Scrierile lui Baal HaSulam, Introducere la Cartea Zohar, Articolul 183: De aceea se spune că trebuie să ceară sfat de la sfinții părinți, pentru că rugăciunea pe care o facem este corectarea Divinității Sfinte, pentru a extinde abundența către ea, pentru a-i satisface toate deficiențele.

Divinitatea reprezintă toate dorințele noastre care sunt conectate pentru a deveni ceva colectiv în care fiecare își pierde eul și construiește ceva împărtășit.

De aceea, toate cererile sunt la plural. Acest lucru este astfel pentru că rugăciunea este pentru unitatea Israelului, pentru că tot ceea ce este în Divinitatea sfântă există în unitatea Israelului. Este o diferență între termenii Divinitate și comunitatea Israel. Noi înșine construim comunitatea și Divinitatea este ceea ce Creatorul încheie ca rezultat al eforturilor noastre.

Rezultă că atunci când ne rugăm pentru unitatea Israelului, ne rugăm pentru Divinitatea Sfântă, pentru că sunt la fel. Astfel, înainte de rugăciune, trebuie să ne uităm la deficiențele din Divinitate, pentru a ști ce trebuie să fie corectat și umplut în ea. Adică, la ce grad trebuie încă să fim incluși unii în alții.

Totuși, toate generațiile unității Israelului sunt incluse în Divinitatea Sfântă. Astfel, se spune că, în generațiile precedente, cabaliștii au făcut corecții pentru noi și noi nu trebuie să ne mai supunem austerității corporale. Toate eforturile cabaliștilor din trecut sunt incluse în interiorul Divinității Sfinte, în interiorul lui Malchut din lumea Atzilut, și în vremea noastră merităm corecția spargerii generale la nivelul corectării finale, adică nivelul Mashiach.

Părinții sfinți reprezintă includerea unității Israel. Ei sunt cele trei rădăcini ale celor 600 de mii de suflete ale Israelului din fiecare generație până la sfârșitul corectării. Și toate extensiile și dăruirile pe care întregul Israel le extinde și primește în toate generațiile sunt primite mai întâi de părinții sfinți. De la ei, abundența ajunge la întregul Israel în acea generație care a extins abundența.

Asta se potrivește cu structura Partzuf-ului spiritual, HBD-HGT-NHY. Primele două mii de ani sunt Avot (străbunii) HBD; următoarele două mii de ani sunt fiii, iar noi, poporul Israel, aparținem ultimelor două mii de ani.

Este astfel pentru că aceasta este ordinea spirituală, nicio ramură nu poate primi nimic, cu excepția primirii prin rădăcina ei. Asta înseamnă că Lumina trece prin toți cei care ne-au precedat în acea ierarhie a copacului vieții, începând de la Adam HaRishon (Primul Om), apoi douăsprezece generații de la el până la Avram, și apoi Moise, toți profeții, Rashbi, Ari, Baal HaSulam, Rabash, și în final ajunge la noi. Acest aranjament nu se schimbă niciodată pentru că astfel este construită o piramidă și a trebuit ca sufletele să apară unul după altul în această ordine. De aceea, noi primim mereu Lumina prin aceia care ne-au precedat.

… Iluminarea primară rămâne în rădăcină, și doar o parte a ei se extinde spre ramură. Munca pe care o facem noi nu este măreață. Dar acționează ca un amplificator care primește cel mai slab semnal și în interiorul sistemului se află un rezistor foarte puternic. Asta înseamnă că noi nu intrăm în acest sistem decât ca să-l influențăm crescând amplificarea în interiorul lui.

Dar este clar că toate schimbările intense au loc în interiorul amplificatorului și rezultatul este revelat în lumea Infinității. Și aici, jos, noi simțim numai o parte mică a reacției și toate rezultatele minunate sunt revelate în interiorul părinților noștri sfinți la niveluri superioare. Dar cu finalul corectării va fi o integrare colectivă reciprocă.

