Intrebare: Cum poate o persoana sa spuna ca actioneaza mai degraba din punctul sau din inima si nu doar sa evite suferinta lumii exterioare?

Raspuns: Actioneaza o persoana in grup pe baza punctului sau din inima mai mult decat egoismul sau? Se directioneaza el/ea  inspre grup in loc de lumea exterioara? O face doar daca isi pune dorintele, telurile, mijloacele si eforturile prietenilor sai peste propriile dorinte.

Si daca prietenii gresesc? Ei intotdeauna au dreptate. De fapt si daca gresesc, ce conteaza asta pentru mine? Ce este cel mai important este ca eu sunt o parte din ei. Asta e singura alegere pe care o am.

Sa zicem ca toti sunt impotriva opiniei mele. Eu am dreptate suta la suta, dar ei sunt uniti ca unul singur. Inseamna ca eu trebuie sa ma anulez si sa merg alaturi de ei. Cu toate astea ei gresesc nu? Dar nu asta conteaza. In lumea spirituala, colectivul, conexiunea, intotdeauna este superioara.

Cu aproximativ doua mii cinci sute de ani in urma traia un mare intelept, Rabbi Yossi ben Kisma. El avea, sa zicem, doisprezece studenti. Si a fost rugat sa se mute intr-un alt loc, dar el a raspuns, “nu ii pot parasi pentru ca atunci as pierde tot ce este in mine insumi”. Asta in ciuda faptului ca el era un mare intelept al acelei generatii. Cine erau studentii in comparatie cu el? “Sunt niste nimicuri”, a zis el,”dar cand sunt impreuna, ma conectez cu ei si primesc totul prin ei. Eu singur, direct, nu pot primi nimic”.

De fapt, vasul ce primeste, detectorul, locatia, este grupul. Lasa sa fie grupul plin de nimicuri, incepatori, nici nu conteaza din cine. Daca ei se unesc unul cu celalalt, asta e; este suficient. Un intelept care se conecteaza cu ei, le adauga senzitivitate si astfel percepe totul.

Pe cont propriu, ei nu pot intelege si nici simti nimic. Ei doar s-au adunat impreuna ca viteii. Cu toate astea, odata unit cu ei, el primeste Lumina pe care altfel nu ar fi primit-o. Iar ei gradual, prin dirijarea unitatii prin el, ei de asemenea incep sa creasca. Asta se intampla acum si in lume. Asadar, numai unitatea poate aduce rezultatul corect.

Sunt o gramada de oameni “destepti” in grup, cu adevarat priceputi, seriosi, indivizi foarte inteligenti, dar toate realizarile lor nu valoreaza nimic! Cand tinem cont de rezultatul pe care trebuie sa il obtinem ca si grup, va spun cu siguranta: Chiar daca o persoana este desteapta si da nastere la mari idei, realizeaza toate cerintele extraordinar si obtine rezultate uimitoare, toate astea pana la urma nu duc nicaieri. Daca ii lipseste directia spirituala, el nu va creste ca rezultat al eforturilor sale proprii desi, din afara, totul poate parea perfect.

Toate lucrurile spirituale sunt obtinute numai prin unitate. Daca incepatorii se aduna laolalta, fie ei cat de mici, unindu-se, ei obtin rezultate mult mai mari decat indivizii, ce pot fi mari, intelepti, si poate chiar deja Cabalisti. Rabbi Yossi nu ar fi realizat nimic fara grupul sau. De aceea el nu l-a parasit.

Din lectia 2 in Moscova 16/1/2011, “O Rugaciune a Multora”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Prin iesirea din senzatiile mele si incercarea de a fi in altcineva, eu nu pasesc in dorintele lui/ei egoiste ci, mai degraba, intru in contact cu ceea ce ei nu sunt inca: cu sufletul lor, cu potentialul lor spiritual. Eu nu le umplu partea lor egoista si corporeala ci dimpotriva, eu ma formez in ei pe mine insumi, imaginea mea spirituala (Partzuf).

