Învățăm cum a fost creatura distrusă de la punctul unificării la cel al separării, la fragmentarea progresivă, la descoperirea tot mai multor forțe, la construirea sistemului de conexiune dintre părți. Chiar înainte de spargere, existau diferite caracteristici și forțe între ele.

În acest mod, învățăm despre întregul sistem al conexiunilor între viitoarea creatură și Creator, între caracteristica de primire și caracteristica de dăruire, și despre cooperarea dintre ele. Acesta este sistemul forțelor superioare, lumilor superioare. Și, pentru a face posibil pentru noi să existe cu adevărat, în pofida și în contradicție cu Creatorul, spargerea s-a produs și starea noastră prezentă a fost creată. De aici, am început să avansăm spre echilibru.

Trebuie să înțelegem că această teamă, neliniște, această angoasă sunt instrumente de măsură cu ajutorul cărora simt nivelul, lumea în care mă aflu, și dacă sunt preocupat în lumea noastră sau îmi fac griji cu privire la alții în lumea superioară.

În general, este un mare și minunat noroc care ne-a dat situația noastră în lume, unde simțim ego-ul care ne separă, deoarece cu ajutorul lui, putem măsura cât de aproape sau departe suntem de obiectivul ridicat.

Aceasta se traduce printr-o comparație cu teama bestială din lumea noastră, o preocupare aparentă cu privire la lumea următoare și tremurul la un nivel superior, unde plecăm din cadrul preocupării noastre banale și logice și ne interesăm doar pentru ceea ce se află în afara noastră. Grație acesteia, începem să fim asemenea Creatorului. Aici o persoană își măsoară starea, nivelul în care se află. Este clar că, atunci când suntem într-o stare egoistă, nu suntem pregătiți să ieșim din ea, doar dacă o forță superioară acționează asupra noastră, care este caracteristica de dăruire (Creatorul) sub o formă numită Ohr Makif (Lumina Înconjurătoare). Ea ne iluminează de la distanță, în secret, deoarece noi nu avem caracteristici similare ei. Trezim influența sa asupra noastră, în măsura eforturilor noastre de a ne apropia de celălalt.

Aceasta este o mișcare internă, voluntară. Este ca și cum aș fi gata să intru în sentimentele și mintea fiecărui prieten. Mă retrag de la aspectul său exterior, problemele și caracteristicile externe și tot ceea ce atinge caracteristicile sale banale. Doar inima sa mă interesează, dorința sa de a se detașa de sine spre conexiunea cu ceilalți, ridicându-se deasupra stării sale bestiale. Adică, ceea ce ridică o persoană deasupra măgarului său. Important este să simt ce se petrece în inima sa și să o conectez la inima mea.

Este același lucru cu privire la minte. Diferite caracteristici, gânduri, intenții și probleme nu mă interesează, doar ceea ce aparține dezvoltării noastre. În acest mod, vreau să mă prind de prietenul meu, punctul său din inimă, punctul său din minte, și să conectez aceste două puncte cu cele două puncte ale mele.

În mine, examinez și subliniez doar dorința mea pentru Creator (punctul meu din inimă) și orientarea mea mentală spre El (punctul meu din minte). Astfel cu toții ne conectăm cu o inimă și minte în ceva întreg, ca și cum am construi o imagine spirituală a noi înșine, compusă din inimă și minte.

Deci, unde este teama noastră? Teama este atunci când reușim să construim punctul nostru comun, inima pură pe care am asamblat-o, și mintea pe care am reunit-o și ne ridicăm cât mai mult posibil, atât cât suntem de detașați de ceea ce ne-am imaginat pentru noi înșine în sensul banal. O teamă permanentă este trezită în noi, de a ști dacă vom reuși să menținem structura noastră colectivă.

Asta se produce în interiorul fiecărui grup de zece, și apoi toate grupurile de zece împreună. Mai târziu, congresul nostru va fi conectat la toate convențiile oglindă care se țin în paralel cu noi într-un spațiu spiritual.

Trebuie să menținem toate acestea în noi și să fim constant preocupați că această structură se va face simțită tot mai mult ca reală, în fiecare moment. La început, este doar un fel de presupunere, dar puțin câte puțin, devine mai densă și mai solidă. Vom găsi chiar noi caracteristici în inima și mintea unite.

