Zoharul nu vorbește despre moartea fizică. Vorbește doar despre dorința de a primi plăcere care devine corectată și obține similaritatea cu Creatorul. O persoană normală nu obține încă asta.

Atunci când o persoană lucrează în lumea spirituală, are cele două linii, stânga și dreapta (cei doi îngeri),  între care își construiește linia mijlocie. Egoul meu, Faronul, stă pe partea stângă și Creatorul, Lumina, pe parte dreaptă.

Imi creez vasul spiritual (Kli) cu un ecran, în măsura abilității mele de a transfera această dorință de a primi plăcere liniei mijlocii și de a atrage Lumina din linia dreaptă, intenția, către ea.

Ecranul este intenția de a dărui, în timp ce vasul este dorința din el. În acest fel, eu mă construiesc cu aceste două forțe și eu sunt cea de a treia. Apoi, încep să exist în realitatea spirituală. Odată ce am construit această a treia, dorința cu intenție, înseamnă că am obținut sufletul.

Totuși, dacă nu îl construiesc din aceste două forțe, atunci nu am nimic cu excepția unui singur punct în care nu simt nimic. Aceasta este abia o mică dorință care nu depinde de mine deloc, o dorință din nimic (Mi Ain).

Este scris în Zohar că trebuie să ucizi dorințele tale egoiste. Tu atragi Lumina către ele, le ucizi și le aduci către intenția de dăruire. Acesta vei fi tu, cel care trăiește.

Toate astea pot fi făcute cu ajutorul unui mediu corespunzător, care este numit Societatea sfântă (Hevra Kedusha) pentru că ea te ajută să îți îngropi egoismul. În acest fel, tu primești un suflet etern, o parte care este similară Creatorului.

O faci tu însuți și, dacă nu, nu ai un suflet. Exiști sub linia vieții, în această lume, unde nu ai nimic decât un corp animal, materie (Homer, substanță, este în consonanță cu Hamor, măgar). Aceasta este cea mai materialistă abordare.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala  11/25/10, “Corp si suflet”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dacă nu primim dorința de dăruire de la mediu, nu vom fi în stare să descoperim lumea spirituală prin propriile eforturi. Într-adevăr, plăcerea spirituală este infinit mai mare decât cea corporală. Chiar și cea mai mică plăcere pe care o primim urcând la primul grad spiritual este de 125 de miliarde de ori ai mare decât toate plăcerile lumii noastre combinate.

Big Bang-ul este un rezultat al unei mici scântei a Lumii Superioare care a creat lumea noastră și întregul univers. Și a fost doar o mică scânteie! Între timp, noi suntem în măsură să revelăm întreaga lumina NRNHY. Înseamnă că pentru asta, avem nevoie de vase nelimitate de recepție.

De aceea, nu putem primii toată această Lumină; altfel, pur și simplu am exploda. De aceea fiecare persoană trebuie să își construiască Kelim externe (vase) în afara ei. Numai prin conexiune, incluziunea reciprocă a unuia în altul, suntem capabili să dobândim dorințe externe mari.

Chiar acum, noi înotăm în Lumina Superioară; suntem doar incapabili să o simțim. Nu există niciun loc inăuntrul nostru care poate fi umplut, pentru că noi avem doar o mică scânteie. În scrisoarea nr. 8 a lui Baal HaSulam (Fructul înțelepciunii), el descrie Lumina care ni se revelează:

La ora realizării, cineva simte Lumina Superioară care este revelată și fundamentată pe toate transformărilor inverse. Și unei persoane i se pare, la ora obținerii perfecțiunii, că toate suferințele prin care a trecut au fost folositoare pentru că i-au permis să aprecieze dulceața și savoarea Luminii, a unirii cu Creatoarul. Și toate organele și tendoanele sale vor spune și vor depune mărturie că oricine dintre cei care trăiesc în lume vor fi de acord și bucuroși să își ciopârțească picioarul sau mâna de câteva ori pe zi, dacă așa ar obține savorea adeziunii pentru doar un moment în viața lor.

În alte cuvinte trebuie să înțelegem că revelația spirituală este ceva infinit de copleșitoare și noi trebuie să ne pregătim pentru asta dorințele goale (Kelim). Ne așteaptă o muncă interioară mare și totuși este incredibil de ușor dacă o facem împreună cu iubire. Această uniune determină totul!

Dacă mă unesc cu ceilalți și simt că exist împreună cu ei într-un singur Kli, într-o singură dorină, atunci Lumina devine revelată înăuntru. Este scris că iubește-ți vecinul este principala regula a Torei (Lumina), pentru că iubirea este vasul pentru Lumină.

