Intrebare: Cum ma pot pregati pentru Mega Congresul de Cabala, care are loc in acest sfarsit de saptamana (23-25 iulie), ca sa vin la el ca si cum as veni la ospatul Regelui?

Raspuns: Strangandu-ne impreuna la Congres putem face un efort pentru a experimenta viata spirituala chiar si pentru o perioada scurta. Viata spirituala este unitatea in construirea unui vas spiritual. Este conexiunea dintre noi, in care experimentam viata spirituala. Este unitatea dintre partile opuse. Aceste parti rezista si sunt in dezacord una cu alta, dar deasupra acestora noi dobindim unitatea, pentru ca dorim si aspiram la ea.

Aceasta dorinta atrage Lumina. Si chiar daca noi nu suntem capabili sa o pastram pentru totdeauna, cel putin pentru o perioada de timp scurta, putem tine senzatia de spiritualitate. Este in ordine daca mai tarziu coboram. Se poate intampla, sau nu. Am putea sa nu cadem, chiar sa urcam mai sus, incepand primul grad spiritual.

Cred ca o putem face. Avem toate instrumentele necesare: cunoastere, materiale, pregatire, sistemul extern si conexiunea dintre noi. Totul este gata. Acum trebuie sa le folosim! Totul depinde numai de noi. Vom fi capabili sa experimentam spiritualitatea daca ne dorim cu adevarat sa ne unim unul cu celalalt si sa gasim viata spirituala in aceasta conexiune, in daruire, deasupra egoismului nostru.

Cel mai important, trebuie sa simtim spiritualitatea si sa nu primim placere din ea. Daca primim, vom cadea definitiv. Totusi, daca o vom simti si vom continua sa o folosim numai pentru a darui celorlalti, pazindu-ne impotriva folosirii ei in mod egoist, atunci Lumina ni se va releva.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 18.07.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

O rugaciune colectiva care nu ramane fara raspuns este o rugaciune pentru societate, o cerere de a aduna toate sufletele care tanjesc dupa Creator intr-un singur suflet, Adam. Aceasta rugaciune este acceptata imediat de catre Creator (sistemul Fortelor Superioare ale Lumii Infinitatii, unde totul este neschimbator si perfect), pentru ca aspira catre perfectiune.

Daca oamenii din toata lumea simt nevoia sa cunoasca Forta Superioara si isi unesc dorintele, atunci ei nu se simt separati de continente, pentru ca, de fapt, sunt intr-o gama comuna de spiritualitate. Ei exista intr-un plan spiritual, fara a simti distantele geografice din lumea noastra, ci simtind apropierea in spiritualitate. Ei nu stiu si nu pot sa explice cum se intampla asta, dar aspiratiile lor catre un obiectiv ii atrag si ii unesc in interiorul unui camp spiritual comun.

Astfel, ei patrund cu totii in Kneset Israel (unitatea celor care aspira catre Creator, calitatea daruirii). Kneset (adunare) este locul in care ne unim cu totii ca un singur om, adica Malchut din Lumea Atzilut. La fel, Israel (Yashar-El – drept la Creator) inseamna sufletele care aspira catre un singur obiectiv. Ca urmare, ele devin o singura adunare, numita Kneset Israel, adunarea sufletelor care doresc sa Il atinga pe Creator.

Ei se simt ca un intreg, conectat printr-o singura dorinta, un singur obiectiv si un singur scop. Astfel, exista o revenire a sufletului colectiv la un singur corp, asa cum a fost inainte de spargerea Kelim (vaselor, dorintelor) si de aparitia acestei lumi imaginare si corupte, pe care o percepem ca realitatea noastra prezenta.

Din partea 1 a Lectiei zilnice de Cabala, 13.07.10, Articolul Importanta rugaciunii celor multi

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Rugaciune - Niciun comentariu→

Intrebare: In lumea noastra, un embrion trebuie sa creasca zi de zi la viteza corecta pentru a se naste la timp. Daca iese mai devreme sau mai tarziu – decat se presupune a se face – este daunator pentru el. Cum putem sti daca punctul din inima creste la viteza corecta si nasterea sa spiritual va sosi  la timp?

Raspuns: Viteza corecta inseamna sa fi permanent atintit catre un singur scop. Scopul este sa cresti si sa te maturizezi pentru a te naste in spiritualitate si sa continui sa evoluezi pana cand vei deveni complet echivalent cu Creatorul, ca Aba ve Ima, Hochma si Bina.