Vom începe cu adevărat să simțim ceva, apoi vom simți împărțirea acestui perimetru în zece Sfirot, adică vom atinge o structură spirituală în care vom simți forțele active, Creatorul. În acest mod, vom începe să-L simțim, și cum menține El structura noastră interioară împreună, adică cele zece Sfirot. Fiecare dintre noi este inclus în această structură și fiecare simte cele zece Sfirot în participarea sa individuală, în caracteristicile sale spirituale originale, în punctul din inimă și minte. Fiecare dintre noi descoperă creația sa fără a se perturba reciproc. Sufletele noastre sunt incluse reciproc și devin conectate astfel ca, în final, un tablou general al Olam Ein Sof (lumea infinitului) este creat.

Suntem deja conectați între noi pe un nivel care duce în sus și cele zece Sfirot devin tot mai clare. În ele, descoperim imense caracteristici interne, combinații, coaliții, sisteme și conexiuni. În final, toate acestea devin împreună o Sfira care este compusă din conexiuni emoționale și intelectuale infinite.

În acest mod, atingem nivelul Creatorului, adică realizarea minții imense și emoției care umple această Sfira. Este modul în care trebuie să mergem împreună.

Deci, lucrul principal este caracteristica de dăruire, și trebuie să ne temem să cădem în controlul nostru banal, în preocupările noastre corporale naturale. Într-o convenție, trebuie să ne limităm la nivelul de subzistență necesar.

Încercăm să ajungem la starea de îngrijorare în acest mod.

De la convenția din St. Petersburg, 19.09.2014, Lecția 1

Filed under: Congrese, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Simt o mare bucurie în faptul că acum, cei mai mulți dintre studenții mei din lume încep să înțeleagă și să simtă că lumea spirituală se descoperă în conexiunea dintre noi.

Deși am studiat sistemul spiritual timp de mulți ani și, în ciuda acestui lucru, inima nu vrea să audă despre spargerea Kli-ului sufletului colectiv, coborârea sa și căderea sa în această lume, divizarea într-o mulțime de oameni, expansiunea Kli-ului, distanța egală de la centru la periferia întregului Pământ și creșterea ego-ului.

În general, este nevoie de o lungă perioadă de timp și numeroși ani trec înainte ca inima să înțeleagă și să realizeze că ceva nu merge bine și va răspunde apoi problemelor cu conexiune, cu unitate.

Din momentul în care persoana începe să audă asta, ea intră pe cale spre obiectivul creației și va merge înainte cu o rată constantă de creștere, acumulând experiență și regrupând părțile îndepărtate, dispersate și sfărâmate ale sufletului său. Ea știe deja că totul este concentrat doar în grupul său de zece, o sută, o mie și că lumea superioară, Creatorul și finalizarea și scopul creației se găsesc exact în acest loc.

Și ea se întoarce automat spre grup, indiferent ce se întâmplă, este un semn că ea stă ferm pe propriile picioare și face față obiectivului în mod corect. Sper că rezultatele convenției noastre vor deveni un sentiment ca acesta pentru mulți dintre cei care sunt aici și cei care sunt cu noi în întreaga lume.

Este punctul de plecare cel mai dificil pentru numărătoarea inversă. Nimeni, nicăieri, nu a fost în măsură să realizeze asta. Mulți au încercat să o facă prin tot soiul de condiții timp de mii de ani, dar numai câțiva oameni au reușit, chiar dacă oamenii erau pregătiți să sacrifice totul de dragul acestui lucru.

Astfel, o abordare progresivă, recunoașterea și descoperirea punctului de plecare și investirea multor eforturi au cerut o muncă subtilă și continuă.

Mi se pare că asistăm la începutul său. Senzația că totul începe și se termină cu contactul, conexiunea în grup, că totul este determinat acolo și că în afară de asta nu este nimic, ne va arăta mai târziu cum funcționează în lume, și modul de a gestiona natura grație unificării noastre. Pentru că noi ridicăm MAN (Mayin Nukvin), dorința noastră de conexiune, unitate și corectare.

