Întrebare: De ce omenirea modernă are o dorință nouă pentru religie?

Răspuns: Există o criză în lume. După ultimul război mondial, care a fost cu mai puțin de trei generații în urmă, populația țărilor dezvoltate simțea  predictibilitate, stabilitate și încredere în viitor. În timp ce acum, cu apariția crizei mondiale, se simte incertitudine, instabilitate, o lipsă de o căutare, cu siguranță o lipsă a unui viitor și o lipsă de speranță pentru succes. Mai mult decât atât, acest sentiment cuprinde întreaga planetă. Acest sentiment produce valuri de îngrijorare tot timpul. Nimic nu este stabil, nici pentru viitor și nici alte planuri. După ce s-a pierdut orice speranță, doar o singură speranță rămâne, speranța în Creatorul, o imagine gata să ia primul loc în lume și să o stabilizeze. Deci, o persoană creează Creatorul pentru el.

Înțelepciunea Cabalei spune că nu există nimic în lume decât natura, forța de dăruire si iubire care creează totul, direcționează și ne dezvoltă într-o stare în care putem înțelege diferența și opoziția noastră față de această forță și dorim să-i semănăm;  de a dobândi caracteristica de dăruire si iubire. Prin urmare, scopul, „Și tu iubești aproapele tău ca pe tine însuți” (Vayikra 19:18) trebuie să devină principiul pentru toate activitățile noastre. Religiile au auzit această poruncă și au uitat-o, pentru că, în scopul de a pune în aplicare, au trebuit să  schimbe natura egoistă a persoanei cu una altruistă (la dăruire şi dragoste pentru tot). Nu există nici un profit în altruism; Prin urmare, toate religiile vorbesc despre „Și veți iubi”, dar nici una dintre ele nu implementează sau  înțelege intenția sa, pentru că, în caracteristicile egoiste nu este posibil să se înțeleagă caracteristica de a dărui . Dacă ar înțelege însemnătatea expresiei  „Și tu iubești” atunci toate religiile ar dispărea și tot ceea ce separă oamenii s-ar dizolva. Dorința modernă pentru religie va duce la reexaminarea de către umanitate și înlocuirea acesteia cu o religie numita „iubire.”

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce ar trebui să facem ca să nu pierdem nicio oportunitate de a acționa în mod independent?

Răspuns: Puteți identifica astfel de oportunități numai în mediul înconjurător. Caut mereu posibilităţi de a îmbunătăți și de a fi util pentru mediu înconjurător,de a fi util lumii. Dacă eu tânjesc după asta, am obținut oportunități.

În cazul în care cineva este pasiv și crede că nu este nimic ce poate face, nu va identifica oportunitățile care îi sunt date. Dar dacă începe să pună presiune asupra propriei persoane și caută modul de a face bine și de a fi de ajutor, el găsește oportunitățile. Este la fel ca și cum noi diseminăm în prezent în multe țări, participăm la târguri de carte și organizăm ateliere de lucru la locul de muncă și în casele oamenilor.

Suntem într-o căutare constantă și nu știm ce  va aduce ziua de mâine. Subliniez acest lucru intenționat, pentru a învăța să simţiţi în acest fel. Este Lumina Superioară care  iluminează totul și ne arată calea cea dreaptă pentru ziua de azi și pentru mâine.

Nu știu ce se va întâmpla în viitor  și nu vreau să știu. O astfel de dorință este deja un semn al ego-ului. Dacă doriți să dăruiţi ar trebui să o faceţi chiar acum și chiar aici. Faceți tot ce puteți oriunde puteți. Asta se numește daruire. Dacă veţi calcula lucruri și credeţi că poate nu acum, poate mai târziu, aceasta nu mai este daruire. Faceţi totul astăzi și apoi Lumina Superioara va sosi în funcție de starea voastră și vă va da mintea și inima ca să înțelegeți care ar trebui să fie următorul pas. Acesta este modul în care trebuie să acţionaţi.

Din partea a cincea a Lecției zilnice de Cabala 6/17/14, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Diseminare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem să ne concentrăm permanent pe iubire şi dăruire?

Răspuns: Putem să ne concentrăm pe iubire şi dăruire doar în mediul corect, care este mântuirea noastră. Nici nu ne putem imagina cât este de eficient şi unic acest ajutor, el este ca un diapazon în care putem regla toate atributele, fiecare şir (lanţ) al sufletelor.

