Intrebare: Cum pot fi sigur ca invatatorul meu de Kabbalah este un Kabalist real, daca eu trebuie sa merg prin credinta deasupra ratiunii?

Raspuns: Cum poti tu sa verifici la ce nivel este invatatorul tau si daca este sau nu Kabalist? Cine esti tu sa-l examinezi? Ce instrumente ai si ce teste poti face?

Poate ar trebui sa testezi cat de bine stie teoria si Studiul celor Zece Sfirot? Dar toti ne amintim povestea lui Baal HaSulam despre kabalistii pe care i-a intalnit in Ierusalim. Stiau toate cartile lui Ari si intreaga Carte Zohar, pe de rost. Daca auzeau inceputul unei fraze ei puteau continua pana la sfarsitul capitolului.

Totusi, asta demonstreaza ca ei erau Kabalisti si dobandisera spiritualitatea? Erau doar niste calculatoare cu o memorie buna. In afara de cunoasterea teoretica si de abilitatea de a o prezenta stralucit, pare sa nu fie alte criterii pentru a fi sigur. Cum poti testa asta daca nu ai instrumentele corespunzatoare? Spiritualitatea exista in proprietatile pe care tu nu le posezi inca si asta te face incapabil sa determini daca oamenii au sau nu, acele proprietati spirituale. In afara de asta, orice Kabalist se poate ascunde el insusi, de asemnea. Chiar si fata de alt Kabalist, unul se poate camufla in asa fel, incat celalalt nu il va recunoaste sau nu va simti nimic.

De aceea, singurul mod de a verifica pe cineva este cu propria inima. Trebuie sa-ti deschizi inimia, tie insuti, sa nu te inseli niciodata si apoi sa vezi daca esti sau nu, gata sa urmezi acea persoana, fara niciun regret sau constrangeri si fara sa te lupti cu indoielile tale.

Ar putea fi cateva lucruri cu care nu esti de acord, dar vei merge mai departe pentru a le da o sansa. S-ar putea sa nu-ti placa acest mod de invatare sau purtarea lui, dar esti gata sa verifici principiile pe care le foloseste si, de ce.

Tu esti cel care care trebuie sa investigheze; nimeni altcineva nu o poate face in locul tau. In cine altcineva poti sa ai incredere? Nu este nicio diferenta intre a crede pe invatatorul tau si a te increde intr-o persoana care iti spune lucruri despre el. Pe cuvantul caruia te poti baza? A te baza pe cineva inseamna sa folosesti credinta deasupra ratiunii si sa crezi ca invatatorul tau este in spiritualitate si stie despre ce vorbeste.

De aceea, numai inima ta iti poate da un inidiciu; asa cum este spus: Cineva trebuie intotdeauna sa invete, acolo unde inima sa doreste. Este necesar sa realizam exact ce doreste inima noastra si apoi sa evitam opiniile altor personae, astfel incat sa ne bazam numai pe alegerea noastra.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Kabbalah 13.06.10, Articolul, Sa-ti faci un Rav si sa-ti cumperi un prieten – 2

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: In afara de faptul ca trebuie sa ne gandim sa studiem impreuna si sa dorim sa ne corectam pe noi insine, cum ar trebui sa fie conectarea noastra cu textul, in timp ce citim in Zohar?

Raspuns: Conectarea cu textul Zohar-ului va veni mai tarziu; veti simti cum incepe sa va incite. Zohar-ul atinge stratul cel mai intim al inimii cuiva, ca si cum ar fi o scrisoare – foarte personala, intima, care iti schimba viata – primita de la cineva foarte drag tie.

Poti trece prin stadii diferite, sa plonjezi in anumite ganduri sau actiuni, totusi, cand te intorci la Zohar, simti ca te insufleteste, te umple, te calmeaza, te mangaie, te imbratiseaza si te cuprinde. Textul exprima o stare a sufletului care este in completa adeziune cu Creatorul.