Lumea va progresa atunci spre armonie, unitate, fericire și împlinirea legii echivalenței de formă în același ritm ca noi. În această tranziție de la ”mine”, aspirația spre Creator pe care o imaginez, spre noi, unde, în interiorul acestui noi se află un singur întreg unic, în interiorul acestui noi separat, forța generală de conexiune numită Creator se dezvăluie.

Din congresul de la Sankt Petersburg, ”a doua zi”, Lecția 4, 20.09.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Mai întâi, a fost creat doar un vas care a fost spart în multe fragmente, iar noi reprezentăm aceste fragmente. Fragmentele care trebuie colectate primele, iar după aceea acestea vor ajuta alte fragmente să se adune, se numesc Israel, Yashar El (direct către Creator).

Baal HaSulam ne povesteşte despre asta într-o manieră foarte emoţională, directă, în articolul său „Nu este timpul pentru adunarea turmei Lui”, în Fructul înţelepţilor (Pri Hacham). În Cartea Zohar este o parabolă despre doi oameni care plutesc într-o barcă,  (deoarece toată umanitatea se află în aceeaşi barcă), iar unul dintre ei face o gaură sub el. Prietenul lui îl admonestează: „ De ce găureşti barca?”, iar prostul răspunde: „Ce îţi pasă? Nu vezi că fac gaura sub mine?” –  ca şi cum nu este parte din alţii şi îşi face rău doar lui. Cum poate înţelege că depinde de toată lumea şi că toată lumea depinde de el, dacă nu simte asta?

Toate părţile creaţiei, natura minerală, vegetală şi animală, sunt conectate una de alta şi susţin această conexiune în mod instinctual, fie sprijinindu-se una pe alta, fie mâncându-se una pe alta. Forma în care se conectează nu contează, dar există o armonie între ele şi o comunicaţie corectă, naturală. Totuşi, în Israel nu este aşa şi nici în restul umanităţii. Nu înţelegem asta acum şi se pare că toată lumea sapă o gaură sub propria persoană. Dar, de fapt, o persoană poate distruge tot binele în general şi chiar datorită unei singure persoane, toată umanitatea poate cădea mai jos şi mai jos.

În fiecare generaţie, simţim că suntem din ce în ce mai împărţiţi şi detaşaţi, deoarece egoul nostru creşte. Nu ne pasă de ceilalţi şi suntem chiar mândri că suntem individualişti, cât de speciali suntem şi cât de mult îi desconsiderăm pe alţii. Prin asta, desigur, aducem o deteriorare generală.

Acesta este secretul rugăciunii în societate: individul nu poate fi diferit ci trebuie de fapt să se simtă parte a generalului, ca o parte inseparabilă a roţilor dinţate din această maşină şi este imposibil să ceri pentru propria persoană, chiar dacă cererea este de a-i aduce bucurie Creatorului, trebuie să o faci pentru general.

Cerând să fii capabil să dăruieşti tu însuţi Creatorului, aduci corupţie propriei persoanei şi restului lumii. Este imposibil ca un individ să ridice o rugăciune, o cerere, o deficienţă, chiar dacă este în scopul de a-i aduce plăcere Creatorului, deoarece este o cerere greşită, care nu este doar ineficientă dar şi corupe întreaga structură a vasului general.

Asta înseamnă că este imposibil să ceri să îi aduci plăcere Creatorului, înainte ca să ceri să poţi să fi în stare să aduci plăcere generalului. Numai atunci când eşti încorporat în toată lumea şi în dorinţa generalului poţi să ridici o deficienţă şi să ceri.

Asta pentru că cineva care se separă de societate şi cere pentru el însuşi, nu construieşti şi aduce distrugerea sufletului. Cineva vrea cu adevărat corecţia şi cere să dăruiască către toată lumea, dar cere pentru el însuşi. Nu cere pentru el contra celorlalţi ci vrea de fapt să îi ajute pe ceilalţi şi să îi servească. Totuşi, atâta timp cât simte că este un individ şi nu parte a generalului, amestecat printre ei, rugăciunea sa este invalidă şi aduce chiar daune sufletului său.

Dacă eşti diferit de alţii, în orice fel, eşti deja într-o stare de distrugere şi, dacă ridici o rugăciune către Creator din starea în care eşti diferit de alţii, chiar dacă vrei să te incorporezi în toată lumea, aduci distrugere prin asta. Toate cererile pot fi doar din încorporare. Chiar dacă cer: „Ajută-mă să mă încorporez în toată lumea”, este tot mândrie şi rugăciune a individului. Ne putem ruga Creatorului numai pentru societate, oriunde ne aflăm şi în orice stare ne găsim.