Pe de o parte, există atributele de dăruire adânc îngropate în interiorul tuturor particulelor sufletului general graţie spargerii. Pe de altă parte, există cei care primesc conştientizarea acestui atribut de dăruire şi sunt pregătiţi să înceapă să lucreze cu el şi să se conecteze la un altul. Dorinţa de a se conecta şi de a se uni transformă societatea într-un mecanism spiritual în care oricine care vrea să se purifice şi să se consolideze în direcţia corectă o poate face.

Dar, această societate are de clarificat în permanenţă şi de căutat ce ar putea fi ameliorat. Este o muncă de grup fără întrerupere, toată lumea munceşte asupra conexiunii cu ceilalţi.

Întregul colectiv egoist este înlocuit cu o singură societate unificată şi apoi, acest atribut unit de iubire şi dăruire, când toată lumea se dizolvă într-o unitate gigant care este făcută din cei mulţi, devine o forţă purificatoare, deoarece Lumina Superioară trece prin ea. Se aseamănă Creatorului şi este în echivalenţă de formă cu El, cu forţa Sa, cu prezenţa Sa neclară şi apoi, cu prezenţa Sa clară care va traversa tocmai acest sistem numit grup.

Acum, reprezentanţii săi care sunt vectorii forţei întregului grup, pot ieşi spre public şi pot munci cu toată lumea asupra conexiunii.

Din “secretele Cărţii Eterne”, kab.tv, 09.11.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce în trecut cabaliştii au ascuns, intenţionat, implicarea lor în înţelepciunea Cabala şi în partea internă a Torei?

Răspuns: Problema este că, timpul amestecării dorinţelor, atributelor de dăruire şi primire nu era încă terminat şi, astfel, nu era cineva la care să se dezvăluie această cunoaştere. Atributele egoiste şi altruiste au început să se amestece după distrugerea Templului. Acest proces trebuia să fie un ciclu complet în jur de două mii de ani dar, datorită marilor tragedii precum Holocaustul, perioadele au fost scurtate.

Când amestecul a fost finalizat, reconstrucţia lumii întregi a început prin descoperirea globalizării sale şi omenirea a început să o simtă. Acest lucru nu s-a întâmplat înainte.

Globalizarea se dezvăluie în natură şi nu în omenire. Suntem obişnuiţi să spunem că omenirea este conectată reciproc, dar este conectată doar prin natura care ne gestionează la nivel global. Noi existăm în natură ca o minge mică într-o sferă mare şi această sferă ne operează şi ne afectează integral, în timp ce noi simţim foarte puţin globalizarea şi nu avem nevoie de aceasta; egoul nu are nevoie de ea. Nu poate lucra cu ea în nici un fel.

Atunci când amestecul vaselor s-a finalizat şi reconstrucţia lumii a început, structura generală s-a reunit şi acum, noi începem să simţim rezistenţa noastră interioară la sfera care ne înconjoară. Această sferă creşte din zi în zi şi, dacă ea era conectată interior pe nivelurile naturii mineral, vegetal şi animat, acum este pe nivelul vorbitor şi începem să îi rezistăm în timp ce avansăm în evoluţia egoistă post-industrială.

Cât timp evoluţia tehnologică ştiinţifică a omenirii a continuat, aceasta a fost în interesul nostru dar, de la mijlocul secolului 20, am început nu doar să ne îndestulăm, ci să ne supra-saturăm şi mai mult, o facem în modurile cele mai ineficiente. La urma urmei, nimeni nu câştigă nimic în asta. Chiar dacă cineva a produs un miliard de dolari, este înscris în banca sa şi este aruncat în jurul lumii ca o povară inutilă, în timp ce o persoană a pierdut miliarde de tone de resurse naturale şi s-a dezechilibrat ea însăşi pentru a obţine acest miliard.

Criza generală a început la mijlocul secolului trecut, ceea ce înseamnă opoziţia omenirii la lumea ce o înconjoară plecând de la sistemul Providenţei şi acum trebuie să abordăm corectarea noastră în mod serios. Astăzi, nu facem decât să începem să punem bazele utilizării practice a Torei, ca metodă de corectare în lumea noastră.

Din kab.tv, “Secretele cărţii Eterne”, 11.09.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Toate presiunile pe care le resimţim, micile izbucniri care fac să avanseze creaţia pe axa timpului, ne forţează să ne dezvoltăm progresiv, iar suferinţele teribile pe care le trăim, totul duce la iubirea de Creator, care vrea să ne facă să avansăm şi care nu funcţionează dacă nu luăm în considerare obiectivul. Providenţa Creatorului este o Providenţă deliberată şi nu ţine cont de diferite evenimente şi arată prin ce trecem.

