Întrebare: Cum pot de fapt să schimb dorinţa care se trezeşte în mine, în dăruire?

Răspuns: Să presupunem că sunt încontinuu îngrijorat de ceva, până dimineaţa. Această dorinţă nesatisfăcută a dat naştere unui gând pe care eu trebuie să îl calmez. Sunt chinuit de această problemă, cufundat în ea şi sunt în căutarea unui mod de a o rezolva.

Am primit toate acestea de Sus. Dacă problema mea se referă la ceva care este extrem de necesar, atunci am să-l rezolv fără să acord prea multă atenţie la lucru cu intenţia. Mai întâi de toate am să îmi furnizez toate necesitatile vitale. Este scris despre acest lucru, Fără pâine nu există nici o Tora.

Cu toate acestea, în cazul în care nu este ceva care este extrem de necesar, în cazul în care aceasta nu este ceva de ce am nevoie la nivel animal sau corporal, atunci am să încerc să transfer acest gând formatului potrivit. L-am primit de la Creator şi asta a fost pentru ca eu să construiesc reacţia corectă faţă de el. Este ajutor impotriva Creatorului. Este împotriva scopului dar, în acelaşi timp, mă ajută să reacţionez în mod corect şi, împingându-mă eu însumi în afară, mă pot îndrepta spre scop.

Scopul meu este de adeziunea cu Creatorul. Creatorul este bun si face bine şi nu există nimeni altcineva în afară de El. El îmi trimite toate problemele si grijile pentru a mă ajuta. Prin urmare, deasupra griji mele, ca în cazul în care îmi fac o imagine în oglindă a acesteia, mă întorc la El, care este bun şi face bine.

Trebuie să ajung la senzatia ca problema mea este un ajutor pentru a-mi permite să înţeleg atitudinea Creatorului faţă de mine, care este opusă senzaţiilor care se trezesc în mine. În acest fel construiesc imaginea Creatorului. Având o atitudine atentă şi corectă, voi fi capabil de a identifica de ce o anumită grijă sau problemă îmi este trimisă tocmai în această formă. Voi vedea o matrice inversă a acesteia, sub formă de Cel care este bun si face bine, şi care a gravat-o în mine.

În virtutea acestei inversiuni, mă voi sui la gradul de om drept şi îl voi justifica pe Creator în anumite privinţe. Şi, făcând asta, o voi lua pe drumul cel bun. Cel mai important lucru este să continuăm, fără a adormi în timpul oricărei stări pe fondul oricăror forme negative pe care Creatorul mi le trimite.

Pot reacţiona pentru a le corecta la fiecare secundă, doar dacă mă dotez cu sprijinul mediului. Fără el, eforturile mele sunt episodice, dar cu acesta eu sunt în mod constant în buclă. Grupul determină în întregime viteza avansării mele

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 1/4/11, Scrieriel lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Suferinta - Niciun comentariu→

Întrebare: Pot înțelege cum dăruiesc oamenii în lumea materială (poți ajuta oamenii în mod voluntar), dar nu înțeleg cum poate cineva dărui în lumea spirituală?

Răspuns: Eu, din contra, nu înțeleg cum poți tu dărui în lumea materială. De fapt, motivul din spatele tuturor acțiunilor tale este faptul că tu vrei să te simți bine; asta nu este considerată dăruire.

În lumea spirituală, a dărui înseamnă a te ridica deasupra tuturor calculelor egoiste, deasupra propriului ego, propriilor dorințe. Atunci când se întâmplă, o persoană obține o nouă forță care îi lipsește. O asemenea forță face posibil să dărui fără nicio așteptare de la propria dorință.

Astăzi, toate acțiunile tale de dăruire sunt bazate pe calcule egoiste. Trebuie să păstrăm pacea și ecologia, să ajutăm oamenii  bolnavi pentru că te doare să le vezi suferința sau pentru că, Doamne ferește, dacă mâine te îmbolnăvești, atunci și tu ai nevoie de ajutor. Dar asta nu se numește dăruire; este un calcul egoist normal.

Natura ne-a făcut dintr-un material care are nevoie de combustibil, ca un motor. Dacă vrei ca eu să dărui sau să fac ceva, trebuie să mă umpli pentru că, altfel, nu pot să fac nicio mișcare.