De asemenea, în timpul muncii, când cineva se roagă individual, se separă de general fără voie şi îşi distruge sufletul. De aceea, niciun individ din copiii lui Israel nu ar trebui să se trezească şi să ceară ceva pentru el însuşi, deoarece individului nu îi lipseşti nimic, pentru că nu ar trebui să se simtă ca indivizi. „Copiii lui Israel” este societatea în care nimeni nu se simte pe el însuşi ci numai generalul ca un întreg.

De aceea, există rugăciunea celor mulţi, rugăciunea publicului, deoarece există doar un singur suflet şi nu există eu sau alţii şi aceasta este puterea lor de a ieşi puternic din Egipt, când toată lumea se simte ca unul cerând să iasă.

Fiecare persoană ar trebui să îşi strângă toată puterea în societatea Israel ca un întreg, în toate cererile către Creator, în rugăciune şi în muncă şi ar trebui să se includă în rădăcinile lui Israel, iar apoi toate turmele ar trebui să bea apă din fântână, dintr-o singură sursă, pentru că unul primeşte de la Unicul. Asta pentru limita anterioară care a fost în a simţii individul va fi înlăturată pentru toate sufletele lui Israel, atât mai jos de el cât şi mai sus de el, atât în purificare cât şi în obţinerea Aviut, iar generalul sfinţeniei se va extinde mai mult, chiar la părţile care înainte nu aparţineau lui Israel şi acum sunt conectate la unitatea lui. Asta pentru că Lumina se va revela de la Chazeh (piept) în jos, unde erau înainte vasele de primire care nu se puteau conecta într-unul singur, în dăruire care atributul vaselor de la Chazeh în sus. Şi asta pentru că aşa este natura Luminii generale care locuieşte în fiecare individ care se anulează şi nu se mai simte el însuşi. Asta înseamnă că se încorporează în Israel general şi încetează să îşi mai simtă individualitatea.

De aceea, nu există altceva în care să ne angajăm decât în a învăţa şi a-i învăţa pe alţii cum să obţină conceptul de Israel. Aceasta este starea pe care trebuie să o atingă fiinţa creată, pentru a ajunge aproape de adeziunea cu Creatorul, care este scopul creaţiei.

Din pregătire pentru  Lecţia zilnică de Cabala Lesson 7/10/14

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Conexiunea prietenilor este imposibilă dacă nu o realizăm într-un mod reciproc și dacă nu ne dăm seama că fără asta, nu putem descoperi Creatorul. Auzim tot timpul că un singur suflet a fost creat și că a fost umplut cu o singură Lumină. Și că apoi a fost spart și că  egoismul a fost inserat între toate părțile sale și le-a separat unele de altele. Trebuie să ne conectăm deasupra acestui egoism, menținându-l totuși în interiorul nostru pentru ca toate păcatele să fie acoperite cu iubire.

Problema este că, fiind conștienți de acest lucru, nu suntem în măsură să așezăm această matrice în noi și să muncim în conformitate cu această imagine. De fapt, această imagine pare să existe separat de noi, fără nici o legătură cu viața noastră. Și asta este dificultatea.

Dacă aș avea o idee precisă a acestei matrice și dacă aș vedea lumea prin ea ca printr-un model corect – prin ochelari sparți, aș vedea că totul este separat. Atunci aș face ce e mai bine pentru a uni toate părțile împreună pentru a crea o imagine unică. Dar, problema este că nu văd lumea spartă pentru că eu însumi sunt spart în interior. Privesc lumea spartă cu ochi nepotriviți (deteriorați) și de aceea, totul îmi pare în ordine! Am senzația că lumea așa trebuie să fie.

Atunci, Lumina ce face? Lumina acționează asupra mea și apropie ușor percepția mea de percepția reală și atunci, brusc, descopăr că lumea este spartă și că am nevoie să o văd mai conectată.