Din Lecția 1, Convenția Mondială de Cabala 2010, 11/9/

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Nu a existat niciodată în istorie, un asemenea mediu puternic cum este grupul nostru mondial, care aspiră să reveleze spiritualitatea atât de mult, se pregăteşte pentru asta şi dă fiecărei persoane oportunitate de a i se alătura şi de a trage energie din el. Într-adevăr, toate forţele necesare sunt deja prezente înăuntrul lui. Să lăsăm fiecare persoană să îşi imagineze că este în poziţia lui Rabbi Yosi Ben Kisma, care a apreciat atât de mult mediul său încât nu a fost dispus să îl părăsească sub nicio formă.

Începe să îţi apreciezi mediul. Este singurul loc în care descopăr spiritualitatea şi singura condiţie pe care Creatorul a pus-o înaintea mea. Este singura alegere liberă; nimic altceva nu va ajuta.

Este exact unde înclinaţia noastră rea este ascunsă, Machsom-ul. Întreaga problemă stă în asta şi toate eforturile noastre trebuie plasate numai aici.

Acum suntem într-o stare foarte critică! Fie vom îngheţa în această stare, fie vom face un super efort şi ne vom apropia de a doua lovitură a Faraonului. Cea de a doua lovitură  va fi de o calitate complet diferită. Începem să îl revelăm pe Faraon, calităţile lui, chiar mai adânc în noi, precum şi calităţile Creatorului împotriva lui.

Creatorul îi spune lui Moise: Haide la Faraon împreună cu Mine. Este necesar să îi obţinem pe amândoi împreună, unul împotriva celuilalt. Creatorul a îngreunat inima Faraonului pentru ca tu să îl cunoşti pe Creator în opoziţie cu asta. De aceea El spune, Haide! Deci, acceptă-i invitaţia!

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala12/2/10, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă în timpul lecției, o persoană simte furie și ură față de prieteni, cum poate construi intenția direcționată către unitate?

Răspuns: Mai întâi, cineva trebuie să se vadă el însuși în asta. Apoi, trebuie să-și închipui o imagine corectă: eu și Creatorul suntem poziționați la poli opuși și între noi este grupul. Îmi formez atitudinea față de grup până când îl văd pe Creator în el. Într-adevăr, acesta este Locul în care îl revelez pe El și Lumea Superioară.

Pe de o parte, pentru a mă unii cu prietenii pot supune grupul la critici: efortul nostru nu este suficient de unit. Dar pe de alta, cum pot fi sigur că nu arunc sau acopăr cu murdăria egoismului prietenii?

Îl văd din feedbak-ul lor, de cum au ridicat ei importanța scopului în ochii mei. Apoi, fiind îmbibat cu importanța scopului, mă întorc la grup pentru a găsi Lumina Înconjurătoare (Ohr Makif) care Reformează între noi.

Mulțumită impactului Luminii, eu sufăr transformări și mă întorc din nou către prieteni pentru a revela Creatorul dintre ei. Aceasta pune capăt ciclului inițial al analizei mele. Apoi, următorul Reshimo (genă spirituală) se trezește și o nouă rundă începe.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 10/28/10, The Zohar, Introducere, “Trandafirul”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Omul se dezvoltă ca un măr care se coace într-un copac, până când ajunge la starea finală dorită. Omul, pe drumul său, trece cu siguranță prin stări foarte opuse. El se simte ca un măr vâscos, acru, necopt. Totuși, cu toate aceastea, poate el să urmeze calea Luminii în loc de calea suferinței și să simtă faptul că se apropie în mod constant de bine?

Atunci când urmăm calea suferinței, dorințele noastre de a primi plăcere, primesc constant lovituri, în timp ce cresc fără a primi împlinire. Totuși, atunci când urmăm calea Luminii, ea ne duce prin aceleași stări în mod conștient și, în loc să trăim în dorințele noastre, trăim în intențiile care ne permit să revelăm lumea opusă; lumea dăruirii.

În ea, primesc plăcere din dăruirea către Creator. Kli-ul egoist (vasul) este dorința și Kli-ul altruist este Lumina Reflectată, intenția de a dărui, Ohr Hochma (Lumina Înțelepciunii).

Nu doar accelerez dezvoltarea mea cu ajutorul Luminii ci, de asemenea, percep această cale ca plăcere, pentru că mă îndrept către scopul dorit. Sunt de acord cu planul Lui și fiecare moment mă aduce mai aproape de el.