Și cei care vor veni după noi vor primi din ce în ce mai puțin cu rezistență din ce în ce mai mare. Astfel este construit sistemul. Dar împreună cu mica noastră influență în interiorul sistemului, împreună cu marea rezistență, un stimul puternic este trezit. Marile dorințe ale străbunilor noștri sunt umplute cu o Lumină intensă drept rezultat pentru minuscula noastră muncă de jos. Noi nu înțelegem acest lucru pentru că nu luăm în considerare rezistența intensă a întregului sistem al lumilor care acționează ca un amplificator.

Astfel rezultă că toate corectările care au fost făcute deja în Divinitatea Sfântă se află și există în sufletele părinților noștri sfinți. Toate rezultatele muncii noastre sunt concentrate în nivelurile superioare. Și dacă le-am primi în noi înșine, nu ne-am menține poziția și am deveni aroganți. Acest lucru ne-ar distruge. Primim exact doza măsurată, suficientă pentru noi pentru a realiza pasul următor corect, apărându-ne de aroganță și distrugere, de primire egoistă. De aceea, primim puțin, dar exact ceea ce ne trebuie.

Din partea a patra a Lecției Zilnice de Cabala, 20.01.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Israel, Lectia zilnica, Rugaciune - Niciun comentariu→

Tora , „Exodus (Ki Tissa), 30:16: Tu trebuie să iei argintul din ispăşirile copiilor lui Israel şi să-l foloseşti pentru lucrarea din cortul întâlnirii; aceasta va fi o amintire pentru copiii lui Israel înaintea Domnulu , să aducă ispăşire pentru sufletele voastre.
Lucrarea în scopul de a dărui trebuie să se facă nu pentru că vrem să dobândim sufletul nostru, ci pentru a aduce mulţumire Creatorului .
Dorinţa de a dobândi sufletul este dorinţa noastră generală, în care Creatorul, proprietatea dăruirii şi a iubirii, va fi dezvăluit o dată cu el. Iar noi tânjim pentru aceasta nu pentru că va fi bine pentru noi după aceea, deoarece într-un astfel de caz, acest lucru se consideră a fi un o act egoist. Vrem să descoperim puterea de sus doar ca să aducem Creatorului mulţumire .
Aceasta este exact ca exemplul oaspetelui şi a gazdei, atunci când gazda vrea să îi facă plăcere oaspetelui şi oaspetele este de acord să accepte, dar numai cu condiţia ca prin aceasta el să aducă plăcere gazdei, ridicându-se la nivelul ei. Prin urmare, intenţia de a oferi plăcere Creatorului ne ridică la nivelul dăruirii absolute .
Din ” Secretele din Cartea Eternă ” KabTV lui 2/9/13

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Torah - Niciun comentariu→

“Israel” înseamnă “Yaşar ke’El” (direct către Creator). Aceasta este o persoană care reacţionează la influenţa Creatorului asupra sa şi este gata să reacţioneze în funcţie de El. Creatorul ne trimite ceea ce numim “îngreunarea inimii” şi depinde de noi să trecem peste asta. La gradul la care trecem peste “îngreunarea inimii” intrăm într-o conexiune care este deasupra tuturor tulburărilor, deasupra tuturor dorinţelor egoiste, deasupra tuturor gândurilor care ne apăsă şi care nu ne direcţionează către echivalenţa de formă cu Creatorul.

Când ne ridicăm deasupra tuturor tulburărilor pe care Creatorul ni le trimite ne numim Israel. Şi dacă ne afundăm în aceste tulburări şi tânjim să îmbunătăţim condiţia în care ne aflăm pentru a deveni confortabili în fiecare moment, atunci rămânem la nivelul existenţei materiale.

Eventual, după multe încercări şi dezamăgiri, “ban cu ban se va aduna o sumă mare,” la un nivel mai înalt. Şi atunci vom fi de acord că viaţa nu mai are cum să continue aşa. Va fi clar că această dezvoltare nu poate fi decât pe calea Luminii care ne va duce în starea de Israel, “Direct către El.”