Evoluezi la viteza corecta daca pastrezi acest unic obiectiv, iti aliniezi intentiile si dorintele numai catre el si le folosesti ca mijloc pentru a te trage mai aproape de el. Totusi, daca de abati de la scop, aduci evolutia ta la stagnare. In spiritualitate, timpul este cantitatea actiunilor pe care le faci; nu este o masura mecanica.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Kabbalah 7.07.10, Introducere la cartea, Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

In timp ce citim Cartea Zohar, lucrul cel mai important la care trebuie sa ne gandim este conectarea dintre noi, pentru a ajunge ca un om cu o singura inima. Lumina care Reformeaza este aproape si totul depinde de eforturile noastre de a ne uni in sistemul Adam HaRishon.

Aceasta Lumina  are influenta asupra conexiunilor sparte dintre noi. Daca noi incercam sa ne unim si nu suntem capabili sa facem asta, atunci Lumina ne uneste. Se spune in Paragraful 155 la Introducere in studiul celor Zece Sfirot ca o persoana este influentata de Lumina Inconjuratoare, pe masura aspiratiei sale de a cunoaste ceea ce invata. Ce inseamna sa cunoasca ce studiaza? Nu inseamna sa dobandeasca cunoastere, ca in lumea noastra.

In spiritualitate, totul este dobandit prin conectare. Prin urmare, a cunoaste inseamna a se conecta, dupa cum este scris, Si Adam a cunoscut-o pe Eva. Prin urmare, cu cat aspiram mai mult sa ne conectam unii cu altii prin dorinta de a darui si prin iubire, cu atat mai mult trezim Lumina care Inconjoara si apoi Lumina Intelepciunii (Or Hochma). Aceasta Lumina apare si functioneaza doar in locurile in care noi dorim sa ne unim, dar suntem incapabili sa facem asta.

Prin urmare, nu are sens sa incercam sa studiem Cartea Zohar ca pe o stiinta sau o inteleciune, atata timp cat nu ii intelegem limbajul, sau nu intelegem despre ce anume se vorbeste acolo. Pentru a intelege, trebuie sa fim in aceeasi lume.

Prin urmare, trebuie sa incercam sa ne unim unii cu altii. Atunci Lumina Inconjuratoare va veni cu precizie in locurile unde lipseste conectarea dintre noi. Lumina ne va uni, si prin refacerea conexiunilor vom simti calitatea de a darui, pe Creator, Lumina Hasadim, si mai apoi vom revela in noi Lumina Hochma.

Prin urmare, intregul nostru studiu trebuie precedat de dorinta de a ne uni intre noi, si nu ar trebui sa uitam acest lucru in timp ce studiem Zohar-ul. Baal HaSulam scrie urmatoarele in Paragraful 17 din Introducere in Studiul Celor Zece Sfirot: Prin urmare, studentul isi ia angajamentul, ca in timpul studiului, sa se intareasca in credinta, adica in calitatea de a darui, pe care doreste sa o dobandeasca, ca si rezultat al studiului, astfel incat devine viata lui.

Din partea 2  Lectia zilnica de Cabala, 6.07.2010, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Lucrarea noastra trebuie sa fie cat mai departe, cu putinta, de corp. Putem sa distingem diferite etape in lucrare:

• Mai intai, persoana aspira doar la implinire, fie ca e in aceasta lume sau in cea care va veni.

• Apoi, pe langa implinirea in sine, persoana incepe sa se gandeasca la cu cine are de a face, de cine depinde aceasta implinire? Atunci incepe sa faca legatura intre implinire si sursa implinirii, Daruitorul. Incepe sa aiba o atitudine fata de Daruitor, pentru ca implinirea depinde de El.

• In etapa urmatoare, persoana incepe sa respecte Daruitorul pentru faptul ca el Da, pentru calitatea lui de a Da, mai degraba decat pentru placerea pe care o capata de la El.

Si atunci ajunge la o impartire interioara: Pe de o parte, simte ca implinirea e importanta, dar pe de alta parte, aspira sa devina asemenea Daruitorului. Oare implinirea e importanta pentru ca ii da energie pentru lucrare, sau pentru implinirea in sine? De unde anume isi ia omul aceasta energie si care e obiectivul lui: implinirea, sau o conexiune cu Daruitorul?

Astfel, el ajunge treptat la o stare in care se gandeste numai la echivalenta de forma dintre el si Creator. Insa nu e nici atat de simplu. Echivalenta de forma nu e la fel cu dorinta de a face placere Daruitorului. Aspiratia de a atinge echivalenta de forma tot mai implica si o consideratie pentru sine. Desi doresc sa dau, ca sa fac placere altuia, si ca sa iubesc, inca mai exista ceva ce vreau eu; eu sunt prezent in aceasta consideratie.