Dupa ce o persoana primeste prima senzatie a spiritualitatii, el deja stie ce inseamna asta. Nu mai poate trai deloc fara aceasta senzatie. Pentru el, este ca un mesaj interior foarte personal, de Sus, ca o apa rece pentru un suflet obosit.

Primul sentiment este urmat de senzatii mult mai complexe si mai bogate, care se dezlantuie in afara intr-o drama completa. Totusi, avem nevoie de un contact initial care cere cativa ani de munca serioasa. Daca muncim impreuna si ne dorim cu adevarat, prin ajutor sau obligandu-ne unii pe altii, munca aceasta va lua mai putin timp.

Trebuie sa stabilim un contact cu spiritualitatea. Poate ca asta nu este chiar contactul initial, ci, doar o anticipare si simtire a depasirii granitelor realitatii obisnuite. Totul pare ca ramane la fel, si totusi, mai presus de toate acestea, apare o stare prin care persoana incepe sa se uneasca cu Zohar-ul.

Din partea 1 Lectia zilnica de Kabbalah 14.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Un grup Kabalist este AHP al Celui Superior, Malchut, care incorporeaza multe alte suflete in el. Eu sunt cel mai mic, si sarcina mea este sa imi conectez punctul din inima cu celelalte suflete, chiar daca ele imi sunt straine mie. Daca imi anulez punctul din inima comparativ cu Cel Superior, se transforma intr-un GE al meu (Galgalta veEinaim) si, in relatie cu Cel Superior, primeste o forma. Cel Superior ii da ceea ce are nevoie pentru ca sa creasca, ii asigura structura, in sensul asemanarii cu toate sufletele, cu intreaga Lume a Infinitatii, cu intregul vas al sufletului comun .

Daca vrei sa devii un obiect spiritual (Partzuf), adera la Cel  Superior, si AHP-ul acestui obiect va deveni noua ta lume dezvaluita. In masura in care tu te agati de AHP-ul Celui Superior, punctul tau din inima se extinde, multumita partilor lui AHP.

A adera inseamna sa accept dominatia lui asupra mea, asa cum scrie Baal HaSulam in articolul Libertatea. AHP al Celui de Sus este mediul meu. Prin agatarea de AHP, eu primesc de la acesta tot ce am nevoie la fel ca un embrion care primeste sange, oxigen, si nutrienti de la mama sa. Fac asta pentru ca punctul meu din inima sa creasca intr-un organism spiritual.

Acest organism, va semana cu tot ce am primit de la AHP al Celui Superior, grupul. Totusi, va fi manifestarea ei in punctul meu din inima, gena mea spirituala. Cu alte cuvinte, va fi impartasit de ambele, grupul si punctul meu din inima. Acest lucru este similar cu faptul ca un copil seamana putin cu mama sa si cu tatal sau, si totusi primeste esenta sa de la Creator.

Ma las in mainile Celui de Sus; imi introduc dorinta in aceasta, cererea mea de a deveni partea in care liniile de stanga si de dreapta se unesc si realizeaza actul daruirii. In masura in care realizez asta, care este, in masura in care samanta se anuleaza pe sine inaintea mamei si o obliga sa o dezvolte, mama incepe in schimb sa aiba grija de ea.

Din partea 2 Lectia zilnica de Kabalah 14.06.10, Prefata la Comentariul Sulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Introducere la Studiul celor Zece Sfirot, paragraful 58: Cu asta intelegem cuvintele inteleptilor nostri: unul care se pocaieste prin frica este recompensat prin transformarea pacatelor in greseli… pacatele pe care cineva le face se extind la el prin receptionarea dublei ascunderi a Providentei, adica ascundere in disimulare.. O ascundere inseamna ca el crede in Providenta recompensei si pedepsei. Totusi, din cauza acumularii suferintelor, cateodata, el se gandeste la transgresiune (alunecare in greseala).