Stările prin care trecem se acumulează. Trebuie să trecem printr-o multitudine de acţiuni, care prin ego-ul nostru nu le agreăm şi nu le îndurăm cu răbdare. Pentru ego-ul nostru vrem totul rapid şi plăcut; dar conform relaţiei dintre Lumini şi Vase nu se întâmplă aşa. Şi se va întâmpla aşa până când dorinţa de a primi decide să se schimbe în intenţia numită “de dragul de a dărui.”

Am putea face o analogie cu un pendul care se duce din ce în ce mai sus în două direcţii până când în final se transformă în cel mai înalt punct. Ajunge astfel la intenţia “de dragul de a dărui.” Şi atunci toate mişcările de du-te vino, în faţă în spate, în jos în sus, în toate direcţiile şi toate formele, toate acestea intră în noul Vas care primeşte intenţia “de dragul de a dărui.”

De aceea se spune “Am muncit şi am găsit.” Trebuie să investim efortul maxim până când atingem acest ”am găsit.” “Am găsit” vine de Sus. Chiar şi cu un moment înainte de a crede că e imposibil. Este interzis a se revela acest secret şi de a vorbi despre el pentru a nu îndulci această perioadă prin care o persoană trebuie să treacă şi anume de a-şi înăbuşi ego-ul.

Baal HaSulam râdea când studenţii se plângeau şi spunea: “Sunt fericit de răul care este descoperit.” Îmi aduc aminte când studiam cu Rabash. Eram nervos şi ceream un răspuns, iar în schimb primeam un răspuns foarte sec, care nu mi se părea în regulă, mai ales de la o persoană care mă iubea. Credeam că mă urăşte pentru că era atâta de fericit că aveam dificultăţi. Ei bine aşa mi se părea mie totul când am început să studiez în prima jumătate de an. Îmi râdea în faţă ca răspuns la plângerile mele.

Eram cu adevărat furios pentru că investisem atâta de mult efort; am făcut tot ce mi-a cerut iar el nu era deloc iertător cu mine. Dar el făcea toate astea pentru a nu-mi îndulci senzaţia de amărăciune şi disperare. De ce? Pentru că dacă îndulcim această perioadă este lungită. Nu e nimic de făcut; trebuie să plecăm capul şi să adăugăm din ce în ce mai mult victoriei noastre.

Este adevărat că putem “să obţinem lumea într-o oră.” Eforturile noastre se pot aduna foarte rapid şi putem atinge revelaţia brusc. Şi cu adevărat sunt semne că  am fi aproape de revelaţie. Dar ultimul efort are o calitate unică. Calitatea depinde de conexiunea dintre noi. Pentru asta trebuie să ne deschidem la maximum încât să nu avem nici un gând şi nici o dorinţă că nu se va revela pentru toată lumea. Aşa trebuie să se examineze fiecare, bărbat sau femeie.

Munca femeii este diferită de cea a bărbatului, este mai mult pământeană această muncă, în schimb a bărbatului este mai spirituală. Bărbaţii sunt mai conectaţi la Creator. Femeile trebuie să depăşească refuzul. Asta implică mult efort.

Merită să dăm atenţie acestui fapt, deoarece credem că spiritualitatea este detaşată de viaţă, că este deasupra acestei lumi. Uităm că vasul spiritual, acolo unde Creatorul este descoperit, reprezintă legătura dintre prieteni. Dacă legătura dintre noi va fi corespunzătoare, atunci El va fi revelat, iar dacă nu va fi corespunzătoare El nu va fi revelat.Punct!

Extras din Pregătirea pentru Lecţia Zilnică de Cabala 1/24/14

Filed under: Israel, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Torah, “Exodul,” 28:2: Vei face vestminte sfinte pentru fratele tau, Aron, pentru onoare si glorie.

A imbraca (Levush) simbolizeaza corectia ce trebuie facuta asupra dorintei unei persoane. Daca am dorinte egoiste, dorinte distincte puternice sau chiar si cele mai slabe dintre ele, trebuie sa le imbrac, cu alte cuvinte sa le investmantez cu intentia de dragul altora, de dragul Creatorului.