Totuși, cu cât sunt mai aproape de scop, cu atât mai puternic simt cât de opus sunt față de el. Simt asta pentru că, în mod constant, noi ne creștem sensibilitatea față de diferența dintre noi și Creator, așa cum este scris, The Creator is critical of the righteous to the thickness of one hair Creatorul este decisiv asupra drepților în măsura grosimii unui fir de păr.

La primul nivel, am simțit faptul că diferența noastră nu este așa de majoră: Mare lucru, eu primesc și El dăruiește. Apoi, de la primul nivel mă ridic la al doilea și, chiar dacă devin mai mult ca El, de fapt chiar datorită acestui lucru, simt că diferența dintre noi nu mai este minus 10 ci minus 100. M-am ridicat (în alte cuvinte, am obținut o corecție) și ea a funcționat ca o lupă unde am văzut defectele mele de 100 de ori mai puternice decât înainte.

Chiar dacă am devenit cu un grad mai apropiat de Creator, am devenit de asemenea de 100 de ori mai sensibil. Înainte, nu mă deranja o diferență de mărimea unui colac de cabluri, acum mă supără chiar și un fir de păr.

Singurul element care se poate schimba în cei patru factori ai dezvoltării (fundația, felul de dezvoltarea al fundației, mediul și modurile de dezvoltarea ale mediului) care influențează un măr care crește sau o persoană, gena sa spirituală, este influența mediului. Numai mediul determină dacă mărul are condiții propice de creștere: soare suficient și umezeală.

Le fel se întâmplă și cu sufletul.  Atunci când primim condiții bune pentru  creștere, nu vom avea nevoie de războaie și suferințe. Dacă dorim ca mărul (sufletul) nostru să crească, trebuie să fie în echililbru cu mediul.

Pentru a face asta, este necesar să stabilim o conexiune cu acest mediu și să obținem Forța Superioară prin el, pe Creator care se schimbă în mediu și îl corectează, astfel încât eu, mediul și Creatorul să ne unim într-un singur întreg.

Din partea a patra a lecției zilnice de Cabala 10/17/10, “Esența și scopul religiei”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot verifica dacă mă îndrept în direcția corectă?

Răspuns: Nu vei fi niciodată în stare să descoperi asta. Pentru a face asta, trebuie să știi unde este scopul final și unde ești tu. Apoi, poți duce o line dreaptă între aceste două puncte și să discerni direcția corectă.

Dar dacă nu știi aceste două puncte, atunci ce poți face? Și realitatea este că nu vei descoperi niciodată care sunt!

De aceea avem grupul, care este singura oportunitate de a ne îndrepta spre scop. Trebuie să devi inclus în el și, cu cât mai mult i te alături, cu atât mai mult înseamnă că te îndrepți în direcția corectă.

Cum poți verifica asta? În momentul în care începi cu adevărat să te unești cu ei, în interiorul unității între voi toți, vei descoperi Creatorul. El va fi martorul tău că, în acel moment, tu te îndrepți în direcția corectă și că nu este nicio fantezie!

Evidența este primul fapt care te sprijină și numai atunci poți fi sigur că ai mers în direcția corectă. Înainte de asta, este scris: Cineva face eforturi și găsește.

Eforturile trebuie făcute în timpul studiului surselor primare în grup. Restul, este muncă auxiliară.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala 11/18/10, “Esența Religie și Scopul Ei”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

O persoană poate verifica cât de mult este integrată în grup și dacă este capabilă să furnizeze o nouă intenție pentru acesta. În mod normal, dăruirea este opusă naturii sale și ea nu dorește la început să facă asta, totuși, ea trebuie ca artificial să se construiască pe ea și mediul ei înconjurător, astfel încât să-și spele creierul cu adevărat.

Grupul trebuie să lege o persoană, împingând-o de la calea dreaptă de dragul propriu la calea dăruirii și unității care îi apare ca o cale deviată. Aici se găsește primul criteriu pentru a face verificarea: Ce valori îmi va da grupul? Pentru moment vorbim despre valorile unității. Aceasta este sarcina pe care grupul trebuie să o pună înaintea mea, ridicându-i importanța în ochii mei.

Dar în același timp, trebuie să înțelegem că sunt alte scopuri la care grupul încă nu se  poate înhăma și realiza în plină forță. Între timp, prin mijloacele mediului, intenția mea se schimbă: Mă gândesc la beneficiul meu din ce în ce mai mult, dar eu deja îl conectez la grup și găsesc beneficiul personal în unitatea cu prietenii.

Apoi devine clar faptul că noi nu ne conectăm pur și simplu unul cu celălalt, ci îl revelăm pe Cel de Sus, ceva spiritual. Acum, noi așteptăm ca asta să fie beneficiul nostru: Vom urca mai sus și mai sus prin gradele spirituale. Aceasta este deja intenția grupului: Lo Lishma.

