii interioare atunci cand citim despre „Faraon”, de exemplu. Dar nu se intampla asa; in schimb, incepem dintr-o data sa ne gandim la o persoana care a trait in Egipt acum 5000 de ani. Asta e problema noastra.

In realitate, aceasta perceptie falsa a fost aranjata deliberat, astfel incat, imaginandu-ne toate aceste lucruri in exterior, sa ne fortam si sa facem eforturi sa ni le imaginam inauntrul nostru. Trecem de la lumea imaginara la lumea de forte, dorinte si calitati, incercand sa privim in interior, din propriul nostru acord si cautandu-L pe Creator acolo.

Apoi, ne dam seama ca aceasta lume nu exista, nici Faraonul, nici Bilam, Balak, Iov si toate celelalte impresii pe care le evoca Zohar-ul in noi. Nu exista niciuna dintre ele; toate sunt forte pe care Creatorul le trezeste in noi, pentru ca noi sa Il recunoastem pe El – Singura Sorta care exista. Atunci, toate aceste numeroase forte si calitati dispar, si ramanem unu la unu cu Creatorul. Insa pentru a ajunge acolo, a trebuit sa ne inaltam, sa ne extindem si sa ne construim in asa fel, incat sa ajungem la o astfel de dimensiune atotcuprinzatoare, care iti permite sa Il intelegi, sa Il simti si sa fii implinit de El.

Asta este Unitatea dintre Creator si creatie, pe care trebuie sa o realizam prin Echivalenta de Forma. iar Cartea Zohar ne invata toate astea.

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Acum lucram ca sa dezvoltam abordarea corecta fata de Cartea Zohar. Aceasta e cea mai mare provocare cu care ne confruntam, pentru ca nu intelegem aceasta Carte. Trebuie sa privim naratiunea in alt fel decat am facut-o pana acum. La urma urmei, n-am privit niciodata in noi insine, ci intotdeauna am privit in afara. Mereu am aratat catre ceva din afara noastra, incercand sa il discernem si sa aflam ce este. Dar acum, trebuie sa efectuam o observare interioara si sa aratam inauntrul nostru, ceea ce e un lucru foarte neobisnuit.

Atunci cand citim cuvintele “Iov, Faraon” si asa mai departe, ne gandim imediat la istorie, la geografie, la relatii intre oameni si la tot felul de alte lucruri exterioare. Dar Kabbalah spune, ”Nu, dimpotriva, trebuie sa va uitati inauntrul vostru si sa cautati acolo aceste lucruri”. Insa noi nu intelegem cum sa facem asta si unde sa cautam toate astea in noi. Ar fi mai usor daca, macar, am avea experienta unor senzatii interioare atunci cand citim despre „Faraon”, de exemplu. Dar nu se intampla asa; in schimb, incepem dintr-o data sa ne gandim la o persoana care a trait in Egipt acum 5000 de ani. Asta e problema noastra.

In realitate, aceasta perceptie falsa a fost aranjata deliberat, astfel incat, imaginandu-ne toate aceste lucruri in exterior, sa ne fortam si sa facem eforturi sa ni le imaginam inauntrul nostru. Trecem de la lumea imaginara la lumea de forte, dorinte si calitati, incercand sa privim in interior, din propriul nostru acord si cautandu-L pe Creator acolo.

Apoi, ne dam seama ca aceasta lume nu exista, nici Faraonul, nici Bilam, Balak, Iov si toate celelalte impresii pe care le evoca Zohar-ul in noi. Nu exista niciuna dintre ele; toate sunt forte pe care Creatorul le trezeste in noi, pentru ca noi sa Il recunoastem pe El – Singura Sorta care exista. Atunci, toate aceste numeroase forte si calitati dispar, si ramanem unu la unu cu Creatorul. Insa pentru a ajunge acolo, a trebuit sa ne inaltam, sa ne extindem si sa ne construim in asa fel, incat sa ajungem la o astfel de dimensiune atotcuprinzatoare, care iti permite sa Il intelegi, sa Il simti si sa fii implinit de El.