Cu cat mai clara, mai agresiva si mai serioasa este o dorinta, cu atat mai mari sunt corectiile ce trebuiesc facute, ceea ce inseamna “vestminte ale splendorii”. Deci, corectia ce nu este facuta, Aaron, este cea mai grava.

Se spune ca: “Atunci cand Israel decade, el se prabuseste mai jos decat orice alta natiune din lume, iar atunci cand Israel se inalta, urca toata calea pana la Cer”. Acest lucru este posibil, datorita unei dorintei imense egoiste, in forma sa revizuita, de a face orice este necesar, in drumul catre nivelul Creatorului. Atunci, fiecare va fi influentat de splendoarea lui Israel, deoarece este imposibil sa compari corectia pe care o natiune obisnuita o are de facut, cu dorintele obisnuite pe care oamenii le au.

De aceea, Moise si ulterior fiii lui Aaron si alti preoti, reprezinta cele mai clare si mai dezgustatoare dorinte egoiste care ar putea exista, daca nu ar fi corectate. Deci vedem astfel, atitudinea omenirii fata de evrei, iar in stadiile corectate, vedem exact opusul. Astfel, natiunile lumii asteapta ca evreii sa obtina investmantarea, sa se inalte si sa inceapa munca in scopul daruirii, cu toate calitatile lor speciale.

Deci, “investmantarea lui Aaron” nu este doar un simplu concept. Ce ii deosebeste de fapt pe oamenii din lumea noastra? Este imbracamintea lor. Poate fi o haina, o casa, orice inconjoara persoana, orice indica nivelul sau, inaltarea sa deasupra celorlalti, sau caderea lui. Asta inseamna ca este o exprimare a statutului persoanei.

Intrebare: Se pare ca moda actuala are radacini foarte puternice?

Raspuns: Bineinteles, ea provine din aceeasi natura. Egoul se foloseste de semnificatia aceasta, pentru ascensiunea sa.

In lumea spirituala, hainele semnifica ascensiunea interioara a persoanei deasupra lumii; nivelul de daruire al cuiva, iubirea si auto anularea. In concordanta cu anularea proprie, deasemenea poti sa te inalti. In lumea noastra, procesul este de fapt opus si este ca si cum te-ai decora in fata unei oglinzi, precum o maimuta.

Aceasta va continua pana cand vom intelege ca hainele sunt o exprimare interioara a persoanei. Faptul ca purtam haine moderne, nu reprezinta o corectie ci dimpotriva, o distorsiune.

Dupa pacatul cunoscut sub numele de copacul cunoasterii, Creatorul i-a spus lui Adam ca are nevoie sa isi puna haine, ceea ce inseamna ca trebuie sa corecteze egoul sau, astfel incat sa-l ajute sa se autodepaseasca si sa atinga iubirea si daruirea. Tora spune ca Creatorul a cusut aceste haine pentru ei, adica le-a dat Lumina Superioara prin care Lumina ce se Intoarce, care inseamna intentia de dragul daruirii, a fost imbracata in ego.

Din emisiunea Kab TV “Secretele Cartii Eterne” 8/19/13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

 „Lumina şi Soarele „VeYechi : punctul principal în ceea ce priveşte întâlnirea este că ar trebui să fim toţi uniţi şi că toată lumea ar trebui să ceară un singur lucru, găsirea Creatorului căci  Shechina se află într-un grup de zece. Desigur, în cazul în care există mai mult de zece, atunci Divinitatea se va revela cu siguranţă. Şi oricine se poate alătura prietenului său şi să asculte cum ar trebui să îl slăvească pe Creator şi cum să Îl găsească pe Creator .

Şi ar trebui să se anuleze în faţa prietenului său şi prietenul său ar trebui să facă acelaşi lucru, şi ar trebui să fie la fel pentru toată lumea. Şi dacă aceasta este intenţia adunării, atunci mai mult decât viţelul vrea să sugă, vaca vrea să îl alăpteze, aşa Creatorul se apropie de ei şi este cu ei, şi toate binecuvântările şi salvările şi buna dăruire din sursa milei, şi mare milă şi bunătatea sunt revelate la adunarea lui Israel .