În viața noastra, asemenea acțiuni caracterizează o persoană ca dăruitoare, un om bun cu o inimă bună. Dar un test spiritual arată că toți suntem egoiști. Tot ceea ce fac în această lume, cu dorința mea de a fi satisfăcut, este pur și simplu executarea de acțiuni de satisfacere personală. De aceea simt lumea și pe noi în ea, în aceeași manieră în care toți o simțim.

Totuși, în lumea spirituală descopăr cum pot dărui altora, asta este, să încep să simt dorințele altora ca ale mele. Lucrez să le umplu dorințele și simt tot ce este în afara mea. Acum, aici, în lumea materială, simt tot ce este în mine dar, în lumea spirituală, simt tot ce este în afara mea, în dorințele altor oameni. Asta este posibil numai atunci când Lumina Superioară crează în mine proprietaeta dăruirii!

De acee, legea iubește-ți aproapele ca pe tine însuți este o condiție sau o prescripție pentru a simți tot ce există în afară, adică pentru a avea senzații spirituale. Lumea materială și spirituală sunt doar două modalități de percepere a realității: fie prin absorbție fie ieșind în afară sinelui în dăruire.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum recunosc semnele desenului mai aproapiate de daruire?

Raspuns: Acest lucru vine din interior. Noi nu simtim efectul  Luminii. In general, noi nu stim cauzele care stau la baza evenimentelor si judecam viata noastra numai pe baza efectelor.

Electricitatea se manifesta  in functie la dispozitivele electrice sau de socul electric. Similar, Lumina ramane „in spatele scenei” si ne demonstreaza efectele activitatii sale. Eu nu vad Lumina in sine, ci efectele sale.

Suntem cu totii creatia Creatorului. Cum, atunci, putem judeca ce schimbari au loc in noi? Criteriul consta in faptul ca incep sa gandesc diferit si sa ma tratez pe mine si lumea intr-un mod nou.

Ma schimb in interior, este greu vizibil din exterior. Modificarile nu se desfasoara in proprietati egoiste, ci in dorinte noi, suplimentare. La exterior, persoana ramane aceeasi.

Prin urmare, Cabala este considerata ca fiind intelepciunea secreta. Pe de o parte, ea descopera ceea ce este ascuns si, pe de alta parte, acesta este ascunsa de ochii din afara care sunt in imposibilitatea de a detecta transformarea mea interioara. Ei pur si simplu nu poseda proprietati care sa le permita sa o perceapa.

Din partea 1 a Lectiei zilnice de Cabala 11/30/10, Zohar, Introducere, articolul „Trandafirul”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Ne-am nascut cu o dorinta egoista de a  primi placere dar, deodata, o noua dorinta (pentru spiritualitate) se trezeste in aceasta. Putem sa crestem aceasta dorinta cu ajutorul mediului si a cartilor, astfel incat ea sa ne duca in lumea ei. Astfel, dorinta veche se va diminua, va disparea sau, din contra, va creste dar noi ne vom ridica deasupra ei, in dorinta de daruire.

In acest fel, se petrece o batalie intre aceste doua dorinte: grija pentru noi (dorinta acestei lumi) si dorinta de daruire, care apartine Lumii Superioare, Creatorului. Trebuie sa marim aceasta dorinta pentru Cel de Sus, dorinta de daruire, in relatie cu opusul ei – dorinta de a  primi placere, in aceasta lume. In asta consta intreaga noastra munca si libertatea de alegere.

Alegerea consta numai in evaluarea importantei. Ce doresc sa consider ca fiind cel mai important: dorinta care este directionata in sus, pentru care acum am doar un mic punct, sau dorinta care este indreptata in jos, catre aceasta lume.

Sarbatoarea de Sukot (Sarbatoarea Corturilor) si toata munca dusa pentru conectarea cu ea (construirea unui habitat special, Sukah), ne arata de fapt cum putem amplifica aceasta mica dorinta pentru Cel de Sus. Aceasta dorinta se numeste pierdere, pentru ca noi o percepm ca fiind absolut inutila: daruire, dragostea fata de seaman, prieteni, unificare… Nimeni nu ia aceste cuvinte frumoase in serios.