Este imposibil să spunem că, Creatorul, forţa iubirii şi dăruirii, nu-şi face griji cu privire la cum ne simţim. În primul rând, El le simte şi mult mai mult decât noi, conform nivelului Său. Inadaptarea, lipsa echivalenţei de formă a creaturii cu Creatorul sunt resimţite ca o mare tristeţe la nivelurile superioare.

Totuşi, noi simţim doar rezonanţele slabe ale acestei dureri, în măsura în care noi putem să le simţim. Aşa cum dăruirea creşte sentimentul plăcerii de 620 de ori, la fel suferinţele se simt de 620 de ori mai puternic în nivelul superior, decât le simţim noi. Este vorba, de fapt, de o diferenţă infinită.

Creatorul este la un nivel superior în raport cu noi şi deci, inadaptarea noastră, deficitul nostru este estimat în raport cu el. În măsura în care, viitorul perfect este revelat la nivelul superior, putem deja să vedem lipsa noastră în starea actuală, neputinţa noastră, suferinţa noastră şi incapacitatea noastră de a justifica Creatorul, care acţionează faţă de noi ca bun şi binevoitor, numai prin iubire.

Este numai o problemă psihologică să determinăm că tot ceea ce simţim acum este vindecare şi ne trimite la adeziune. Apoi, toate problemele vor fi rezolvate, întunericul va deveni lumina credinţei şi amarul va deveni dulce. Nu avem nevoie de nimic altceva! De fapt, nimic nu se schimbă, doar modul în care determinăm starea în care suntem deja: aşa cum este spus: “şi veţi mânca ceea ce este vechi”.

Acum, suntem în Lumina Infinitului, într-o lume eternă, în starea fixă. Toate ascunderile sunt numai în noi, în percepţia noastră, în înţelegerea noastră, doar la nivelul nostru intern. Este suficient să schimbăm atitudinea noastră în interior şi să preferăm dăruirea primirii şi vom simţi că intrăm în lumea eternă şi perfectă în aceeaşi măsură. Ne vom da seama că lumea noastră era imaginară: deci, nu avem altceva de făcut, decât să corectăm percepţia noastră asupra realităţii.

Întrebare: Cum pot determina că, tot ceea ce mi se întâmplă, mă conduce la adeziune ?

Răspuns: Pentru a face asta, trebuie să accept mintea mediului, în loc de propria-mi minte. Un mediu este un grup, un profesor şi cărţile care trebuie să efectueze o astfel de schimbare în mine, pentru ca un nivel nou să se reveleze în mine, o stare numită Creator.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 22.12.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Omul este instruit de Sus să se ridice deasupra dorinţei sale de a primi. Această lume îmi aduce diferite surprize, tot felul de stări, mă face să fac lucruri nebuneşti, mă influenţează prin familie şi prieteni, iar eu trebuie să răspund. Conform cu răspunsul meu, sunt testat dacă ţin sau nu regulile „nu există nimeni în afară de El”, „Bunul care face Bine” şi dacă pot spune cu încredere că totul vine de la Creator şi să nu retrag această decizie.

În afară de asta, nu cer nicio schimbare. Vreau ca totul să rămână aşa cum este, vreau să simt cele mai rele stări ca fiind cele mai bune. Vreau să corectez starea actuală, nu să scap de ea. Vreau să corectez dorinţa în care simt durere pe moment.

Altfel, nu voi putea să îl justific pe El. Cum altfel mă pot direcţiona către dăruire, cum pot justifica răul, cum mă pot supune şi cum pot binecuvânta forţa superioară, dacă nu am contact cu ea? Spargerea a avut loc exact pentru a-mi da această opţiune.

Din acest motiv mi-a fost dată această întreagă lume, ca un diapazon care sună conform cu ce instrument muzical este acordat, astfel ca eu să mă acordez la Creator.Altfel, fără să mă micşorez şi să îi servesc pe alţii, fără conexiunea cu prietenii, nu voi putea face asta. Trebuie să simt că îmi primesc toate gândurile şi sentimentele prin ei, că folosesc mintea colectivă împreună cu ei.

Descopăr că grupul este vasul din afara egoului meu. Inabilitatea mea de a mă conecta cu pritenii îmi arată în ce măsură nu pot ieşi din egoul meu. Greşeala mea nu constă în sofisticarea sau inteligenţa mea, ci în ură şi detaşare, adică în spargere. Persoanei i s-a dat un grup pentru a i se da o înţelegere clară, un exemplu, un mijloc de măsură să vadă unde este în ceea ce îl priveşte pe Creator.