Lumina apropie un pic mai mult toate părțile mele interne de conexiune și, prin urmare, lumea îmi pare tot mai spartă. Toate părțile din interiorul meu sunt mai mult sau mai puțin apropiate, dar cele din exterior, nu. Și simt ca și cum aș fi pus ochelari nepotriviți, care nu-mi convin și văd că lumea nu era în ordine și de aceea, trebuie să  corectez asta.

Prin urmare, întreaga noastră  muncă constă în a atrage Lumina care Reformează: prin intermediul grupului, prieteni, prin toate mijloacele posibile pentru a se concentra în interior, a conecta fragmentele sale interne. Și apoi, voi constata că este necesar să aduc lumea la aceeași conexiune.

Din Lecția zilnică de Cabala, Scrierile lui Baal HaSulam, 24.06.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În vasul întreg, totul este conectat împreună: lipsuri, lacune, ameliorări şi realizări. Totul este conectat într-un întreg şi inclus într-un întreg: primire şi dăruire, sentimentul de adâncime a vasului şi înălţimea Luminii. Dar, când vasul este spart şi separat în părţi mai mici, atunci fiecare parte primeşte o caracteristică unică ce îi este tipică. Deci, toată lumea simte propriile dificultăţi şi suferă datorită spargerii, dar fiecare în felul său.

Trebuie să încercăm să vedem în fiecare prieten că suferinţele pe care le trăieşte sunt cele pe care le suportă pentru toată lumea. Fiecare primeşte o parte a vasului, povara colectivă: cineva primeşte un lucru şi al doilea primeşte altceva şi aşa mai departe. Şi fiecare poartă ceea ce primeşte pentru toţi, un purtător al unui anumit tip de deficienţă. Astfel spargerea ne separă unii de alţii.

Prin urmare, nu trebuie să vedem problemele fiecăruia ca probleme şi dificultăţi personale, ci ca probleme şi dificultăţi comune. El doar le poartă în spate, adică, a primit instrucţiuni de sus să poarte această povară. Iar un altul a fost ales să poarte o povară şi al treilea o alta şi aşa mai departe. De aici, trebuie să schimbăm atitudinea noastră cu privire la prieteni şi să apreciem munca lor în clarificarea şi corectarea problemelor colective. În final, trebuie să realizăm o stare în care să vedem fiecare persoană, bărbat sau femeie, ca un purtător al unei deficienţe specifice a lumii întregi.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 20.01.2014, Atelier

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Fiecare problemă poate fi rezolvată prin conexiunea dintre noi. Acest lucru va fi înţeles prin clarificarea spargerii. La urma urmei, înainte de spargere, exista o dorinţă sub un ecran. Dar, din moment ce dorea să primească mai mult decât era posibil în scopul de a dărui, sufletul colectiv nu putea să deţină imensa Lumină şi s-a spart.

El a fost separat în mici fragmente de dorinţe individuale: bani, putere, cunoaştere şi tot soiul de lucruri care sunt în fiecare persoană. Toate aceste dorinţe au pierdut ecranul anti-egoist datorită căruia, satisfacţia specifică a fiecărei dorinţe particulare nu era importantă pentru noi, important este pentru cine lucrăm.

Această intenţie era un ecran comun care cuprindea toate dorinţele, caracteristicile şi înclinaţiile unite într-un singur întreg. Dar, după dispariţia ecranului, fiecare dorinţă, fiecare înclinaţie, fiecare caracteristică a luat o viaţă proprie chiar în persoană, dar mai ales între persoane. Prin urmare, noi simţim separarea între noi.

Rezultă că nici unul dintre noi nu este rău datorită lui însuşi! Tot răul este între noi, chiar dacă el se manifestă ca şi cum eu sau ceilalţi sunt răi. Dar așa este descoperită respingerea între noi. Şi, în persoana însăşi, nu există rău. Mai degrabă răul este forţa de respingere reciprocă care este activă între noi.

Trebuie să încercăm să vedem că răul nu este ascuns în prieteni şi nu în mine, ci doar între noi. Dacă ne ridicăm deasupra şi ne conectăm, vom corecta toată această stare. Este sarcina mea: de a traduce  răul pe care-l văd în mine sau în întreaga lume ca o problemă a conexiunii noastre necorectate.