Asta este Unitatea dintre Creator si creatie, pe care trebuie sa o realizam prin Echivalenta de Forma. iar Cartea Zohar ne invata toate astea.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Inainte sa incepem sa citim Cartea Zohar, trebuie sa ne acordam la intelegerea ei corecta. E o carte inchisa, secreta si cifrata, care necesita un anume cod pentru a fi inteleasa.

Cum putem sa spargem acest cod si sa deschidem aceasta carte, ca pe un seif? Cheia la Cartea Zohar este perceptia corecta a realitatii, caci este scris, “Omul e o lume mica”. Acesta este secretul.

Totul exista inauntrul meu, inclusiv lumea pe care o percep si tot ce simt. Fiecare persoana pe care o vad langa mine este perceputa in interiorul creierului meu. Doar mi se pare ca tot ce vad, aud, miros si ating este in afara mea, pentru ca simturile mele imi descriu totul in acest fel si ma fac sa simt ca si cum as avea de a face cu ceva din afara mea.

Stiinta Kabbalah spune ca exista numai dorinta, nimic altceva. Aceasta dorinta consta din cinci parti: vaz, auz, miros, gust si pipait. Eu percep impresii in interiorul dorintei mele, intr-un mod care face sa para ca exista o lume exterioara, in afara mea. Faptul ca un obiect nu este in interiorul meu, ci in exterior este un sentiment.

El se prezinta in acest fel in interiorul dorintei mele pentru ca este impartit in doua parti: Eu si lumea exterioara. In termeni kabalistici, dorinta consta din cinci parti, numite: 1.radacina 2.spirit 3.corp 4.vesminte 5.castele (spatiul exterior).

Radacina, spiritul si corpul sunt sentimentul meu de “eu insumi”, in timp ce vesmintele si castelul sunt fenomene care mi se par exterioare. Insa ele doar par ca se intampla in afara mea, pentru ca eu sunt structurat ca sa percep o parte din sentimentele mele interioare ca fiind separate de mine, ca si cum ar fi straine sau exterioare.

Aceasta dorinta e atat de detasata de mine, incat nici macar nu simt ca ceea ce se intampla acolo are vreo legatura cu mine. Altcineva e in suferinta, dar eu nu simt nimic. Altcineva moare, dar eu nu simt nimic. Mai mult, e atat de detasat si de departe de mine, incat ma bucur cand sufera. Atat suntem de orbiti!

In plus, mai exista si cazuri anormale in lumea noastra, de oameni carora le place sa isi provoace durere. De fapt, insa, noi ceilalti suntem cei mai mari masochisti dintre toti! Dar pentru ca toti ceilalti simt la fel, a rani pe “altii” (care, de fapt, sunt parti din noi) este considerat ceva normal.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Nu ar trebui sa ne straduim sa corectam lumea sau pe noi insine; trebuie doar sa studiem actiunile pe care Lumina Superioara le face asupra noastra. Este asa cum Creatorul i-a spus lui Moise: „Hai sa mergem la Faraon.”.

Moise e mic si inspaimantat – adica, asta este o calitate foarte slaba la un om. In fata lui se afla o creatura de proportii monstruoase; e toata creatia, toata lumea, egoismul, care detine toata puterea, hrana si oxigenul. Eu primesc toate aceste lucruri de la Faraon; el este toata realitatea mea. Intre timp, o calitate micuta sau o dorinta numita Moise se ridica impotriva lui si vrea sa scape, sa iasa de sub controlul lui si sa inceapa sa traiasca intr-o alta lume!

Aproape ca nici nu simtim in noi aceasta mica oportunitate de a ne inalta si de a iesi din egoismul nostru. Nu stim cum sa iesim din aceasta sclavie in Egipt sau unde sa fugim din ea. Insa Creatorul ne spune, “Hai sa mergem la Faraon impreuna!”. Si ca un copil care il ia de mana pe adult, Moise si Creatorul merg impreuna.

Din partea fiintei omenesti, tot ce e necesar e consimtamantul, o cerere de ajutor catre Creator. Nu trebuie sa ne batem cu raul de unii singuri. Insa oamenii nu inteleg acest lucru si cred ca pot sa faca ceva de unii singuri. Dar cine se crede erou e nebun.