Sukah, o structura temporara, simbolizeaza cresterea importantei acestei pierderi deasupra eului nostru si deasupra acestei lumi, ridicand daruirea deasupra primirii. Chiar daca simti perfectiunea in mod constant, iesi, afara intr-o locuinta temporara si schimba-te.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 21.09.10, Shamati, Art. 96

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Sarbatori - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce trebuie cineva sa fie bucuros de Sukot?

Raspuns: Bucuria este un semn al faptului ca esti de acord cu Creatorul pentru a obtine proprietatile Lui. Eu (sufletul), obtin proprietatea daruirii, Lumina Hasadim (Mila), sub influenta Or Makif (Lumina inconjuratoare) care vine la mine prin acoperisul cortului, multumita ecranului pe care il construiesc din aria de treierat si din teasc.

Din aria de treierat, sunt alese granele (Lumina Hasadim) si ramane pleava. Vinul se scurge din teasc si ramane tescovina (boasca). Totusi, din pierderea care nu are nicio o importanta pentru egoismul meu, eu construiesc cel mai pretios lucru din viata mea: ecranul. Asta insemnand ca, eu cresc importanta proprietatii de daruire deasupra primirii, chiar in aceste doua Lumini sau forte ale naturii: Hasadim (Mila) si Hochma (Intelepciune).

Schimb intentia dorintei acestor doua Lumini (impliniri) de la primire la daruire. Vad ceva valoros in pierderile din aria de treierat si din teasc, ma ridic deasupra egoismului meu, al raului din mine si prefer sa exist in implinirea dorintelor altora, decat in ale mele. Fac asta pentru a-L descoperi  pe Creator.

Bucurie inseamna ca sunt in starea de daruire. Este realizarea completei mele contopiri cu Creatorul si justificarea actiunilor Lui.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 21.09.10, Shamati, Art. 96

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Sarbatori - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este credinta constanta?

Raspuns: Credinta este o forta pe care o primesc de la Creator. Ma ilumineaza, tinandu-ma deasupra dorintelor mele, a naturii mele, ca un magnet care tine piese din metal, in aer, impotriva gravitatiei.

Exista doua forte: forta gravitatiei (vointa de a primi placere) si forta daruirii (puterea credintei, magnetul) care atrage piesele de metal, in sus. Aceste doua forte se opun una alteia. Daca forta credintei pe care o radiaza Creatorul catre mine ma tine in sus, deasupra dorintei de a simti placere, sunt drept. Daca Creatorul imi da drumul, eu cad imediat in egoism si atunci sunt pacatos.

Ce inseamna credinta constanta? Obtin starea in care conexiunea mea cu grupul suplineste aspiratia mea constanta catre daruire, si este astfel, daca am facut un legamant cu grupul privind sprijinul reciproc si Creatorul devine martor la asta, promitand sa ne ilumineze tot timpul, tinandu-ne  in daruire (credinta deasupra ratiunii), deasupra vointei de a primi.

Din lectia despre articolele lui Rabash, 17.09.10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

De Ziua Judecatii, citim povestea lui Ioan, profetul pe care Creatorul l-a instruit sa calatoreasca in Ninive pentru a-i trezi pe oamenii de acolo ca sa faca fapte bune. Totusi, Ioan a decis sa fuga de Creator. S-a imbarcat pe o nava si a decis sa calatoreasca departe, foarte departe. Dar Creatorul a creat o furtuna pe mare si, atunci cand marinarii de pe corabie au aflat ca Ioan este cauza furtunii, l-au aruncat in mare. O balena l-a inghitit pe Ioan si l-a adus la tarm, in cetatea Ninive.

Ioan a mers in cetate si, dupa ce a vorbit cu oamenii, ei s-au intors de la rau si au obtinut iubirea unul fata de celalalt. In acest fel, Ioan a indeplinit cererea Creatorului, impotriva vointei proprii.