Prin urmare, trebuie să înţelegem problemele noastre personale şi cunoaşterea noastră a răului ca o descoperire a răului nostru colectiv. Tocmai de aici suntem în măsură să construim şi să stabilizăm rugăciunea colectivă, “rugăciunea celor mulţi” şi să primim un răspuns de sus; adică a corecta vasul nostru colectiv şi a restabili integritatea sa.

Creatorul ne dezvăluie răul într-un mod care ne luminează un pic mai mult de sus, în raport cu ceilalţi. Dar, fiecare dintre noi simte iluminarea într-un mod personal şi, prin urmare  jos, trebuie să ne conectăm pentru a-I răspunde Lui ca unul, ca şi cum ar fi vorba despre o conversaţie în doi.

Prin urmare, toate lipsurile şi problemele personale trebuie să fie acceptate ca răul nostru comun. Este prima etapă spre corectarea vasului nostru.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 19.01.2014, Atelier

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce trebuie să citim Cartea Zohar?

Răspuns: O folosim ca un mijloc de progres spiritual în grup. Mai întâi, dorinţele de primire se manifestă într-un anumit grup de persoane. Dorinţele sparte, se uită una la cealaltă în forma lor fizică, ceea ce permite stabilirea unui prim contact. Ei se adună într-un grup şi studiază Cartea Zohar.

Un fel de dorinţă spartă “aspiră” la cele care sunt superioare. Studiile şi analiza comună corectă a nivelului superior, sub îndrumarea unui profesor, declanşează schimbări viitoare în prieteni. Ei încearcă să obţină vasele liniei drepte, apoi Luminile vaselor circulare vor fi gata să intre în ele. Până acum, Lumina iese din cercuri şi merge departe în golul dorinţelor lor, sub forma Luminii Înconjurătoare, până ce ele se transformă într-o linie dreaptă.

Acesta este, de fapt, obiectul studiului nostru. Când se întâmplă, vom studia aceleaşi texte şi Luminile care trec din stările externe în cele interne şi se schimbă din  vasele circulare în vase în linie dreaptă, în vasele noastre corectate modificate.

Astfel, Cartea Zohar este un remediu special pe care-l folosim fără să avem o idee clară despre modul în care ne influenţează. Totuşi, nu este important deoarece funcţionează mereu.

Întrebare: De ce Zohar este mai puternic, în acest context, decât Tora?

Răspuns: Cartea Zohar este mai puternică decât Tora, deoarece stilul său şi forma sa sunt din perioada care a urmat distrugerii Templului. Înainte, poporul din Israel era la nivelul de Mochin de Haya, adică la finele corecţiei personale. Apoi, au căzut de la această înălţime în ascundere. În consecinţă, cabaliştii erau în starea spartă şi, în acelaşi timp, ei s-au ridicat mai presus de toate.

Ei au descoperit această diferenţă între cele două “extremităţi” ale realităţii, între lumea Infinitului şi lumea noastră. Copiii lui Israel au căzut  adânc în egoismul cel mai dur atunci când cabaliştii grupului Rabbi Shimon erau în vârf. Prin urmare, diferenţa dintre ei şi poporul lui Israel s-a extins de la minus infinit la plus infinit.

Mai târziu, de-a lungul exilului până la realizarea sa completă, vasele poporului Israel au trebuit să se amestece cu celelalte naţiuni şi le-au adus scântei spirituale.

Tora este diferită. Moise a scris Pentateuh plecând de la nivelul corecţiei finale. El era deasupra întregii lumi, dar restul naţiunilor nu era în aceeaşi stare ca el în acel moment. Oamenii doar părăsiseră Egiptul, starea numită „Egipt” nu este încă spargerea. În Egipt se revelează, pur şi simplu, o mică stare nu toată distrugerea în timpul căreia sfinţenia se amestecă cu impuritatea, „întoarcerea” în sus, permiţând astfel oamenilor să-şi corecteze defectele şi „să se umfle ca drojdia”. Datorită faptului că oamenii nu au atins aceste stări, Moise nu putea revela, nici explica, întregul proces de corectare în Pentateuh. El a arătat doar ce s-a întâmplat până atunci.