De ce face persoana o greseala? Deoarece nu vede ca a fost un defect. Deci nici macar nu a presupus ca trebuia sa vada, nu-i asa? Intreaga noastra munca este de a dobandi o noua viziune prin credinta deasupra ratiunii. Astfel, la inceput, nu percepem spiritualitatea pentru ca mai tarziu sa o vedem din lumina daruirii. Spiritualitatea nu se poate vedea in lumina egoista.

Nimeni nu a ascuns spiritualitatea de noi. Noi ne-am ascuns de ea prin dorintele noastre egoiste. De aceea incepem sa percepem spiritualitatea numai prin ridicarea deasupra egoismului nostru. Este similar cu mine in fata unui zid, a unei bariere. Ridicandu-ma deasupra ei pot avea o idee despre ce este in spatele ei.

Astfel ne putem imagina ce inseamna credinta deasupra ratiunii. Cat timp sunt in ratiune, in spatele barierei, nu pot vedea lumea spirituala. Organele mele de perceptie sunt diferite; intre timp, trebuie sa incep sa percep realitatea in dorinta de a darui. Cand Lumina Reflectata straluceste deasupra mea, imi releva realitatea spirituala, pe care o pot vedea in aceasta Lumina.

De aceea, in mod natural, gresesc si comit crime, cand nu vad spiritualitatea. Cum as putea sa nu gresesc? Totusi, de ce nu sunt ele numite transgresiuni? Pentru ca egoismul – multumita relevarii si corectarii greselilor mele – il corectez eu insumi. In acest fel, ating gradul de pocainta din frica, asta este, construiesc un ecran pentru daruire in scopul daruirii.

Invat din greselile mele, pentru ca este imposibil sa corectez ceva, pana cand nu descopar intregul rau al dorintelor egoiste. Asta se numeste a identifica o greseala. Corectand o anumita parte a greselii pe care am descoperit-o, execut o porunca.

Deci, in timp ce imi completez pocainta, imi corectez toate greselile mele. Din cauza si multumita lor cineva dobandeste daruirea. Toate aceste erori sunt rezultatul ascunderii.

Din partea a treia a  Lectiei zilnice de  Kabbalah 13.06.10, Introducere la Studiul Celor Zece Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca simt ca tot ce mi se intampla in viata normala din interior, este un semn al avansarii, ca rezultat al citirii Zohar-ului?

Raspuns: Nu. Nu exista asa ceva ca viata normala cand citesti Cartea Zohar. Am un embrion al sufletului, punctul in inima, prin care raman in sistemul Superior pe care Zohar-ul il descrie.

Cum pot sa conectez rational si judicios toate aceste proprietati (cele trei linii, ascensiune, caderi si actiunile spirituale), cu acest mic punct in care nu este nimic? Asta este exact spre ce tanjesc. Cum pot ramane cu ele, sa le simt si sa le experimentez la nivelul ZON in Lumea Atzilut?

Nu astept nimic de la aceasta lume (de la mine sau de la grupul de prieteni), in modul in care ii percep pe ei sau intreaga lume cu cele 5 simturi ale mele. De ce am nevoie de asta? Aceasta lume nu exista; eu numai mi-o imaginez in egoul meu (dorinta de a primi). Daca urc la un nivel mai inalt al daruirii si credintei deasupra ratiunii, voi percepe totul intr-un mod diferit.

Nu am nicio dorinta sa am de a face cu aceasta lume. Tot ceea ce doresc este sa ma ridic si sa ma contopesc cu Cel Superior! Totusi, exersez o apropiere realista si nu abandonez aceasta lume. Dar studiez Cartea Zohar si restul intelepciunii Kabbalah pentru a releva realitatea Superioara, mai degraba decat de a o aduce in jos in aceasta lume. Nu se va intampla niciodata. Niciodata lumea spirituala nu se va imbraca in cea materiala.

Din contra, lumea noastra materiala se va ridica la radacinile ei: lumea spirituala. Prin aceasta lume materiala voi vedea, eventual, Lumea Superioara, dar mai intai trebuie sa percep spiritualitatea. De aceea trebuie sa ma detasez de toate posesiile mele lumesti, deoarece in acest moment invat despre perfectiune, spiritualitate si Creator.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 10.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Este posibil sa cerem Creatorului sa dea puncte din inima celor in care acestea nu s-au trezit inca?