De fapt, sufletul meu este tot ceea ce eu pot umple in ceilalti.  Un suflet nu locuieste in persoana. “Un suflet” este dorinta, iar dorinta nu este materie, nu poate fi cantarita pe cantar. Este un camp, o forta, o forta a dorintei pe care eu o directionez catre ceilalti si care se conecteaza si ramane in ei ca o inregistrare, ca informatie ce eu o introduc in ei, dorindu-mi sa ii umplu [sa ii implinesc].

Dorinta mea este imprastiata printre toate sufletele, individuale si comune, ale oamenilor. La inceput, eu nici macar nu sunt constient de asta, ci doar mai tarziu, cand urc la grade spirituale mai inalte, incep sa le umplu in mod activ [sufletele]. Astfel, o asemenea dorinta spre exterior formeaza sufletul omului.

Corpul moare pentru ca este doar un biet organism animat ce nu are nici o substanta. Ceea ce conteaza insa este cat de mult am reusit eu sa transfer in ceilalti cu dorintele mele. Nu sunt necesare actiuni aici, nici bani sau forte, ci numai dorinte. Pentru ca de fapt, dorinta este cea mai mare forta din lume. Este singurul lucru care face o persoana sa interactioneze cu alta.

Asadar, rolul prietenului in grup este definit in functie de ceea ce fiecare depoziteaza in ceilalti. Fie ca imi place sau nu, ceea ce ceilalti implanteaza in mine incepe sa ma influienteze. [Asa cum] criza globala releveaza tocmai interconectarea noastra egoista; in aceeasi maniera suntem interconectati si in sufletele noastre.

In general vorbind, un suflet este ceva colectiv. Exista un suflet, un om, un Adam. Iar noi, particulele lui, nu intelegem inca ca suntem complet legati unul de celalalt, ca bucati a organismului sau spiritual, un sistem spiritual.

Astfel, impactul tuturor asupra celorlalti este direct, natural, vizibil, de la unul direct la celalalt. Daca intelegem acest lucru, capatam o remarcabila oportunitate sa influentam in mod selectiv oamenii si unul pe celalalt: sa ii tragem, sa ii impingem si sa ajutam pe toti. Daca am aplica acest principiu, am face cu singuranta un mare salt inainte.

Daca fiecare membru al grupului, barbat sau femeie realizeaza asta, atunci prin dorinta lor interioara ne-ar eleva chiar in momentul asta. Asta depinde numai de dorintele noastre interioare, sau mai degraba, intentia noastra, Intentia este o dorinta neimplinita [nesatisfacuta] ce urmeaza a deveni adevarata [este in devenire]. Este cea mai puternica forta din univers.

Vedem asta ca exemplu si in lumea noastra: Cu cat este mai mare forta fizica, cu ata este mai putin tangibila este. Cine poate simti forta de interactiune a atomilor? Cu toate astea, ea poate produce o explozie imensa dintr-o mana de materie. Valuri intangibile si emanatii joaca un rol extraordinar in viata noastra. Iar forta gandului, forta dorintei este cea mai mare dintre toate.

Asadar, cheia caii noastre sunt intentiile noastre. Cum sa ne formam si sa ne conectam corect unul cu celalalt. Asta inseamna ca fiecare dintre noi tanjeste sa traiasca in ceilalti, sa iasa din sine, din corpul lui si sa inceapa sa [isi] simta sufletul.

Este un sentiment incredibil cand o persoana nu este legata de corpul sau material. Iesind din el, ei incep sa il trateze ca pe un “animal de companie”: un cal, un magar, o vaca, un caine si asa mai departe. El are grija de copul lui, dar nu se asociaza in nici un fel cu viata din acest “mamifer”. El/Ea deja simt ca viata se intampla in afara lor, in enormul camp de forta al mintii supreme.