Dar dupa asta, incepem să ne gândim un pic la intentia adevărat altruistă, Lishma, pentru că în realitate toate eforturile noastre trebuie să fie benefice Creatorului. Cu timpul, începem să avem gânduri chiar de acest fel.

Desigur, nu vrem asta, totuși într-o oarecare măsură suntem dispuși să vorbim despre ea. Apoi, fiecare persoană începe să se conecteze câte puțin la adevăratul scop și să fie pătruns de el.

Astfel trecem de la o stare la alta, de la un loc la altul, de la un grad la altul, pe măsură ce ne îmbunătățim dorința noastră și intenția pe care o primim de la prieteni. Gradual, ne corectăm dorința și, mai mult decât atât, intenția. Intenția noastră este vectorul pe care îl primim de la mediu, direcția pe care o luăm deasupra dorinței.

De aceea, trebuie să ne asigurăm că scopul pe care îl obținem de la mediu se va schimba constant, devenind mai înalt și mai important și adevărat în ochii noștri. Ca rezultat al tuturor intențiilor intermediare, ne vom consolida împreună în grup pentru a dărui plăcere Creatorului.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala11/17/10, The Zohar

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Exista o legatura intre guvernarea colectiva si individuala?

Raspuns: Da, exista o dubla legatura intre ele. Guvernarea colectiva este legata de anumite parti si, in acelasi timp, afecteaza intregul sistem de suflete, toate care sunt corelate cu raspunsul individual.

Sufletele care se afla in mijlocul sistemului trebuie in cele din urma sa contina o singura linie. Pentru ca toti sa isi poata gasi locul in el, fiecare trebuie sa descurce singur. De aceea exista un program al managementului general si individual intr-un sistem care  functioneaza de Sus in jos (marcat cu galben in schita de mai jos).

Totusi asta nu este suficient. Acum, fiecare trebuie sa trimita un feedback: pana  la ce grad imi doresc sa avansez si sa imi extind efortul catre presiunea prin care managementul mi se aplica si mie? Imi adaug propria putere fortei Luminii?

Lumina ma afecteaza la „timpul sau”, impingandu-ma inainte fie ca imi place, fie ca nu imi place. Acest proces este numit „Beito”. In orice caz, exista o alta cale: pot sa imi grabesc dezvoltarea si sa ma angajez in acest proces inainte ca Lumina sa inceapa sa actioneze. Aceasta grabire a avansarii este privita ca „Achishena.” Imi aliniez dorinta cu dorinta Creatorului, corectia, stadiul final al existentei.

De aceea esenta muncii mele consta in a inainta din toate puterile mele, in acest fel neutralizand puterea Luminii. Doresc sa accept programul de guvernare, sa il inteleg si folosesc independent. Din acest motiv primim punctul din inima si, intr-adevar, singura noastra aspiratie este sa stim si sa avem grija de programul creatiei.
Din partea a4a a Lectiei zilnice de Cabala 11/15/10, “Esenta religiei si scopul sau”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

In scopul de a dobandi o noua perceptie, avem nevoie de o dorinta mare, care va permite inlocuirea tendintei de a consuma cu aspiratia de a darui. Aceasta tranzitie spre o perceptie inversata a lumii, cu o aspiratie de a darui este extrem de dificila. Aceasta este similara cu o nastere, si nasterea este intotdeauna un fenomen extraordinar, chiar si in perioada medicii moderne.

Nou-nascutul se rupe de un loc special de care fusese legat. Aici el obisnuia sa primeasca  hrana si protectie speciala, aici, el a fost obiectul unor legi speciale de dezvoltare. Mediul nu-l respingea, ci mai degraba, il hranea. Acum, el intra intr-o lume ostila, un mediu nou, unde trebuie sa lupte sa traiasca si sa creasca. Aceasta este o revolutie fara precedent in viata lui.

Acelasi lucru se intampla in timpul nasterii spirituale. Un nou sens universal devine revelat, un sentiment de senzatii externe (in afara uterului sau aceastei lumi), bazate pe daruire, si, prin urmare, vom incepe sa percepem o lume noua.

La Conventie am facut un pas mare inainte in aceasta directie. Am vrut sa ne nastem, am experimentat usor contractia si am vazut ca suntem incapabili s-o facem. Am simtit ca ceva ne-a oprit si ne-am aruncat inapoi imediat. In combinatie cu forta buna care ne atrage inainte, am simtit o forta rea care ne impinge inapoi in pantecele mamei, care nu ne lasa sa parasim granitele sale, aceasta lume, si sa simtim noua lume.