Raspunsul meu: Trebuie sa ne rugam pentru ca intreaga umanitate sa ajunga rapid la o adevarata nevoie spirituala cu privire la scopul creatiei. Totusi, a te ruga inseamna a aspira la unificarea interioara, cu o asemenea tensiune si forta, incat sa fie simtita de toata lumea ca un foc ce arde in interior.

Imaginati-va ca astazi umanitatea este aproape ca un corp fara viata; poate inca nu mort complet, dar in stare de inconstienta. Si noi suntem organele sale, care incercam sa ne revigoram si sa readucem la viata acest organism comun. Treptat intregul organism incepe sa se trezeasca. In asta consta munca noastra.

Cea mai imporanta munca in diseminare nu este in efortul exterior( cantitatea de carti sau materiale lansate pe internet); ci este in unificarea dintre noi, prin care noi crestem iubirea, conectarea, si caldura, in toata comunitatea unita a oamenilor care studiaza Kabbalah. Aceasta munca influenteaza pe toti ceilalti, si ei vor incepe deodata sa simta ca exista ceva unic in toate acestea! Dar ce anume este asta, ei nu stiu. Cu toate acestea ei ne gasesc pe noi.

La urma urmelor, inima fiecarui individ il conduce intr-un  fel la Kabbalah, desi el nu intelege cum. De indata ce aceasta nevoie se trezeste in el, el incepe sa caute, si deodata, inima lui simte ca locul lui este aici. Asta,  pentru ca dorinta lui a fost deja menita in aceasta directie.

A existat o mica dorinta pentru spiritualitate, punctul din inima a fost adanc ascuns in interior, dar noi am iscat un foc atat de puternic, incat oamenii il simt din afara. Prin urmare, totul depinde de unificarea interioara . Aceasta este cea mai eficienta diseminare.

Din partea 1 a Lectia zilnica de Kabbalah 11.06.10 , Shamati Art. 50

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul VaYigash (Si Iuda s-a apropiat), Paragraful 126: Este cer peste cer, si acest cer le controleaza, adica trei ceruri unde la dreapta si la stanga sunt unul deasupra altuia, adica trei ceruri, unde stanga si dreapta sunt unul deasupra altuia si cel din mijloc le conduce, le supune, si le amesteca unul in altul …Sub cer, aripile lor erau drepte, de vreme ce ele conduc peste ceea ce li s-a hotarat, de vreme ce linia de mijloc stabileste iluminarea celor doua impreuna, unde dreapta straluceste de sus in jos si stanga, de jos in sus. De aceea aripa dreapta este egala cu aripa stanga…

Cum este posibil sa masuram daca liniile de stanga si de dreapta sunt egale? Pot fi ele masurate prin calitate, greutate si putere? Ele sunt de calitate complet diferita, si nu avem alte mijloace de evaluare a lor, conform unui sistem extern de masurare, ca cel din lumea noastra. Egal inseamna ca ele se completeaza una pe cealalta, in asa fel incat fiecare dintre ele asigura ceea ce este nevoie pentru celalalt. Hasadim din linia dreapta completeaza in totalitate Hochma in linia stanga. In acelasi fel, Hochma straluceste in Hasadim atat cat e posibil.

Asta inseamna ca ei sunt egali. Prin urmare, ei sunt parteneri, si fiecare daruieste tot ceea ce are, astfel incat exista intr-o forma optima o conectare reciproca, numita linia de mijloc. De aceea ei sunt considerati egali. Poate, Hasadim ofera 90% si Hochma doar 10%, si la urmatorul nivel, proportia poate fi  70% si 30%, sau 99% si 1%. Asta constituie egalitate, pentru ca fiecare umple pe celalalt, pe cat de bine poate. Sunt egali pentru ca poarta aceeasi intentie, gand si calculatie. Nu este nevoie ca proportia dintre ele sa fie 50/50. In spiritualitate, egalitate este atunci cand eu te umplu cu ceea ce iti doresti de la mine; atunci suntem egali.