Ioan, imbarcandu-se pe corabie, este sufletul care descinde intr-un corp uman, pentru ca o persoana din aceasta lume este ca o corabie intr-o furtuna pe mare. Sufletul vine in corp, pentru a obtine corectia prin conectarea cu alte suflete. Se poate conecta si ii poate iubi pe ceilalti, tocmai prin dorintele egoiste de a primi placere ca se poate corecta, folosind egoismul si inclinatia de a-i respinge pe ceilalti. In acest fel se dezvolta sufletul din punctul daruirii, pana la nivelul si maretia Creatorului.

Acest punct al daruirii conecteaza la sine, in mod gradual, tot mai mari dorinte egoiste. Dorintele care nu se pot utiliza inca de dragul daruirii sunt lasate nefolosite (restrictionate). Asta se intampla gradual, de 125 ori, pana cand punctul isi transfera toate dorintele de a primi placere.

Creatorul trimite punctul de daruire, radacina sufletului (profetul Ioan), in aceasta lume si in dorintele unei persoane (corabia). Marinarii si capitanul sunt ingerii, adica agentii Creatorului care il inconjoara pe om.

Ioan are nevoie sa-si trezeasca dorintele pentru corectare, sa se conecteze cu toate sufletele (cetatea Ninive) si sa le trezeasca pentru corectie. El trebuie sa intoarca inclinatia rea, in -buna si in iubire unul fata de celalalt. Altfel, ei vor esua in egoism si ura, care ii va duce la moarte.

Pentru a face asta, trebuie sa atragem ajutorul Luminii. Asta inseamna sa cerem sau sa strigam dupa ajutor. In functie de cat de tare strigam, Lumina ridica o parte din dorintele noastre de a primi placere si le conecteaza la actiunea de daruire.

In acest fel, noi transferam toate dorintele din lumea noastra, de la dorinte de dragul nostru, in lumea urmatoare, la dorinte de dragul celorlalti. Actionand astfel, noi intram in lumea Creatorului, unde ne percepem pe noi si lumea, prin calitatea de daruire, experimentand o existenta eterna si perfecta.

Povestea profetului Ioan vorbeste despre felul in care ne va forta Creatorul – fie prin metoda buna fie prin metoda suferintei – sa diseminam Cabala – metoda corectarii lumii – in intreaga lume. De aceea este scris: Pentru asta, alege viata, exact ceea ce reprezinta Ziua Judecatii.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 17.09.10, Extrase -despre Iom Kipur

Filed under: Lectia zilnica, Sarbatori - Niciun comentariu→

Dupa ce a studiat un anumit numar de ani intr-un grup Cabalist, o persoana ajunge la concluzia ca pentru a progresa in continuare ii trebuie o forta straina. Ii trebuie cativa ani sa ajunga la concluzia ca singur este incapabil sa dobandeasca revelarea lumii spirituale, a Creatorului. La inceput, vrea sa avanseze prin invatarea cunostintelor intelepciunii Cabala si, de aceea se straduie sa studieze mai mult. Mai tarziu vrea sa participe la diseminare, gandindu-se ca va obtine ce doreste prin forta si putere.

O persoana asociaza avansarea spirituala cu orice altceva, in afara de dorinta de a darui. Cu toate acestea, ea trece printr-un proces al dezvoltarii spirituale, in timp ce studiaza in grup si Lumina o influenteaza, facand-o sa se intrebe: Ce se va intampla cu mine? Voi obtine vreodata calitatea de daruire? Gradual, daruirea incepe sa castige mai multa importanta in ochii ei.

Incepe in mod gradual sa simta faptul ca daruirea este foarte valoroasa si nu pote fi obtinuta prin nimic din aceasta lume. Vede ca aceia care au obtinut daruirea au ceva foarte pretios, cu o valoare de nedepasit. Si toate aceste realizari rezulta din influenta Luminii. Odata ce o persoana simte asta, ea este de acord cu toate conditiile grupului, astfel incat cei de aici devin garantii sai pentru obtinerea calitatii daruirii. Asta se intampla atunci cand o persoana este gata sa formeze o alianta cu ei.

Din partea intai a Lectiei zilnice de Cabala, 17.09.10, Niciun pacat nu anuleaza o fapta buna

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce ne ne induc intentionat in confuzie Cabalistii, folosind in cartile lor cuvinte pamantesti, ca si cum ar vorbi despre lumea materiala?