Insa oare nu acelasi lucru e valabil si pentru a da placere: N-o sa fiu eu cel care o da? Sau poate ca e cineva care o va face mai bine decat mine? Cat de bine pot sa o fac, fara sa primesc nimic in schimb?

Vedem ca lucrarea implica mai multe niveluri. Ea cuprinde cinci lumi intregi, in care persoana isi re-evalueaza intreaga sa motivatie si toate principiile: Pentru ce este dispus sa faca eforturi? Ce anume il implineste si care este atitudinea sa fata de Daruitor? Asta face ca starea persoanei sa se schimbe si o ajuta sa se ridice de la o lume la urmatoarea.

Din partea 1 a Lectiei zilnice de Kabbalah5.07.10, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Introducere la cartea, Panim Meirot uMasbirot, Paragraful 3: Aceasta forta care simte in Insufletit este foarte limitata in timp si spatiu, caci senzatia nu functioneaza nici la cea mai scurta distanta in afara corpului sau. De asemenea, ea nu simte nimic in afara timpului sau, adica in trecut sau in viitor, ci numai in momentul prezent.

Deasupra lor se afla Vorbitorul, care consta dintr-o forta emotionala si o forta intelectuala laolalta. Din acest motiv, puterea sa este nelimitata de timp si de spatiu … .

Este asa, datorita stiintei sale, care este o materie spirituala, nelimitata de timp si de loc. Putem sa invatam pe altii de oriunde ne-am afla, in toata realitatea si in trecut si in viitor, peste generatii.

Citind aceste carti, suntem uimiti de imensa intelepciune a cabalistilor care le-au scris. Ei pot sa scrie pentru noi mii de povesti despre lumea spirituala, caci aceasta lume e deschisa pentru ei. Ei ne spun pur si simplu ceea ce vad.

Un cabalist vede lumea de la cap la coada; el ii vede toate fortele si conexiunile interioare. El ia o sectiune a ei si incepe sa ne-o explice. Fiecare din descrierile lui reflecta o intelepciune inimaginabila si e o descoperire uluitoare pentru noi. Suntem uluiti de cum putem sa stim despre aceste lucruri. Insa el nu are nevoie de o inteligenta deosebita pentru asta; pur si simplu, el vede aceasta imagine in fata lui, pentru ca el si-a schimbat natura.

Ca urmare, daca credem ca vom putea sa realizam ceea ce este scris folosindu-ne creierul, aranjand sistematic totul in mintile noastre, asta e o mare greseala. N-o sa ne ajute la nimic. Trebuie sa ne ridicam la un nivel spiritual, iar atunci, lucrurile despre care vorbesc kabbalistii vor deveni parte din viata noastra. Vom intelege in mod natural ca lucrurile sunt asa cum le-au descris kabbalistii si ca nu pot sa fie altfel.

Citim articolele si cartile pentru a atrage Lumina care reformeaza. Iar cand ne intoarcem catre Sursa, toate aceste concepte vor patrunde in noi si vor deveni evidente pentru noi. Ele vor aparea in corpul nostru spiritual.

Asa ca n-ar trebui sa fim disperati ca nu putem sa patrundem tot acest material cu mintea noastra. Trebuie sa dorim schimbarea interioara, astfel incat toate astea sa devina propria noastra natura si atunci nu va fi nevoie de cuvinte! Asa cum e natural pentru mine sa vad stanci, plante, animale si oameni in jurul meu, voi vedea toata realitatea spirituala la fel de clar. Cand mi se va dezvalui lumea spirituala, ea va inceta sa mai fie pentru mine o stiinta; va deveni pur si simplu viata mea.

Nu va faceti griji; nimeni nu ne va da un examen din aceasta cunoastere si nu ne va cere sa o memoram. Oricum, asta nu va fi de ajutor. Sa nu ramana nimic in capul nostru din ceea ce citim; sustinerea unei singure intentii e tot ce conteaza. Restul nu e important, chiar si daca uit ceea ce am invatat acum o clipa. E esential sa nu uitam niciodata de obiectiv si de atitudinea corecta fata de studii.