Din Lectia 4 a Conventiei de la Berlin 29.01.2011

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

În activitatea noastră, ar trebui să existe o separare clară a categoriilor:

1. Relaţiile dintre prietenii din grupul în sine.

2. Relaţiile dintre grupuri. Noi suntem conectati fizic în cadrul grupului nostru şi virtual cu alte grupuri. Această diferenţă există acum Eanu va dispărea până când nu vom găsi legătura interioara dintre noi, nu cea virtuala, nu prin Internet si nu prin alte canale.

3. Conexiunea unei persoane cu familia şi cu lumea înconjurătoare.

Mai întâi de toate, noi ar trebui să acordam atenţie interconectarii noastre în grup. În cazul în care grupul nu atinge interconectarea corecta, orice altceva esueaza.

Mai mult, suntem oameni cu familii. În cadrul grupului, ar trebui să practicăm politica următoare: Este de dorit ca fiecare dintre prieteni sa se ingrijeasca de ceilalti, astfel încât toti sa aiba o existenţă normală, confortabila. Cu alte cuvinte, eu trebuie să ma asigur că prietenii mei au relaţii decente de familie, atat cât este posibil. La urma urmei, trăim într-o perioadă de tranziţie şi un soţ şi o soţie pot sa nu împărtăşeasca interese reciproce.

Dacă o persoană cade, trebuie s-o sprijinim. Dar noi ar trebui s-o sprijinim pur şi simplu, în timp ce ea trebuie să aibă grijă de ea însasi. Dacă ea nu o face, ci mai degrabă se lasa in mâinile prietenilor ei: „Fa cu mine ce doresti” (ca să zicem aşa), atunci aceasta nu este un adevărat membru al grupului.

În plus, trebuie să ne asiguram de participarea disciplinata la lecţii. Dacă cineva are o oportunitate, il sfătuiesc sa ne viziteze intr-o săptămână, pentru a vedea cum se face. Cu o oră şi jumătate înainte de lecţie, studenţii de serviciu incep sa-i sune pe toţi ceilalţi pentru a-i scula din pat.
Unii trebuie sa fie personal adusi la lecţie. Unora le poate fi foarte dificil să se trezeasca, aproape imposibil. În timpul cand am fost student al profesorului meu, am avut câţiva studenţi care, inainte de culcare, au legat o frânghie de piciorul lor şi au aruncat celălalt capăt peste balcon, aşa incat sa putem trage pe ea pana cand persoana se trezeste.

Acest tip de reciprocitate este pur şi simplu necesar! Şi numai dacă o persoană este de neclintit, în cazul în care ea scrie o declaraţie refuzand să se conformeze, atunci puteti să-l lasati singur pentru un timp. Cu toate acestea, mai târziu, încă amintindu-ti de ea, adu-o inapoi, invita-o la o cina, şi aşa mai departe.

Noi ar trebui să înţelegem natura umană. O persoană este ca si cum a fost făcuta de către Creator. Prin urmare, noi ar trebui să acţionam în consecinţă.

Lecţia a 2 a de la Moscova 1/16/10, „O rugăciune a multora”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

„Daca magarul cade….”

Postat in 16 Ianuarie 2011 la 8:18 am

Intrebare: Ce trebuie sa facem daca cineva paraseste grupul? Ar trebui  sa incercam sa il aducem inapoi?

Raspuns: Daca cineva decide ca nu mai vrea sa vina la grup, trebuie sa ii respectam decizia deoarece nu exista constrangere in spiritualitate. Asta in primul rand.

Dupa aceea, daca o persoana spune ca nu doreste sa continue sa studieze, maine totul se poate schimba. Deci, ar trebui sa fim flexibili fata de asta. Daca grupul incearca sa il aduca inapoi de mai multe ori (de regula de doua ori) si totusi nu se intoarce, ar trebui lasat in pace. Nu ni se permite sa ne mai apropiem de el.