Raspuns: Pentru ca numai prin confuzie realizam adevarul. Fara confuzie, nu vei intelege niciodata. Cabalistii au scris asa de multe carti, pentru ca noi trebuie sa ajungem la revelare de la opusul ei: de la dorinta de a primi placere la dorinta de a darui.

Exista o imensa distanta intre ele. Credem ca este suficient sa modificam plusul in minus, dar, de fapt, nu este asa de usor. Toate gandurile si dorintele noastre sunt interconectate si noi trebuie sa trecem prin toata aceasta incalceala. Orice confuzie reprezinta o intrebare pe care trebuie sa o rezolvam. Si a ajunge la o intrebare, inseama deja o jumatate de drum spre revelare, daca nu chiar mai mult.

De aceea, fiecare stare prin care trecem in intuneric, fiind slabi si fara ajutor, este foarte necesar pentru noi. Nu am nicio idee despre modul prin care sa trec prin greseli si perceptii inselatoare, care pentru mintea mea sunt repulsive si neclare. Totusi, datorita lor, eu cresc. Numai in acest fel putem combina plusul si minusul, sau dorinta Creatorului de a darui, cu dorinta creaturii de a primi: sa trecem printr-un sistem al exilului, al ascunderii si printr-o completa zapaceala.

Cand ma uit inapoi, vad ca fiecare moment al drumului meu este irevocabil. Daca trec chiar si numai peste un singur moment, nimic nu va mai fi clar si, deci, nu va mai fi perfectiune la sfarsit. Nu vom fi in stare sa-l recunoastem sau sa-l revelam.

De aceea, tot ceea ce ni se intampla noua este obligatoriu. A fost imposibil ca Zohar-ul sa se scrie in alta modalitate. O persoana nu poate progresa, fara sa faca greseli. Aceasta este diferenta intre avanasare prin durere sau prin stiinta Cabalei.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce disernamant ar trebui sa cer de la grup?

Raspuns: Trebuie sa discern ce este daruirea, deoarece nu am nicio idee despre ea inca, si este ascunca in conexiunea cu prietenii. Trebuie sa facem eforturi impreuna pentru a gasi daruirea intre noi. Nu este in alta parte, in nori, ci chiar aici pe pamant (Aretz), in dorinta noastra (Ratzon).

Trebuie sa intoarcem acest pamant sau dorinta, in pamantul Israel (Eretz Isra-El, Iashar -KeEl), astfel incat dorinta care se releva in conexiunea noastra sa fie atat de corecta, puternica si discernuta, incat noi vom revela primul Nume Sfant, prima revelatie a Creatorului. Aceasta trebuie sa fie aspiratia noastra.

Aceste discernaminte trebuie facute in mod colectiv si colaborativ, nu individual. Acest tip de discernamant este facut de grup, in functie de cat de mult isi doreste toata lumea sa se intample. Din toatea aceste dorinte noi construim o dorinta puternica pentru a identifica ce este daruirea, pe care dorim sa o obtinem si in ce forma ar trebui sa se reveleze. Aceasta se intampla in interiorul conexiunii dintre noi. Singura intrebare care ramane este: Cat de dispusi suntem ca se ne unim ca un singur om cu o singura inima pentru a obtine scopul, pentru a obtine aceasta dorinta?

Toata munca noastra este pentru a forma nevoia interioara de a primi Tora, asistenta de Sus, Lumina care Reforemeaza. Asta este ceea ce au primit oamenii pe Muntele Sinai – capacitatea de a folosi ajutorul Luminii Superioare. Ca rezultat, ei au experimentat variate obstacole si greseli (pacate), revelarea raului, care este vasul pentru revelarea numelor Creatorului.

Dorintele sparte care au nevoie de corectie sunt constant relevate in noi si, in interiorul lor, noi descoperim Numele Sfant al Creatorului, calitatea daruirii. Pana cand revelam aceasta calitate, totusi, descoperim opusul ei, calitatea egoista a primirii. Cu alte cuvinte, trebuie sa trecem de la ura la unitate si altruism.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 11.08.10, Trebuie sa discerni intotdeauna intre Tora si Munca

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→