În general, fiecare etapă le include pe celelalte. O parte şi întregul sunt egale. De aceea, Tora include totul, dar ea este prezentată într-un mod care este imposibil de folosit într-o măsură deplină pentru corecţia sufletelor. Nu se poate extrage din Pentateuh Lumina care Reformează sufletele sparte, deoarece exodul din Egipt s-a întâmplat înainte de spargere. Doar o mică parte din aceasta este revelată, ea a permis conectarea „strămoşilor” (GAR) apoi inima lor a fost îngreunată şi, în final, a dat naştere „fiilor” (triburile lui Israel) numai după ce exodul din Egipt a avut loc.

După aceste evenimente au urmat perioadele celor două Temple şi ultimul exil.

Astfel, Cartea Zohar este scrisă pornind de la o stare total diferită cu diferenţa maximă între înălţimea celor 125 de etape şi ruptura finală a fiilor lui Israel. Nu intrăm în detalii, nici în condiţiile spirituale ale acestei epoci. Tot ceea ce este important acum, este că această carte corespunde, în totalitate, cu ceea ce este încorporat în natură.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 19.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Zohar - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “Învăţătura Cabala şi esenţa ei”: Deoarece, în primul discerământ  fiecare primeşte în mod egal, fără adaos, nici scădere, ca Adam, în înţelegerea realităţii acestei lumi. Văzând aceasta, toţi sunt egali, dar nu este aşa în înţelegerea sa – unii evoluează din generaţie în generaţie, alţii regresează.

Întrebare: Care este diferenţa dintre o coborâre şi un regres?

Răspuns: Noi putem descrie avansarea noastră ca o electrocardiogramă (ECG) cu multe coborâri şi urcări. Nu este grav dacă sunt sus sau jos cât timp avansez.

Coborârile fac parte din drumul nostru, deoarece ele vizează, în mod egal, obiectivul. Inima mea bate şi desenează această linie curbă şi este normal. Este viaţa noastră, o continuitate de urcări şi coborâri, în care unele nu pot exista fără altele. În timp ce eu mă agăţ de intenţia de a progresa, urcările şi coborârile sunt, împreună, într-un flux general care avansează.

Este ca o roată, în care fiecare parte atinge o înălţime maximă, apoi începe să coboare. Mai mult, la un moment dat, pare să se deplaseze înapoi, în loc să avanseze spre scop. În momentul în care o persoană descoperă asta, ea strigă după ajutor. Ea vede că se deplasează înapoi şi că nu avansează şi deci, are nevoie de mai multă susţinere din partea grupului.

În general, mişcarea grupului este înainte şi, prin urmare, eu sunt în partea din spate a cercului şi prietenii mei progresează înainte. Deci, atunci când sunt conectat la ei, în inima mea şi sufletul meu, simt că fac parte din întregul care continuă şi avansează drept înainte.

 Dar, dacă sunt deconectat de prieteni, nu sunt partea inferioară a roţii generale şi nu sunt într-o stare de coborâre, cu sunt, cu adevărat, în exterior, în regresie. Nu mai fac parte din procesul general de avansare înainte.

Asta înseamnă că, lucrul principal este de a adera la prieteni. Atunci, noi avansăm toţi şi înţeleg că şi coborârile sunt benefice şi că ele sunt în scopul de a urca. Atunci când cobor, ceilalţi urcă şi astfel, noi constant vom schimba locurile.

Noi suntem ca o supapă, un piston şi toate aceste mişcări se schimbă alternativ. Nu poate exista o schimbare, dacă nu există două mişcări, înainte şi înapoi, înainte şi înapoi. Nu poate fi doar o mişcare înainte, trebuie să fie un contrast şi este doar o problemă de amplitudine.

De aceea, conexiunea mea cu mediul este atât de importantă. Dacă sunt încorporat în toată lumea, atunci vectorul comun este clar pentru mine.

Întrebare: Este spus că nu există lipsă în spiritualitate şi că nimic nu dispare. Dar, într-o stare de regresie, tot ce ai avut este îndepărtat de la tine…

Răspuns: Nu este adevărat. Starea de regresie se referă la dezvăluirea unui nou nivel de spargere. Noi nu regresăm, ci mai degrabă descoperim un nou vas care nu este corectat pentru moment.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 10.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce fel de corectii au facut pentru noi vechii Cabalisti?