Totul depinde de conexiune, de corectarea spargerii, de corectarea păcatului de la „Pomul Cunoaşterii „. Aceasta este toată munca noastră prin care devenim Adam, ceea ce înseamnă că cineva realizează că seamănă  (Domeh) cu Creatorul, un singur suflet, un singur vas. Cu ajutorul prietenilor, depăşim  rezistenţa ego-ul nostru, atragem  Lumina care Reformează şi în acest fel noi avansăm.

Vedem că progresul nostru se datorează exclusiv conexiunii şi se realizează  în conexiune, în punctul în care simţim criza şi unde se dezvăluie repulsia, ura, supărarea, dezgustul reciproc. Este întotdeauna o problemă în localizarea acestui punct, pentru că îl evităm, uităm şi suntem într-o stare de toropeală .

În acest punct central trebuie cu adevărat să ne conectăm, unde toate senzaţiile noastre dispar! Toţi senzorii noştri şi simţurile noastre încetează să lucreze. Este ca şi cum am descoperi şi am intra într-un vid în care nu mai există ură, unde toate sentimentele dispar pur şi simplu. Astfel vom descoperi, treptat, spaţiul spiritual pe care va trebui  să-l umplem prin conexiunea noastră.

Din  pregătire la Lecţia zilnică de Cabala 1/16/14

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce trebuie să citim Cartea Zohar?

Răspuns: O folosim ca un mijloc de progres spiritual în grup. Mai întâi, dorinţele de primire se manifestă într-un anumit grup de persoane. Dorinţele sparte, se uită una la cealaltă în forma lor fizică, ceea ce permite stabilirea unui prim contact. Ei se adună într-un grup şi studiază Cartea Zohar.

Un fel de dorinţă spartă “aspiră” la cele care sunt superioare. Studiile şi analiza comună corectă a nivelului superior, sub îndrumarea unui profesor, declanşează schimbări viitoare în prieteni. Ei încearcă să obţină vasele liniei drepte, apoi Luminile vaselor circulare vor fi gata să intre în ele. Până acum, Lumina iese din cercuri şi merge departe în golul dorinţelor lor, sub forma Luminii Înconjurătoare, până ce ele se transformă într-o linie dreaptă.

Acesta este, de fapt, obiectul studiului nostru. Când se întâmplă, vom studia aceleaşi texte şi Luminile care trec din stările externe în cele interne şi se schimbă din  vasele circulare în vase în linie dreaptă, în vasele noastre corectate modificate.

Astfel, Cartea Zohar este un remediu special pe care-l folosim fără să avem o idee clară despre modul în care ne influenţează. Totuşi, nu este important deoarece funcţionează mereu.

Întrebare: De ce Zohar este mai puternic, în acest context, decât Tora?

Răspuns: Cartea Zohar este mai puternică decât Tora, deoarece stilul său şi forma sa sunt din perioada care a urmat distrugerii Templului. Înainte, poporul din Israel era la nivelul de Mochin de Haya, adică la finele corecţiei personale. Apoi, au căzut de la această înălţime în ascundere. În consecinţă, cabaliştii erau în starea spartă şi, în acelaşi timp, ei s-au ridicat mai presus de toate.

Ei au descoperit această diferenţă între cele două “extremităţi” ale realităţii, între lumea Infinitului şi lumea noastră. Copiii lui Israel au căzut  adânc în egoismul cel mai dur atunci când cabaliştii grupului Rabbi Shimon erau în vârf. Prin urmare, diferenţa dintre ei şi poporul lui Israel s-a extins de la minus infinit la plus infinit.

Mai târziu, de-a lungul exilului până la realizarea sa completă, vasele poporului Israel au trebuit să se amestece cu celelalte naţiuni şi le-au adus scântei spirituale.