Din Lectia Zohar, de seara 9.06.10

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum putem pretinde corectare in prezent, cand noi ne aflam cu totul in dorintele egoiste?

Raspuns: Bineinteles, nu putem pretinde corectare in prezent. Daca sunt un egoist absolut, cum as putea pretinde corectare? Oricum, ce se pretinde de la mine este sa cer un pic de altruism, in masura in care sunt in stare sa cer, aflandu-ma inca in egoism. Asta inseamna ca, atata timp cat te afli in Lo Lishma (asta este, intr-o minciuna, in ego, in dorinta ta pentru placere si in ganduri despre tine insuti) scancesti un pic, ca sa ti se ofere.

Desigur, este o minciuna si tu nu vrei sa-i iubesti pe ceilalti, sa le daruiesti si sa devii asemanator cu Creatorul. Pur si simplu nu stii ce este altruismul si, din aceasta cauza, poti rosti aceste cuvinte. Daca stiai ce era, te-ai fi indepartat imediat. Adevarul este ascuns de tine, de aceea nu stii ce ceri. Altruismul este intr-atat de opus fata de natura ta, incat este o adevarata moarte pentru dorintele si calitatile tale din prezent.

In stiinta Kabbalah studiem legatura dintre Lumini si dorinte. Exista un vas, sau dorinta. cu Lumina opusa lui/ei. Dincolo de asta, este o alta stare in care dorinta nu este adevarata, ci falsa si Lumina care-i este opusa nu este Directa, ci Inconjuratoare. Aeasta este exact starea in care ne aflam noi acum. Oricum, de acum, noi cerem ca aceasta Lumina sa vina  si sa ne aduca aceasta dorinta de a darui, ca si cum am vrea sa devenim daruitori, si functioneaza, din acest motiv.

Sistemul este creionat astfel, din starea noastra actuala in care noi nu ne dorim urmatoarea stare dar, oricum, o cerem, putem sa mergem in aceasta viitoare stare, putem incepe sa o vrem, sa o primim si sa fim in ea. Asta se intampla prin Reshimot, genele spirituale, care raman in noi din starea corectata care, pe urma, s-a sfaramat. Aceste Reshimot trezesc Lumini in Lumea Atzilut, care sunt departe de noi. Noi le putem atrage pentru a ne influenta si apoi ele sunt numite Lumini Inconjuratoare.

Desigur, noi suntem intr-o minciuna si nu vrem altruism sau sa ne iubim semenul. Este adevarat. Torah nu ascunde acest lucru de noi. Dimpotriva, ne spune ca, Creatorul este ascuns si lumea spirituala este ascunsa pentru ca, daca ai vazut-o, nu ai mai dori-o niciodata.

Astfel, spiritualitatea este ascunsa, asa incat iti poti imagina ca este buna pentru tine, chiar si in dorintele tale egoiste. Cand iti imaginezi o oarecare recompensa egoista pentru tine, ca si cum vrei lumea spirituala, Lumina inca te influenteaza si iti modifica dorintele si gandurile de la primire, spre daruire. Asa functioneaza. Sistemul a fost proiectat exact pentru acest proces.

Functioneaza in acest mod, nu doar in starea noastra, cand urcam de la la acest nivel de primire la primul nivel de daruire, dupa trecerea Machsom-ului (bariera spre spiritualitate), noi urcam de la o stare la alta, in concordanta cu acelasi principiu: dorind ceea ce e de nedorit. Desi, in acele stari sufletul unei persoane se educa pe sine si avem ceva sprijin pentru ca suntem deja in lumea spirituala.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah, 2.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul VaYikra (Si Domnul a Chemat), paragraful 324: Fericiti sunt cei drepti, pe ei Creatorul ii invata secretele profunde de sus si de jos, si totul este pentru Torah, de vreme ce oricine care se angreneaza in Torah este incoronat in coroanele Sfantului Sau Nume. Aceasta este deoarece Torah este Sfantul Nume si acela care se angajeaza in aceasta este inscris si incoronat in Numele Sfant, si apoi va sti secretele ascunse, de sus si de jos, si nu se teme niciodata.