Toate religiile si presupusele metode “spirituale” gresesc in aceasta privinta, invatand oamenii sa eradicheze inclinatia rea. Insa Kabbalah spune ca partea stanga (dorintele egoiste) ne este data tocmai ca sa ne ajute sa aderam la partea dreapta (daruirea) – la urma urmei, acesta este obiectivul de a il realiza pe Creator prin eforturile noastre pe linia din mijloc.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Povestea Exodului din sclavia din Egipt descrie toate detaliile caii spirituale ale unui grup kabalistic. Se pare ca suntem pregatiti sa iesim din Egipt si sa ne castigam libertatea (sa iesim din egoism si sa intram in calitatea daruirii) – si cu toate acestea, e asa de dificil. Suferim cei „sapte ani de foamete” si „blestemele egiptene”, pentru ca fiecare dintre noi sa il simta pe Faraon (domnia rea a egoismului asupra noastra) cum pandeste in noi. Trecem printr-o batalie interioara teribila cu o parte din noi care vrea sa iasa din Egipt (sa se lepede de egoism), iar cealalta care nu vrea sa scape.

Salvarea din Egipt (noaptea de Paste) se intampla dintr-o data, pe cand ne aflam in intuneric, intr-o graba – si apare din frica, fiind initiata de Sus. E atunci cand simtim o forta care ne impinge inainte, catre daruire. Suntem dispusi sa fugim in intuneric, caci asa percepem calitatea daruirii. Insa Creatorul ne conduce catre libertate, pe calea cea lunga, inconjurandu-ne de adeptii Faraonului (Erev Rav – o multime amestecata).

Chiar si atunci cand ne rupem de adevaratele dorinte egoiste cunoscute ca “fortele Faraonului”, tot ramanem cu o “multime amestecata”. Sunt cei care vor sa aiba tortul in frigider si sa il si manance, care cauta sa ramana egoisti si, in acelasi, timp, sa primeasca placere de la Creator si de la spiritualitate.

Aceste dorinte ne leaga in exil si ne impiedica sa scapam. Iar cand, in cele din urma, scapam, ele tot mai pot sa se ataseze de noi, pentru ca au o legatura cu Creatorul. De aceea se numesc “amestecate” – pentru ca ambele lor dorinte sunt evidente imediat: speranta pentru o viata buna in aceasta lume, dar si in lumea ce va veni. Ei sunt cei care ne trag inapoi.

Astfel, povestea Exodului vorbeste despre dorintele si intentiile care exista in fiecare dintre noi. Atunci cand ajungem la Marea Rosie, nu suntem pregatiti sa sarim in ea – marea ni se pare ca moartea. Ca sa o traversam, trebuie sa dezvaluim singura forta speciala, care poate sa ne treaca dincolo.

Iar cand, in cele din urma, ajungem la Muntele Sinai, ni se da conditia finala si cea mai grea: “Uniti-va ca un singur om, cu o singura inima”. Dupa toate discernamintele si eforturile noastre pentru spiritualitate, in cele din urma, dezvaluim faptul ca nu suntem dispusi sa ne unim cu altii.

Insa aceasta este singura conditie pe care trebuie sa o indeplinim si nu avem de ales, decat sa fim de acord: “Suntem dispusi, dar nu putem”. Daca vrem cu adevarat aceasta garantie reciproca, atunci Creatorul trebuie sa fie cel care garanteaza – Dar oare, chiar vrem asta?

Atunci cand suntem de acord cu aceasta conditie, primim de Sus taria pentru garantia reciproca si pentru dezvaluirea Creatorului. Creatorul se dezvaluie in noi, pentru a ne da o sansa sa daruim.