Tora este diferită. Moise a scris Pentateuh plecând de la nivelul corecţiei finale. El era deasupra întregii lumi, dar restul naţiunilor nu era în aceeaşi stare ca el în acel moment. Oamenii doar părăsiseră Egiptul, starea numită „Egipt” nu este încă spargerea. În Egipt se revelează, pur şi simplu, o mică stare nu toată distrugerea în timpul căreia sfinţenia se amestecă cu impuritatea, „întoarcerea” în sus, permiţând astfel oamenilor să-şi corecteze defectele şi „să se umfle ca drojdia”. Datorită faptului că oamenii nu au atins aceste stări, Moise nu putea revela, nici explica, întregul proces de corectare în Pentateuh. El a arătat doar ce s-a întâmplat până atunci.

În general, fiecare etapă le include pe celelalte. O parte şi întregul sunt egale. De aceea, Tora include totul, dar ea este prezentată într-un mod care este imposibil de folosit într-o măsură deplină pentru corecţia sufletelor. Nu se poate extrage din Pentateuh Lumina care Reformează sufletele sparte, deoarece exodul din Egipt s-a întâmplat înainte de spargere. Doar o mică parte din aceasta este revelată, ea a permis conectarea „strămoşilor” (GAR) apoi inima lor a fost îngreunată şi, în final, a dat naştere „fiilor” (triburile lui Israel) numai după ce exodul din Egipt a avut loc.

După aceste evenimente au urmat perioadele celor două Temple şi ultimul exil.

Astfel, Cartea Zohar este scrisă pornind de la o stare total diferită cu diferenţa maximă între înălţimea celor 125 de etape şi ruptura finală a fiilor lui Israel. Nu intrăm în detalii, nici în condiţiile spirituale ale acestei epoci. Tot ceea ce este important acum, este că această carte corespunde, în totalitate, cu ceea ce este încorporat în natură.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 19.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Zohar - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Discurs la finalizarea Zohar: Faptul este că, Creatorul a eliberat pământul nostru sfânt şi ni l-a redat, dar nu am primit pământul în propria noastră autoritate, deoarece timpul primirii nu a venit încă…

La urma urmei, noi nu avem independenţă economică şi nu există independenţă politică fără independenţă economică. Nu doar cei din diaspora nu sunt înclinaţi să vină la noi şi să se bucure în răscumpărare, dar o mare parte din cei care au fost răscumpăraţi şi rămân printre noi aşteaptă cu nerăbdare să scape de această răscumpărare şi să se întoarcă în diaspora, de unde au venit.

În primul rând, aceasta vorbeşte despre acei oameni care, în sens fizic, sunt descendenţi ai evreilor care au atins spiritualitatea, acum două mii de ani şi care au trecut, din generaţie în generaţie în exil, până în zilele noastre.

Mai mult, aceasta este pentru toţi cei care au primit un impuls de a veni în ţara Israel pe de o parte şi pe de altă parte, o resping, o părăsesc şi ezită. Înclinaţia rea se revelează în ei şi rezistenţa celor două contrarii apare.

În ceea ce priveşte independenţa economică, ea este imposibilă fără independenţa naţională. Şi, nu poate exista independenţă naţională, în timp ce nu există independenţă ideologică. Şi, nu poate să existe independenţă ideologică, în timp ce nu există independenţă spirituală.

Şi, independenţa spirituală nu poate veni decât dacă noi, poporul Israel, suntem detaşaţi de toate celelalte metode materiale care se găsesc în lume şi aderăm la spiritualitatea noastră. Şi, când ne conectăm la rădăcina noastră, prin ea, vom obţine independenţa ideologică, politică, naţională şi economică. Atunci, lumea întreagă va vedea că, organizăm şi construim toate vieţile noastre conform noii metode. Această metodă, dacă lumea întreagă o acceptă de la noi, va permite tuturor să traverseze această criză şi să intre într-o viaţă de plenitudine. Şi, este ceea ce numim a fi “o lumină pentru naţiuni”.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 24.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Israel, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Naţiunea israeliană l-a așteptat pe Mesia în timpul exilului. Cum ar trebui să muncim cu aceleaşi lipsuri care se dezvăluie la oamenii din zilele noastre?