In Gemarah exista o lege: daca o persoana merge pe camp si vede ca magarul altei persoane  cade sub povara incarcaturii, ar trebui sa ajute magarul sa se ridice si sa ii puna din nou incarcatura pe spate. Daca se intampla si a doua oara, ar trebui sa faca la fel: sa ridice magarul si sa puna bagajele pe spatele lui. Daca si dupa ce  cazut de doua ori magarul cade din nou, ajutorul nu mai poate fi oferit inca odata pentru ca animalul nu poate duce povara.

Un magar („Hamor” in ivrit) simbolizeaza materia („Homer”) din care suntem facuti. Si bagajul sau este incarcatura pe care materia o poate duce. Si daca prietenul tau „cade” dupa ce ai incercat sa il aduci de doua ori, da-i pace. Este alegerea lui!
Din Lectia introductiva din Tel Aviv 12/19/2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate alege o persoană dăruirea în locul primirii?

Răspuns: Mai întâi, asta necesită pregătire din partea ei. Trebuie să îşi dorească ca asta să se întâmple. Chiar dacă o să fie scoasă de pe drum mai târziu, pentru că Creatorul îi va mări dorinţa egoistă şi gândurile străine, pregătirea pe care o face îşi va face treaba.

În al doilea rând, trebuie să îşi facă un timp pentru studiu şi lucruri legate de dăruire. Asta îi va da de asemenea forţă să revină la cale.

În al treilea rând, o persoană trebuie să motiveze mediul pentru a dărui şi a obţine garanţia reciprocă, astfel încât nici măcar unul dintre prieteni să nu înceteze să se gândească la asta şi să aspire întotdeauna să urce deasupra raţiunii şi egoismului. Gândul comun, constant, al grupului ese cea mai sigură garanţie care poate fi.

Este scris: Fă tot ce stă în puterea ta. La sfârşitul zilei, eforturile noastre comune vor trezi Lumina care Reformează. O persoană trebuie să înţeleagă că este necesar să îl oblige pe Creator să îi dăruiască Lumina. Creatorul îi măreşte constant dorinţa sa egoistă şi numai câteodată trezeşte o persoană cu dorinţa de dăruire, Lumina, pentru a aprinde scânteia interioară pe care trebuie să o aducă în grup. Totuşi, asta se poate întâmpla numai de câteva ori şi nu ar trebui să aşteptăm asta, pentru că acest timp de trezire este legat de un calcul foarte neplăcut.

Asta pentru că Creatorul nu poate să îţi dea o dorinţă de dăruire pe gratis. De aceea, dacă tu o aştepţi, trebuie să experimentezi suferinţa şi să plăteşti sprijinul în totalitate. Pe de altă parte, poţi cere asta înaintea timpului, conform principiului, Întoarce-te către Mine şi Eu îţi voi da. Poţi cere Creatorului aceste forţe de dăruire şi după aceea să le plăteşti.

Din partea întâi a  Lecţiei zilnice de Cabala 1/4/11, Scrieile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

O persoană trebuie să înțeleagă că atitudinea sa față de grup este o oglindă în care se vede ea însăși, și că această oglindă nu o minte. În timp ce lucrăm la circularea Cabalei, chiar putem țipa unul la celălalt din când în când. Totuși, esența importanței stă în atitudinea personală către prieteni, care demonstrează o abordare mai puțin corectă sau chiar incorectă.

De aceea, lucrați cu grupul extern în mod extern și cu grupul intern în mod intern. Asta este ordinea lucrurilor.

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce trebuie să fac atunci când sunt într-o stare în care nu am putere, nu simt nimic care să mă afecteze şi nu ştiu ce să fac?

Răspuns: Asta este descris în capitolul săptămânal al Torei: Şi copiii lui Israel suspinau din cauza sclaviei. După ce o persoană a ajuns la realizarea faptului că nu mai are nicio putere, tot cea ce poate să facă este să se roage, sa ceară.