Din partea a 3-a a Lectiei zilnice de Kabbalah 27.06.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul VaYetze (Si Iacob a iesit), Paragraful 133: … Si, deoarece acele NHY se alatura cu cel inferior in timpul Katnut, dupa aceea, in timpul Gadlut, cel Superior isi aduce NHY inapoi la gradul lui, din locul celui inferior, se ridica impreuna cu ele in locul celui Superior si cel inferior este atasat de ele. Astfel, cel inferior primeste Lumina care este in Cel Superior…

Sa presupunem ca citim un pasaj din Zohar. Despre ce vorbeste? Zohar-ul vorbeste de relatia dintre suflete, dintre partile realitatii si despre nimic altceva. Nu conteaza ce cuvinte sunt folosite pentru a le descrie, pot fi HGT, Cel Superior, Leah si asa mai departe. Nu avem niciun indiciu despre ce se intampla. Kabalistii folosesc cuvinte din lumea corporala pentru a exprima relatiile fortelor in spiritualitate, care este o realitate complet diferita.

In timp ce citim fiecare cuvant, trebuie sa-mi spun mie insumi: Aceasta este o conexiuni intre suflete. Aceasta este proprietatea daruirii care este intre noi si Lumina Superioara care umple sufletele (dorintele noastre), le conecteaza intr-un singur vas comun. Acesta este Creatorul care se releva in creatura si aceasta este creatura care il percepe pe Creator. In spatele acestor cuvinte, trebuie intotdeauna sa vad o singura realitate. Atunci nu conteaza ce cuvant citesc. Dupa fiecare cuvant pe care il citesc imi aduc aminte de faptul ca in Carte se vorbeste despre unitate, proprietatea daruirii care umple intreaga dorinta de placere.

Cea mai corecta apropriere este de a simti constant ca se vorbeste numai despre unitate, conectare, iubire, adeziune, o singura realitate si de garantie reciproca. Astfel, toate cuvintele, doar ne explica, in mai multe detalii aceste senzatii pe care le experimentez in minte si ganduri. Aceasta abordare ne va face sa percepem mai usor si mai corect tot ceea ce citim in Zohar.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 25.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Este scris: Intreaga Tora incepe cu un secret (Sod). PARDES (acronim pentru atingerea secventiala a  spiritualitatii incepe cu Sod (secret) si se termina cu Pshat (simpla cunoastere, interpretare).

In prezent, noi nu simtim ca stam inaintea secretului; totul este strict ascuns de noi. Pshat inseamna ca totul devine simplu, curat, si deschis, care este ultimul pas spre realizare. Cand incepem sa realizam spiritualitatea, noi ne ridicam din lumea noastra in Lumea Assiya unde descoperim Sod (secretul); care este, ca noi realizam ca pentru noi totul este un mister si ca totul este ascuns. Acestea le revelam in Lumea Assiya.

Cand  ne inaltam in Lumea Yetzira, noi descoperim DRUSH (explicatia), si daca ajungem la Lumea Beria, atunci vom descoperi REMEZ (ideea). Daca urcam in Lumea Atzilut, vom revela PSHAT (cunoasterea), si totul se deschide inaintea noastra: Lumina Superioara simpla, umple intreaga realitate.

Din partea 3 Lectia zilnica de Kabbalah, 25.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Cine este Cel de Sus, in spiritualitate?

Raspuns: Nu stim asta. Existam in pantecul Celui de Sus ca un mic punct, o picatura de samanta, Reshimo spiritual al nostru (inregistrare, gena spirituala). In afara de acest Reshimo nu avem nimic altceva!

De fapt, corpul nostru fizic, mintea si sentimentele nu au nicio legatura cu lumea spirituala si nu pot fi vazute acolo. In lumea spirituala este numai pantecul (uterul) Celui de Sus (Malchut de Infinit) si noi, inauntrul lui. Si fiecare dintre noi este un Reshimo (0|1, Shoresh Aviut|Aleph Hitlabshut) sau, cu alte cuvinte, un punct in inima.

Sarcina noastra, ca punct in inima, este de a incerca sa ne cataram pe peretele pantecului spiritual! Incepand cu cele trei zile in timpul carora samanta este absorbita, prima problema pentru embrion (noi) este de a se atasa la zidul pantecului. Atasarea la pantec este stabilirea primului contact cu Cel de Sus.

Pentru a face asta, trebuie sa ne anulam inaintea Celui de Sus. Dar unde este Cel de Sus, unde este acest zid al pantecului? Ce este mai exact? Cel de Sus este un grup Kabalist, mediul meu inconjurator! Astfel Cel Superior reveleaza Creatorul pentru mine.

Astfel, este grupul si cu mine, care adera la el, in ciuda tuturor obstacolelor. Accept intreaga forta a dorintei pentru daruire a grupului si sunt dispus sa o iau toata, anulandu-ma pe mine in relatia cu ei.