E un proces foarte lung si complex, iar Cartea Zohar ne invata cum sa fim mai sensibili la schimbarile care au loc in noi, pentru a ne putea imagina fiecare detaliu. Toate acestea au loc in interiorul nostru – niciunde altundeva. De aceea trebuie sa invatam sa recunoastem si sa intelegem aceste calitati, in interior. Antrenandu-ne sa ne mentinem o astfel de viziune interioara, ajungem din ce in ce mai aproape de a percepe Lumea Spirituala.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Uneori Zohar-ul vorbeste despre lucruri pe care eu deja le stiu din studiul structurii sufletului meu, cum ar fi partea stanga sau partea dreapta, Hasadim, Hochma, Cohen, Levi, trei linii, Bina, Zeir Anpin, Malchut. Acest sistem imi e deja clar si vizualizez asta ca pe un tablou, o harta, sau un desen pe care incerc sa-l recunosc din interior.

Ca sa fac asa trebuie sa gasesc niste raspunsuri emotionale din interiorul meu. Fiecare cuvant si definitie cum ar fi “dreapta”, “stanga”, “Cohen”, “Levi”, si “David” trebuie sa fie conectate la o senzatie certa. Cand nu experimentam nici un fel de senzatie trebuie cel putin sa ne imaginam asta ca pe o schema sigura. Cand citesc despre Hesed, Gvura, Tiferet, Cohen, Levi, Israel, Abraham, Isac, Jacob, Netzhah, Hod, Iesod, Malchut, asamblarea sufletelor lui Israel, si asa mai departe, eu imi imaginez modul in care fiecare din aceste proprietati se refera, de fapt, la spatiul meu interior.

La inceput, am vizualizarea lor in forma unui sistem care prezinta modul in care aceste dorinte si proprietati exista in mine. Asa cum imi imaginez acest sistem, in aceasta forma, trebuie sa gasesc o senzatie adecvata pentru fiecare cuvant si sa observ modul in care corpul meu, sentimentele mele precum si dorinta mea generala reactioneaza la fiecare cuvant din Cartea Zohar.

Acelasi lucru se aplica si in lumea noastra: Cand am auzit un cuvant familiar am reactionat imediat la el. La urma urmei, noi suntem o dorinta; suntem condusi de senzatiile noastre si nu de intelectul nostru. Prin urmare, in spatele imaginii care devine clara pentru mine in diferite grade, am sa gaseasc in interior, o reactie emotionala la fiecare cuvant.

Tot ceea ce este descris in Cartea Zohar este ascuns pentru mine si total fara gust, dar prin incercarea de a gasi senzatii in spatele acestor cuvinte, voi ajunge sa pretind revelarea lor.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Cand citim Cartea Zohar trebuie sa fim preocupati de un singur gand : dorinta noastra de a ajunge in faza urmatoare care este unitate si integrare. De-a lungul intregii creatii, unitatea apare adesea ca fiind impartita in parti separate. Creatia pare enorma si nu avem nicio idee unde sa o cautam in interiorul nostru, asta ne spune Zohar-ul.

Cu toate acestea, ar trebui sa vrem sa vedem toate aceasta ca pe un sistem general, unde totul este conectat, unde toate dorintele, gandurile, calitatile si actiunile lucreaza in armonie alcatuind un suflet comun. In plus, toate aceste lucruri sunt in mine; functionarea acestui suflet corectat este actul de daruire pe care l-am evidentiat in interiorul meu.

Se pune intrebarea: Ce inseamna “daruire”? Este atunci cand inima da la creier, creierul da la ficat, si de asemena, ficatul da la plamani? Putem intr-adevar sa numim asta “daruire”? La urma urmei, cum este daruirea posibila in interiorul corpului? In cazul in care organele nu-si dau reciproc, ele pur si simplu mor. Deci, cum putem numi aceste calitati “daruire”, daca le vedem ca parti dintr-un suflet general? De indata ce veti incepe sa le vedeti ca pe o singura unitate si avand sentimentul ca sunt “organele proprii”, inceteaza sa mai fie considerata daruire pentru ca nu poti darui cu adevarat tie insuti.