Înainte, s-a crezut mare, deştept şi de înţeles. A crezut că poate avansa pe cont propriu, câştigând constant cunoştinţe, prin adăugarea de efort şi acţiune. Totuşi, dacă până în acest moment a făcut un număr suficient de acţiuni, ajunge să vadă că nimic nu a fost realizat cu acestea.

De ce, atunci, trebuie ca o persoană să facă toate aceste acţiuni? Pentru a realiza că nu va obţine nimic. Pentru a atinge starea de gol, o persoană trebuie să depună o cantitate enormă de efort.

Lucrez şi mă gândesc că prin asta, eu construiesc frumoasele oraşe bogate Pithom şi Ramses, câştigând cunoştinţe şi astfel curând voi descoperi, vedea şi simţii totul. Depun din ce în ce mai mult efort, mă scufund în studiu mai adânc, numai ca, deodată, să realizez: Cât de mult am pus în asta şi ce am obţinut? Nu am nimic. Ce fac mai departe? Ce se va întâmpla cu mine? Nu ştiu, dar sunt dispus să cad într-un somn adânc. Doar dă-mi un somnifer astfel încât să dorm şi să nu mă mai trezesc niciodată.

În acest fel se simte o persoană, epuizată şi fără putere. De fapt, începe să înţeleagă că nu va obţine nimic în acest fel. La început, nici măcar nu a ştiut asta şi numai a simţit că nu mai are dorinţă pentru nimic. Apoi, se trezeşte şi totuşi continuă. Totuşi, la un moment dat, începe să înţeleagă că, pe cont propriu, nu merită nimic şi că are nevoie de Forţa Superioară: Dacă Creatorul nu vine să mă ajute, eu singur nu pot face nimic.

Începe să se gandească aşa numai după ce a încercat să avanseze pe cont propriu de 15  – 20 ori sau chiar de 30 – 40 ori, numai pentru a se lovi de dezamăgire şi a cădea în disperare. Aceştia sunt numiţi anii exilului egiptean, până când suspină din cauza sclaviei. Pentru egoul meu, construiesc oraşele abundente Pithom si Ramses, dar pentru omul din mine care doreşte să obţină spiritualitatea, aceste oraşe sunt sărace şi mizerabile, goale şi ele nu îmi pot da nimic.

Încep să mă împart în două. Ce dacă am cunoştinţe, intelect, pot discuta frumos despre înţelepciunea Cabala şi chiar se pare că înţeleg totul? Nu îmi serveşte la nimic. De fapt, nu am spiritualitate. Pot vorbi desprea ea toată ziua şi toată noaptea, dar eu o obţin sau doar vorbesc despre ea? Doar vorbesc.

Atunci, o persoană înţelege că în acel moment, are nevoie de ajutor de Sus, o revelaţie superioară, Forţa Superioară, ceva diferit care nu depinde de el. Înţelege că, cu ceea ce are îi este imposibil să obţină spiritualitatea. În final, el plânge cu adevărat aşa cum este scris: Şi copiii lui Israel suspină din cauza sclaviei.

Este un drum plin de încercări. O persoană trebuie să treacă prin asemenea stări de multe ori. Numai mediul o poate ajuta în asta, nimic altceva. Mediul o poate sprijini şi proteja, şi poate să îi accelereze dezvoltarea.

Altfel, cine ştie când se va trezi din nou? Dacă nu va fi cu ajutorul mediului, va fi prin calea schimbării Reshimo (informaţii spirituale), adică i se va acorda milă de Sus şi i se va da o nouă stare. Totuşi, nimeni nu ştie când se va întâmpla asta.