Nu este nicio alta cale de conectare cu Creatorul, cu adevarata realitate Superioara (pe care dorim sa o revelam, in care vrem sa intram si sa existam), decat cu ajutorul Luminii. Ea ne poate lumina doar daca noi ne cultivam dorinta pentru ea.

Noi putem dezvolta aceasta dorinta doar cu ajutorul grupului. Individul are doar punctul din inima, si pentru a atrage Lumina care Reformeaza, el are nevoie de o putere suplimentara, pe care o poate primi doar de la grup. Dorinta pe care unul o primeste de la grup contine deja intentia de a darui, si cu aceasta forta, el va avea o conexiune cu Lumina Superioara. Pentru a se conecta cu grupul, o persoana trebuie, ca inainte, sa se anuleze pe sine, si sa creasca importanta scopului.

Cu alte cuvinte, trebuie sa lucreze impotriva propriei dorinte de a primi placere, impotriva ego-ului. De aceea, cand individul lucreaza cu grupul, el poate apela la Lumina care Reformeaza pentru a-i putea garanta o conectare cu proprietatea de a darui, cu lumea spirituala.

Din partea 1 Lectia Zilnica de Kabbalah 27.05.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Atunci cand apare o cadere spirituala, pot intelege imediat, ca prin asta trec si ca eu insumi ma cufund in ea?

Raspunsul meu: Doar cand tu doresti starea de corectare, si numai atunci – vei cadea. In caz contrar, daca, cel mai mult, incerci sa atingi starea ta cea buna, nu vei putea descoperi caderea ta egoista.

O cadere nu este o eroare pe cale, ci descoperirea in sinele nostru, a unui egoism suplimentar. Este ca si cum vrei sa ridici o bara cu greutati; iti aduni toata puterea ca s-o ridici; ai ridicat 200 de livre, si brusc a cazut! Ce s-a intamplat? Iti dai seama dintr-odata ca, la bara ta adaugasesi o greutate de 10 livre, pe fiecare parte. Te-ai supraestimat si a cazut; ai simtit greutatea lor.

Acum, cunoscand greutatea suplimentara, stii de cata forta mai ai nevoie pentru a reusi. Aceasta analogie, in spiritualitate se traduce prin cunoasterea a ce mai ai nevoie ca sa te ridici mai sus, stiind ce forta de corectare sa ceri. Ai cazut din cauza greutatii suplimentare adaugate dorintei tale (20 de livre). Ai simtit greutatea, iar nevoia de aceasta dorinta suplimentara ti-a fost relevata ca fiind opusa vointei tale. Acum, ai aceste noi Kelim (vase spirituale, instrumente). Daca ceri acum, o forta suplimentara pentru acestea, vei fi capabil sa ridici… 240 de livre.

Aceasta inseamna ca nu vei fi capabil sa primesti impovararea a inimii pana cand nu invingi greutatea anterioara! Numai atunci cand vei reusi, poti primi o dorinta suplimentara egoista si desigur vei cadea.  Dar aceasta cadere este totusi un semn al succesului tau! Acum, ai reusit sa primesti puterea suplimentara pentru corectare.

Te poti intreba: Deci, cand reusesc, daca de fiecare data cand ma ridic sunt imediat aruncat inapoi? De ce nu sunt lasat sa petrec un pic de timp bucurandu-ma de realizarile mele? De ce nu primesc o medalie de merit? Apoi, pot continua. Acest lucru nu este posibil. Acest lucru se face pentru scop, astfel incat sa inveti sa te bucuri de munca in sine si sa vezi recompensa in faptul ca ti-a fost data sansa de a da un pic mai mult.

Din Lectia Zohar, de seara 26.05.10

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→