Raspuns: Baal HaSulam scrie in „Introducere la studiul celor Zece Sefirot”, Nr. 11: Inteleptii Talmudului au facut cale Torei mai usoară pentru noi decat inteleptii Mishnah. Si asta pentru ca… ne-au dat un nou mijloc in locul acelui chin istovitor mai sus mentionat Mishnah, Avot: „Lumina in Torah”. Aduce suficienta putere pentru a reforma o persoana…”

De ce au inlocuit inteleptii Talmudului calea ascetului („sa traiesti cu apa si paine, sa dormi pe jos, sa duci o viata simpla si sa depui efort in Torah”) doar cu studiul Torei? Pentru ca ei au corectat reteaua conectarii dintre ei. Acest sistem general al sufletelor contine sufletele care actioneaza in el, iar noi putem beneficia de ajutorul lor.

Dupa spargere, sufletele sparte exista in sistemul general al sufletelor. Cu toate ca in diagrama in care le descriem ca si dispersate in sfere, sistemul are o stricta ierarhie care  exista in lumea Nekudim, inainte de spargere. Sufletele se sparg si cad urmand aceasi ierarhie: fiecare conform nivelului sau de Aviut (consistenta dorintei), adica sufletele cu un Aviut mai mare cad mai jos.

Sistemul contine suflete speciale, mii de Cabalisti care sunt legati intre ei printr-o conectare speciala. Asta formeaza scheletul sistemului spiritual.

Citindu-le manuscrisele, evocam iluminarea de la reteaua de conexiuni pe care au construit-o intre ei. Aceasta iluminare ne corecteaza, iar noi putem evita calea suferintei si privarii pe care oamenii au urmat-o in trecut, fara a trezi Lumina, dar mai degraba supunandu-se suferintei ca sa ii ajute sa isi distruga egoul.

Nu putem urma aceasta cale. Suntem slabi si nu ne putem lupta cu egoul direct. O putem face trezind reteaua deja existenta a conectarii. Ne odihnim astfel in bratele Cabalistilor trecutului, la fel ca un nou nascut in bratele grijulii ale mamei, iar ei ne vegheaza.

Ne conectam cu manuscrisele lor, in special cu Cartea Zohar, textele de la ARI si Baal HaSulam si primim de acolo Lumina, grija acestor mari suflete.
Din partea a 2a a  Lectiei zilnice de Cabala 5/17/2011, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Grupul este copia mea, umbra mea, la fel cum eu sunt umbra Creatorului. Primesc mai mult de la prieteni decat pot sa le dau.Nu depinde de ei sau de comportamentul lor, ci doar de atitudinea mea fata de ei. Acest mediu inconjurator este  si Creatorul. Este oportunitatea pe care Mi-a dat-o, munca cu El, sa imi creez iluzia ca ceva exista in afara mea in timp ce de fapt doar Creatorul exista in afara mea.

De aceea trebuie sa trezim intotdeauna mediul incojurator pana cand atingem starea in care mediul ma influenteaza sa doresc sa ma unesc cu el ca sa ma unesc cu Creatorul prin el. Nu pot atinge Creatorul fara mediul inconjurator pentru ca mediul este un factor extern prin intermediul caruia pot sa vad imaginea Creatorului.

Daca nu am dorinta sa ma unesc cu grupul,atunci nu tind inspre scop, inspre Creator. De altfel, cine este aproapele meu? Forta spargerii care a avut loc in spriritualitate m-a impartit in doua parti: eu si aproapele meu. De ce ? Ca sa imi dau seama ce imi lipseste ca sa ma unesc cu Creatorul.

Cu cat aduc acest mediu mai aproape de mine chiar daca imi pare strain, cu atat sunt mai capabil sa vin mai aproape de Creator. Am fost in mod deliberat inzestrat cu o dubla perceptie deci pot sa vad o parte a mea ca straina si demna de ura.

De aceea “iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti” este principala regula a Torei. Este singurul lucru pe care  Lumina il corecteaza, si nu exista altceva de corectat in afara de asta. Daca nu ceri corectia, atunci toate eforturile sunt irosite. Tot ceea ce este fara rost plange in salbaticie.
Din partea a doua a  Lectia zilnica de Cabala 10/5/10, The Zohar

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca in grup, Rugaciune, Zohar - Niciun comentariu→