De aceea, atunci când o persoană rămâne într-o stare bună, atunci când este iluminată de Lumină şi are putere, trebuie să se lege de mediu cât de mult este posibil, pentru a primii puterea pusă în asta, atunci când este slabă din nou. Apoi, va experimenta o cădere din inerţie şi va începe să avanseze din nou, deoarece a accelerat viteza înainte de a cădea.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 12/24/10, “Perfecţiune în viaţă”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

În realitate, nu este grupul cel care te influenţează, ci tu însuţi eşti cel care trebuie să te acordezi la grup. Atunci când spunem că grupul trebuie să influenţeze o persoană, vrem să inspirăm fiecare persoană să dăruiască grupului.

Răspunsul grupului poate fi puternic sau slab, dar asta nu va afecta o persoană. Asta pentru că interacţiunea şi conexiunea noastră este cu grupul interior, nu cu cel extern. Comportamentul extern al prietenilor nu joacă un rol aşa de substanţial.

Aici, totul depinde de cât de puternic mă acordez la ei, cât de mult încerc să le simt aspiraţiile interioare, care nu depind de mine sau de ei. Asta este realitatea spirituală, unitatea între noi la nivelul Infinitului.

De aceea, grupul te influenţează în măsura în care tu te acordezi la el şi doreşti să primeşti influenţa sa, dăurirea sa.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 12/27/10, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Există vreo fază în munca spirituală în care o persoană poate spune exact dacă, prin calităţile ei, este sau nu similară cu Lumina?

Răspuns: În diferite faze, ne simţim mai apropiaţi sau mai îndepărtaţi dar, cel mai corect exemplu este atitudinea unei persoane faţă de grup: Cât de mult simte faptul că esenţa interioară a grupului este locul în care trebuie să se acordeze, în care vrea să se dizolve, ca un embrion în pântecul mamei, ca un copil în mâinile mamei, să dispară şi să se piardă?

Dacă o persoană are  ceva care încă  nu a dispărut, care nu s-a pierdut, înseamnă că egoismul ei este încă în viaţă. Dar, de îndată ce o persoană se dizolvă în grup, din acel moment începe să crească spiritual. Înăuntrul senzaţiilor sale, dorinţelor, intenţiilor şi eforturilor, o persoană poate atunci să se măsoare unde este: în care Reshimot, în care Sefirot, în care stare şi câtă Lumină intră în Kelim–urile sale.

Măsoară totul exclusiv prin relaţiile cu mediul corect. De fapt, o persoană nu poate măsura nimic în relaţie cu Lumina. Lumina este un fenomen în interiorul vasului şi nu o noţiune de sine stătătoare. Conform cu definiţia lui Baal HaSulam, tot ce intră în vas se numeşte Lumină.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 12/27/10, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca sufletele reusesc sa se uneasca, Creatorul este revelat in conexiunea lor mutuala. Cine creaza aceasta conexiune, noi sau Lumina?

Raspuns: Noi nu facem niciodata nimic. Totul este facut doar de Lumina. Ea sfarima dorintele (Kelim) si le reformeaza. Noi trebuie doar sa ne exprimam dorinta de a ridica MAN (Mayin Nukvin, apele feminine) si sa cerem Luminii sa ne corecteze conexiunea si sa fie revelat intre noi, sa ne implineasca. Ea va face tot ceea ce este necesar.

Noi nu avem nevoie de nimic altceva inafara rugaciunii, ca si un copil care plinge si cere in continuu. Aceasta este intreaga noastra munca. Nu este nimic mai usor: cereti, rugati-va, plingeti! Obligati-L !

Aceasta este ceea ce se numeste „fiii mei Ma inving”. Noi Il presam pe El, cerem de la El si asta este tot ceea ce El asteapta de la noi. Acesta este modul in care functioneaza intregul sistem Superior: asteapta doar o rugaciune de jos, din moment ce toata aceasta Bina (Mama superioara) tinjeste sa „hraneasca” sufletele, sa le umple cu Lumina.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 12/24/10, “Perfectiunea in Viata”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→