Raspunsul la aceasta dilema este ca toti “pacatosii”, precum si toate “pacatele”, pe care le-am descoperit, ca urmare a acestui proces raman intacte. “Inclinatia spre rau” ramane intotdeauna, chiar si in timp ce noi construim legaturi cu alte suflete, mai presus de ea. Prin urmare, chiar daca tot sistemul de suflete este revelat in mine, in acelasi timp, toata ura mea anterioara pentru altii continua sa fie prezenta. Cu toate acestea, desupra ei(ura), imi descopar dragostea si legatura intre noi toti.

Pentru asta nu exista nici o contradictie in intelegerea faptului ca tot ceea ce exista este un sistem general, si in acelasi timp, faptul ca toate partile din sistem actioneaza in daruire reciproca.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce Rabi Shimon a scris Cartea Zohar alegoric, ascunzand faptul ca este vorba numai despre conexiunea intre Lumina si dorinta?

Rapunsul meu: A ascuns el intr-adevar ceva? Gandeste-te cum a inceput cartea “Pomul Vietii” a lui Ari : “Stii ca inainte sa fie emanate lumile si create creaturile, o Simpla Lumina Superioara umpluse intreaga realitate”. Si dupa aceea a aparut un punct de dorinta si a inceput sa se dezvolte pana cand lumile si tot ce le populeaza au aparut din acel punct.

Nu este nimic altceva decat vointa de a primi Lumina si Lumina. Toate celelalte sunt dezvoltari ale relatiei dintre ele, unde Lumina ramane invariabila si dorinta se schimba in asemanare cu Lumina. Aceasta legatura este subiectul descris in scenele din Kabbalah si in special din Cartea Zohar.

Daca o persoana este pe un nivel spiritual, atunci el vede conexiunile dintre imaginea lumii noastre si nivelul sau spiritual. El vede cum fortele si calitatile descind din Nivelul Superior catre unul inferior, pe care noi toti il vedem. Toate numele calitatilor si fortelor pe toate cele 125 de nivele de deasupra lumii noastre raman aceleasi ca si numele din lumea noastra, dar cand el citeste fiecare nume, el vede radacinile, in locul obiectelor materiale.

Cand cineva ajunge la ecran si intra in Lumea Spirituala, depasind Machsomul, acestuia incepe sa i se dezvaluie sursa a tot ceea ce se intampla in lumea noastra. Acesta vede tabloul acestei lumi si cum este proiectata in interiorul lui de la un nivel inalt, de asemenea cum este divizata in nivele : neanimat, vegetativ, animat si uman.

Aceasta viziune ii induce lui automat numele tuturor fortelor si calitatilor din Lumea Superioara, folosind numele obiectelor materiale, intrucat ele sunt materializari ale Fortelor Superioare care descind in aceasta lume.

Atunci cand gaseste toate conexiunile intre aceasta lume si nivelul sau spiritual, el urca la urmatorul nivel superior. Intre timp, aceasta lume ramane neschimbata si pastreaza aceeasi forma. Pe noul nivel continua sa caute conexiuni intre radacini (calitati la nivel spiritual), precum si proiectia lor in aceasta lume. Cercetarea coboara pentru a corecta calitatile lui, le corecteaza pana la un anumit grad, pana vede o imagine mai clara a nivelului superior. Dupa ce el discerne toate fortele, calitatile si conexiunile, completeaza acest nivel spiritual si urca la urmatorul.

Chiar daca acest proces poate suna monoton, este de fapt, captivant, ca o descoperire extraordinara. Imaginea acestei lumi ramane aceeasi, pana cand ajunge la o corectie completa – Gmar Tikun, unde ajunge in starea in care toate se unesc intr-unul singur. Toate Fortele, Luminile, si dorintele se unesc intr-un tot unitar si acesta este pe deplin unit cu Creatorul

Atunci cand o persoana vede legatura dintre aceasta lume si ultimul, cel mai inalt nivel, el atinge starea de adeziune cu Creatorul si totala echivalenta cu El. Spus altfel, a ajuns in Lumea Infinitului.

Toate dorintele – chiar si cele mai necorectate ale lumii noastre, sau cele corectate, si toate pozele si imaginile se vor transforma intr-o realitate unificata numita „Creatorul si Numele Lui e Unul”. Acolo va fi doar o singura dorinta, HaVaYaH.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→