Poţi simţii ură, invidie, mândrie şi ambiţie în ceea ce priveşte grupul. Te poţi sau nu anula în faţa lui, poţi ţipa la ei sau îi poţi bate, iar ei pot face la fel. Dar nu poţi să faci asta Creatorului, deoarece Creatorul este forţa generală, absolută a naturii. Numai în conformitate cu echivalenţa ta cu El descoperi oportunitatea de a fi în contact cu El, să te conectezi, deoarece ete un sistem fix, perfect.

Aşadar, pregătirea poate fi doar prin influenţa mediului şi are loc la fiecare nivel, până la sfârşitul corecţiei. Până la finalul corectării, ne pregătim pentru revelaţia Creatorului în forma sa plină.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/24/13, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cand simt cu adevarat ca daruiesc si nu primesc?

Raspuns: Vei sti ca daruiesti cand vei simti ca toate acestea sunt facute de Forta Luminii care s-a mulat pe interiorul tau si Creatorul actioneaza prin tine, in timp ce tu esti un instrument in mainile Fortei mulate in tine. Atunci, intr-adevar vei fi daruitor.

Tu daruiesti cand simti ca esti fericit in afara ta, ca esti in ceilalti si acolo tu indeplinesti actiuni superioare. Lumina actioneaza in interiorul tau. Este un spirit interior care te impinge si te directioneaza. Aceasta este o senzatie care nu poate fi confundata cu nimic altceva!

Dar, ea vine ca rezultat al tuturor actiunilor tale anterioare pe care le faci impotriva dorintei tale. Cel mai important este sa doresti sa daruiesti! Este ca atunci cand incerci sa pornesti o masina, iar si iar, pana cand, in sfarsit, incepe sa lucreze.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 8/14/2011 „Shamati”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Creatorul a creat totul pentru a oferi plăcere omului. Dar, avem nevoie de un vas, dorinţă pentru a primi binele pe care El a dorit să ni-l ofere. A vrut să ne dăruiască plăcerea de care se bucură El însuşi, dăruirea. Nu este o altă plăcere în lume!

Totuşi, pentru a simţi această plăcere, trebuie să avem calitatea opusă, lipsa împlinirii deoarece  opusul dorinţei de a dărui este dorinţa de a primi plăcere. De aceea, Creatorul crează dorinţa de a te bucura, o creatură artificială, care nu a existat înainte, ca o formă imprimată a Sa.

Şi acum creatura simte aceste contrarii în ea. Pe de o parte, simte că este posibil să se bucure pentru umplerea dorinţei sale. Dar apoi, face un calcul şi începe să-şi dorească a dărui. Aceasta înseamnă că nu mai caută împlinirea.

Dăruirea nu este împlinire, ci o propietate, o dorinţă de a da. În dăruire, o persoană nu este satisfăcută de ceea ce primeşte în schimb, ci însă-şi actiunea de a dărui devine împlinire pentru ea. În schimb în primire, o actiune este separată de împlinire. Şi când plăcerea intră în mine, mă simt satisfăcut. Asta este, dorinţa mea si împlinirea sunt două lucruri opuse, şi trebuie să mă străduiesc din greu pentru a primi împlinire deoarece este opusă faţă de mine.

Totuşi, în dăruire, trebuie numai să simt dorinţa altcuiva şi să i-o satisfac. Şi însăşi această acţiune, cu privire faţă de cealălaltă persoană pe care o satisfac, devine împlinirea mea. Nu mă aştept să primesc vreo recompensă în schimb. Plăcerea mea este în actul de a dărui.

Din cauza acestei diferenţe, o persoană ce lucrează cu recepţia trebuie mereu să verifice şi să evalueze: cât de mult am dăruit, şi cât mă vor plăti? Aceasta deoarece plata nu depinde de mine ci de alţii, de cât de mult i-ar plăcea lui să mă plătească. Dar dacă lucrez în dăruire şi îmi doresc numai aceasta, nu depind de nimeni, şi mă pot hotărâ singur unde este limita mea!

De aceea, cel care munceşte pe calea dăruirii stabileşte în ce măsură doreşte să fie în ea. Şi Creatorul este de acord cu el! De aceea, este numai o regulă generală a dragostei şi a dăruirii, care se dezvoltă şi umple întreaga creaţie. Nu a fost nici o restricţie sau interdicţie în a dărui! De aceea, fiecare creatură poate decide pentru sine la ce nivel vrea să fie în relaţie cu această calitate, gând, intenţia de a dărui.

Aici nu poate fi nici un calcul pemtru cât de mult am făcut şi cât de mult voi fi plătit. Nu este nevoie a te teme că dacă am făcut mai puţin, voi primi mai puţin. Sunt în această lege generală a dăruirii reciproce, dezvoltânt întreg universul şi simţindu-l, ca şi cum “nu este nimeni în afară de El.” Eu însumi am stabilit la ce nivel vreau să fiu. Conform acestui nivel, experimentez revelaţia sau ascunderea abilităţii mele de a dărui, şi în acea măsură ma simt bine.