Cand ma atasez grupului, Aviutul meu, care este taria vointei mele de a darui, incepe sa creasca si sa provoace senzatii neplacute in mine: dezamagire, crestere a egoismului si durere in inima. Dar eu trebuie sa merg chiar mai adanc, ca o lipitoare, agatandu-ma de grup, care este zidul pantecului.

Apoi, intre noi, prima conexiune va aparea, nu printr-un punct ci prin teava prin care sangele va incepe sa curga in mine. Aceasta conexiune, pana acum, este la nivelul neanimat (Dam – sange, de la Domem – neanimat), dar eu am primit deja sustinere spirituala de la Cel Superior.

Toate acestea au loc in conexiunea mea cu grupul. Nu este niciun alt zid prin care as putea intra in lumea spirituala!

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 24.06.10, Articolul Prefata la Comentariul Sulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ati vorbit in mod repetat despre tendinta noastra de a fugi de spiritualitate, cu mult inainte de a ne apropia de ea. Cu alte cuvinte, egoismul nostru ne impinge departe de starea spirituala, prin pasi inapoi. Cum putem evita greseala si sa mergem impotriva egoului?

Raspunsul meu: Trebuie sa te pregatesti cu ceva timp inainte. Cand chiar se intampla, nimic nu mai ajuta. Egoul te pacaleste oricum. Trebuie sa-ti iei masuri de siguranta, inainte, in mod constant. Este ca si un alpinist care este legat de o persoana si acea persoana este legata de alta si tot asa. Aceasta interconexiune reciproca este esentiala.

Pe calea noastra, o persoana isi poate pierde dispozitivul de prindere in orice secunda. Fara aceasta legatura cu ceilalti, persoana cade in prapastie si trebuie sa se catare iar. O viata intreaga poate fi irosita cu asta. De aceea, oricine poate sa nu reuseasca sa ajunga la spiritualitate, sau sa avanseze prin cele 125 de grade in viata sa.

Totul este aranjat intr-un mod foarte precis, logic si potrivit. Este legea naturii. Nu exista niciun rasfat din partea Creatorului, in care El sa spuna O, voi sunteti atat de mici, eu  va iubesc, voi face totul pentru voi… Nu, asa ceva nu exista. Forta de daruire si forta de primire sunt opuse una alteia. Una trebuie sa gaseasca interconexiunea corecta dintre ele si actioneaza in mod exact. Asta este o lege.

Nu este ca in lumea noastra, unde ajustam cumva si cream conditii artificiale pentru noi. Nu exista mila in natura, in modul in care intelegem noi acest termen. Noi intelegem ca mila inseamna sa primim ceva ce nu ni se cuvine. Oricum, asta este incorect. De ce sa fie asa? Pentru ca esti asa de frumos?

Astfel, daca intelegem esenta naturii si cum ar trebui sa ne comportam cu ea, vom avea, cu adevarat, succes. Vom avea justificare pentru actiunile Creatorului, in loc sa asteptam mila. Ar trebui sa studiem legile naturii si sa le aducem exact, in interiorul nostru. Apoi nu vor mai fi probleme. Vom vedea cat de perfecta si eterna este, si asa vom deveni asemeni ei.

Intrebare (continuare): Deci, care este solutia? Cum poate cineva sa se pregateasca inaintea timpului?

Raspunsul meu: Doar fiind conectat cu ceilalti. Aceasta conditie ne-a fost atribuita. Doar starea de garantie reciproca ne poate ajuta. Este ca si cu alpinistii. Doar tu si eu, impreuna, putem ajunge la scop. Cu alte cuvinte, trebuie sa ma gandesc la mine si la tine in mod egal. Trebuie sa ma preocupe fiecare actiune a noastra ca si cand as face-o eu singur.

Intrebare (continuare): Cu alpinistii, este evident: daca cineva cade, este posibil sa se vada. Dar aici, este diferit. Te intorci la gustul bun al acestei lumi, de fiecare data si asta te face fericit.

Raspunsul meu: Asta cade sub influenta aceluiasi program al garantiei reciproce, realizarii reciproce care ne duce inainte in aceasta stare si trebuie sa ne tinem unii de altii. Trebuie sa realizam asta.

O persoana ar trebui sa fie preocupata de ceea ce li se intampla altora pentru ca, altfel, nu va atinge scopul. Apoi, sub influenta Luminii Superioare, obtii o asemena senzatie cu privire la ei, incat ei devin mult mai importanti decat tine. Exact ca si in lumea noastra cand incepi sa tii la copilul altcuiva, acest copil  devine important pentru tine si incepi sa-l iubesti. Asta este influenta Luminii Superioare.

Incearca asta, si vei vedea.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→