Răspuns: Trăim într-o generaţie care aşteaptă totul, mai puţin Mesia. Trăim într-o generaţie care nu vrea decât materialism şi materialul ne absoarbe.

Generaţia noastră începe să dezvăluie dominaţia corporalităţii şi în această generaţie, este revelată dorinţa care are ca scop cea mai rea şi cea mai de jos existenţă de bază, total lipsită de sens. Plecând de la acest punct, cel mai de jos, în această lume, putem descoperi şi începe cu adevărat drumul de întoarcere spre scopul creaţiei. Chiar dacă noi coborâm de-a lungul drumului, aceste coborâri sunt, deja, adaosuri ale Luminii care ne arată cât îi suntem de opuşi…

Baal HaSulam spune în “Introducere în cartea Zohar, Articolul 63”: Prin urmare, în generaţia noastră, deşi esenţa sufletelor este cea mai rea și de aceea nu ar putea să fie selectate pentru Kedusha, ele sunt cele care completează Partzuf al lumii şi Partzuf al sufletelor, față de Kelim şi munca se termină numai prin acestea.

Asta pentru că acum, când vasele de NRN sunt finalizate şi toate Kelim de Rosh, Toch, Sof sunt în Partzuf, măsuri pline de Lumină în Rosh, Toch, Sof sunt acum extinse  tuturor celor care le merită, adică NaRaN complete. Prin urmare, numai după completarea acestor suflete inferioare se pot manifesta Luminile cele mai înalte, și nu înainte.”

Vasul trebuie să fie la fel de adânc ca mărimea Luminii care se îmbracă în el.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 19.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Torah - Niciun comentariu→

Sunt perfect conştient de atitudinea oamenilor în ceea ce mă priveşte. Atunci când vizitez diferite oraşe în Europa, simt opoziţia internă antagonistă locală, încerc să nu justific Creatorul pentru a nu estompa acest sentiment de exil, care-mi oferă ocazia să muncesc spiritual şi chiar să mă bucur de el.

La urma urmei, eu vin dintr-o ţară cu o societate în care a fost învăţat să simtă puternic anti-semitismul.  Desigur, totul a fost planificat în acest mod intenţionat. Interesant, este mult mai evident şi mai dezvăluit în Europa de Est decât în Franţa, de exemplu, unde este subtil şi elegant. Când sentimentele negative sunt revelate mai simplu, puteţi vorbi despre asta, să discutaţi şi vă opuneţi, direct, la ura pe care oamenii o simt faţă de voi şi puteţi analiza aceste stări, chiar şi cu duşmanii voştri. În timp ce, în Europa de Vest, totul este ascuns.

Este curios. Eu sunt, mereu, fericit să simt şi să încerc să adun aceste opinii, astfel încât să simt atitudinea negativă faţă de mine. Este important.

Întrebare: Ce obţineţi de la asta ca un cabalist ?

Răspuns: Noi ştim că, Rav Zosha şi alţi cabalişti din Europa de Est, în Rusia, mergeau intenţionat în exil. Ei aveau obiceiul să părăsească satul lor şi mergeau în locuri unde trăiau minorităţile: ruşi, ucrainieni, etc, pentru a experimenta repulsia şi ura şi atitudinea lor negativă faţă de tine ca fiinţă umană.

Sentimentul de exil este important pentru a avea nevoie de Creator, în special opoziţia acestui atribut. Nu este o înclinaţie pentru suferinţe ci, mai degrabă, recunoaşterea stării în care sunteţi cu adevărat, dar care vă poate fi ascunsă.

Nu trebuie să estompăm aceste stări. Trebuie să le trăiţi cu toată lumea şi să le simţiţi puternic, ce sunt ele cu adevărat.

Din kab.tv, „Secretele Cărţii Eterne”, 12.08.2013

Filed under: Antisemitism, Intrebare si Raspuns, Israel, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce inseamna “sa cazi in disperare din munca si sa strigi spre Creator”?