Din partea întâi a  Lecţiei zilnice de Cabala din 7/29/2011, Shamati #61

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce este atat de important faptul ca nu este nicio legatura intre actiunile mele si rasplata?

Raspuns: Este, fiindca altfel tu nu vei fi capabil sa obtii daruirea si sa iesi din natura ta! Tu trebuie sa ceri o recompensa peste natura ta, dincolo de ea, si sa te construiesti pe tine in daruirea de dragul daruirii (Hefetz Hesed), fara sa ceri nicio compensatie pentru egoul tau.

Este necesar sa fii in daruire altruista, in Bina pura, peste toate actiunile, chiar daca in interiorul acelor actiuni si in modul in care le faci, tu inca astepti o recompensa. Intr-adevar, este absolut imposibil sa faci anumite actiuni si sa nu astepti recompensa pentru ele, sa ramai peste calculele egoiste.

De aceea, datorita mediului si folosind toate conditiile, ajungem la o stare cand cerem Creatorului sa ne dea aceasta abilitate de a nu cere recompensa pentru noi insine. Nu stiu cum o sa faca El, sau ce este asta, nu am nicio idee cum am sa fac aceste actiuni de daruire, dar vreau!

Noi dezvoltam intotdeauna aceasta cerere interioara, de la gradul zero pana la cel final, al patrulea, in fiecare faza, cu fiecare examinare. In acest fel avansam pana obtinem cererea adevarata care va revela, in final, in noi, aceasta calitate. Iar din acel moment, noi incepem sa intelegem ce inseamna sa fii in daruire – ce este un miracol adevarat…

Din partea 1 a Lectiei zilnice de Cabala 7/ 27/ 2011 Shamati 50

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă eu sunt dorinţa de a primi şi asa rămân pentru totdeauna, cum pot darui?

Raspuns: Daruiesc primind totul de la Stapan! Făcând aşa, ii aduc mulţumire. În scopul de a-i aduce Lui plăcere nesfârşită, la fel cum El imi dăruieste, nu pot rămâne un primitor mic, egoist, am nevoie sa primesc „de dragul de a darui.”

Dorinta de a primi este limitată, deoarece este imposibil să primesc mai mult decât această lume corporală. Chiar şi acum, suntem în Lumea Infinitului, înconjurati de dragostea Creatorului. Cu toate acestea, suntem capabili să-l simţim doar la cel mai mic grad în care simtim această lume, este maximul pe care este posibil sa-l simtim.

Dacă tuturor generaţiilor umane de-a lungul timpului le-au fost date toate placerile acestei lumi, aceasta ar putea fi numita o „lumânare plapanda” (Ner Dakik), o mică scânteie de Lumina. Mai multa Lumina nu poate fi dezvăluita în interiorul dorinţelor de primire. Toata Lumina rămasa poate fi dezvăluita numai în dorinţele daruirii.

De ce există o astfel de condiţie strictă? Faptul este că scanteia este singurul lucru care stă opus dorinţei de a te bucura, creat de această scânteie. Această lume este o manifestare a scânteii care a creat dorinta de a te bucura.

Dezvoltarea ulterioară a dorintei se produce datorită simtirii sale fata de Dăruitor. Asta inseamna ca tot ceea ce este dincolo de lumea noastră, tot infinitul, marea Lumina spirituală pe care o simţim mai târziu, devine revelata datorita simtirii Dăruitorului.

Dar nu pot simţi Dăruitorul dacă nu am aceeasi calitate: daruirea. Se pare că  trebuie să dobândesc dorinţe altruiste, şi în măsura daruirii mele, voi simti daruirea Creatorului. Şi acest lucru va fi numit Lumina Superioara.

Daruirea Creatorului, dragostea Lui pentru mine, le pot simţi numai in masura a cat de mult Ii daruiesc- dacă dorinţele noastre sunt similare. În caz contrar, nu voi fi capabil să simt. Creatorul imi este descoperit pe deplin, chiar acum, dar pot sa-l simt? Nu, nu pot. Imi lipsesc instrumentele, dorinţele.

În măsura în care imi dezvolt dorinţele, îl voi simţi. Aceasta va fi Lumina mea NRNHY, revelaţia atitudinii Creatorului fata de mine, dragostea Lui. Daruirea este revelata prima dată şi apoi dragostea.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 7/6/2011, Shamati # 38

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→