Avem nevoie sa simtim mai multe contractii ca aceasta inainte de-a ne naste. Cantitatea si frecventa depind de noi. Oricum, procesul de nastere nu se va termina fara ele, iar noi nu vom iesi afara.

Doua forte se ciocnesc in timpul nasterii: presiunea din interiorul nostru si presiunea inversa din exterior. Confruntarile lor  vor naste o noua dorinta puternica in noi pentru a ajunge in lumea spirituala. Noi n-o putem face fara aceasta dorinta.

Contractiile nasterii in Tora sunt denumite in continuare „plagile Egiptului.” Egoismul nostru trebuie sa experimenteze  zece (doza completa) de suferinte, care devin imprimate pe dorinta si o transforma in forma unui vas, un Kli. In acest fel, o „bucata de lut” fara forma devine un vas gata sa primeasca Lumina Superioara, lumea spirituala.

Noi trebuie sa experimentam contractiile, pentru a lua forma corecta, fara de care este imposibil sa percepem ceva spiritual. Am intrat in acest proces la Conventie. In ceea ce priveste Lumina, acesta este in jurul nostru si asteapta un loc pentru a intra.
Lectia zilnica de Kabbalah 11/12/10, „Veniti la Faraon – 1”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Scopul intregii noastre munci este de a-l dezvalui pe Creator. Noi ii simtim lipsa. In afara de El, nu exista nimic altceva in realitate.

Creatorul este o forta atotcuprinzatoare din care facem parte, chiar daca nu percepem asta. Dorinta nostra egoista nu-l distinge pe Creator, nu este acordata aceluiasi val,  nu poseda calitatea pe care o poseda El.  Acesta este motivul pentru care munca este in mod special asupra dorintei care trebuie schimbata, redirectionata pentru a dezvalui pe Creator in accord cu legea echivalentei formei.

Chiar acum vedem, auzim, atingem si mirosim in dorinta noastra. Prin schimbarea aceasta, vom extinde gama de senzatii. Dar aceasta nu inseamna ca vom creste sensibilitatea simturilor noastre prin intermediul unor instrumente suplimentare, cum ar fi radare, radiouri, telescoape sau microscoape. Nu ne crestem sensibilitatea in dorinta egoista Mai degraba, ii  schimbam esenta , ne comutam de la perceptia interna pe cea externa si adaugam o abilitate de a detecta lucruri care sunt in afara, in  locul celor care vin din interior.

Atunci cand dorinta se transforma in acest fel, se extinde de la cele cinci  simturi (senzatii)  fizice (corporale) ca vederea, auzul, mirosul, gustul, atingerea,  in cinci simturi spirituale sau Sefirot: Keter, Hochma, Bina, Zeir Anpin, si Malchut.  Acum opereaza in mod opus: Se da in loc de primire, iar noi percepem realitatea mai mare in ea, prin aspiratia de a darui.

Chiar daca nu suntem inca familiarizati cu ea, lucrurile se pot schimba. Aceasta este ceea ce ne spun oamenii care au facut-o deja si au capatat o viata complet noua.

Chiar acum traim intr-o realitate a celor cinci simturi, o imagine a unei lumi pictate de o dorinta egoista. Dar odata ce am schimba intentia de perceptie, am iesit din interiorul nostru si incepem sa percepem realitatea externa in proprietatea de a darui, pe care le dobandesc in plus fata de proprietatea de a primi care deja o avem.

Aceasta este o lume noua care se dezvaluie prin cele cinci simturi noi. Ea are propriile sale culori si sunete, minte si miscari ale sufletului, aceasta este, are tot ceea ce avem aici si chiar  mult mai mult decat atat, mult mai clar si perfect. Acestea sunt radacinile noastre pamantesti.

Aceasta este ceea ce avem nevoie sa gasim,la aceasta trebuie sa ajungem. Dupa toate, dorinta noastra egoista care opereaza in conformitate cu principiul de consum este deja epuizata in sine. Egoismul nostru devine tot mai disperat, si ne pierdem interesul pentru „filmul” pe care l-am vazut deja si revizuit . Nu ne mai pasa de viata acestui film  si acesta nu ne mai implineste.

Intreaga omenire se apropie de acest lucru. Perceptia intoarsa spre interior nu ne mai place. Am epuizat rezervele sale si acum incepem sa depunem eforturi in directia perceptiei externe. De indata ce vom schimba  dorinta noastra si o vom comuta la exterior din interior,  vom vedea o lume inversata, lumea daruirii , dupa cum se spune, „Am vazut o lume inversa” („Olam Afuch Raiti”)

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→