Raspuns: De obicei, la inceput, persoana isi da seama singura si, mai apoi, datorita lipsei de speranta, ca trebuie sa se raporteze la grup. Apoi, tot datorita disperarii, constientizeaza forta superioara. In final, ramane fara nici o varianta, in afara de a se intreba pe sine si a incepe sa realizeze ce este intentia de daruire. Astfel este condusa persoana de programul sau intern, HaVaYaH interior, pana cand chemarea sa spre Creator ia o directie mai corecta.

Asta se numeste suferinta care conduce omul spre scopul corect. De altfel, “ceea ce nu face mintea, face timpul” si “suferinta inmoaie egoismul”. Aceasta este calea prin care avansam. De fiecare data cand facem “o greseala”, ea ne conduce spre revelarea unei stari mai corectate. In acest mod, lantul genelor informationale (Reshimot), actioneaza in noi.

In acest fel ajungem, in final, la o stare despre care s-a spus: “Fiii lui Israel au cazut in disperare din munca si au strigat spre Creator”. Asta inseamna ca o persoana, miscandu-se de-a lungul acestui lant al starilor conectate ca si cauza si efect, devine, gradual, tot mai dezamagita. Se simte asa pana cand atinge starea de disperare totala, unde intelege ca nu poate face nimic prin fortele proprii si ca “nu exista nimeni in afara de El”, adica nu o poate ajuta nimeni, in afara de Creator. Acest Creator nu este vreo forta magica, ci o realitate speciala care devine revelata in persoana.

Aceasta realitate este revelata numai cand este invesmantata in persoana. De aceea persoana incepe sa vrea  sa ia asupra sa intentia de a darui.

S-a spus:” Nu vei avea alti Dumnezei.” Asta este, trebuie sa stabilim ca totul, atat extern, cat si intern, este condus de un Creator. Determinam asta ca rezultat al adeziunii cu El si prin contrastul contradictiilor care ni se dezvaluie. Acesta este cel mai dificil moment, deoarece noi descoperim o noua realitate, cu doua forte conducatoare, insa ele se unesc intr-o forta unica. Si asta este ceea ce trebuie sa faca intreaga omenire.

Pana azi, “Eu” m-am considerat singurul conducator, luand atitudine impotriva societatii si a naturii neanimate, vegetale, animala si umana si am incercat sa le controlez cat de mult posibil, ca sa beneficiez de pe urma lor. Le-am luat in considerare, dar numai ca sa determin daca le pot manevra, la fel cum imi dau seama dinainte ca nu pot ridica o valiza grea.

Eram legatura principala in acest sistem si, in cele din urma, totul trecea prin mine. Chiar si atunci cand ma supuneam unei forte externe, cum ar fi guvernul, sau societate, asta era decizia mea, gandurile si dorintele mele.

Si acum ma aflu intr-o stare confuza, deoarece vad ca acestea nu sunt gandurile mele, nu sunt intentiile si dorintele mele! Insa decizia poate sa imi apartina numai daca stiu cum sa lucrez cu mediul meu. Am o portiune mica de libertate, numita “treimea lui Tifferet din mijloc”. Tot ce exista in mine si in afara mea, cu exceptia acestei relatii subtile cu mediul, trebuie sa-I atribui Creatorului.

Nu este din propria lor vointa ca acesti oameni din fata mea vor sa ma bata sau sa ma imbratiseze. Aceste actiuni nu sunt ale lor, ci ale Creatorului. Si propriul meu comportament, fie ca actionez corect sau nu, fie ca sunt un pacatos sau un sfant, nu  hotarasc eu, ci o forta exterioara.

Pentru prima data in istoria dezvoltarii noastre descoperim existenta unei forte exterioare si trebuie sa lucram cu ea intr-un mod special. Cu cat incercam mai repede sa descoperim aceasta guvernare si incepem sa colaboram cu ea, cu atat mai mult vom avea de castigat si ne vom scuti pe noi insine de suferinta.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 07.09.2011, Shamati 109

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→