Intrebare: Cum ridica Superiorul pe cel inferior pe treptele scarii spirituale?

Raspunsul meu: Gradul Superior se micsoreaza in forma lui inferioara (Katnut) si coboara pana la inferior, caruia ii apare ca fiind mai mic. Noi facem acelasi lucu cand ne jucam cu copiii. Vrem ca ei sa aiba succes, de aceea ne coboram si ii lasam pe ei sa castige meciul. Ne coboram pe noi, pentru a stabili o legatura cu ei.

In mod asemanator, un mentor, care se poarta in mijlocul copiilor, ca si cum ar fi unul dintre ei, treptat incepe sa se schimbe, sa le dea lor modelul unei comportari mai bune, in asa fel incat copiii sa poata vedea in el un exmplu de felul in care trebuie sa se poarte un copil corectat. Mai intai, mentorul le da exemplu, ca un copil, nu ca un adult, pentru ca ei, copiii sa poata relationa cu el. Noi stim ca, copiilor le este mai usor sa invete de la alti copii, decat de la adulti.

Motivul consta in faptul ca impactul mediului asupra oamenilor are loc, numai daca ei sunt egali in interiorul acestui mediu. Prietenii trebuie sa fie pe picior de egalitate, pentru ca asa, ei pot servi ca exemplu unul celuilalt. Daca eu simt ca un prieten e mai mare decat mine, el inceteaza de a mai fi prietenul meu. Eu invat de pe nivelul pe care sunt situat.

La fel si in Lumea Spirituala: Superiorul coboara la inferior, devine identic cu el, in totul si, facand astfel, el se uneste cu inferiorul. Inferiorul nu se anuleaza in fata Superiorului, pentru ca ei sunt, aparent egali; de aceea, ei se unesc  pe picior de egalitate. Apoi, Superiorul se poate inalta, aducandu-l pe inferior, impreuna cu sine, mai sus.

Pentru a se putea inalta impreuna cu Superiorul, cel inferior trebuie sa-si anuleze dorinta de a primi (AHAP), dar sa ramana unit cu superiorul ca egal, in dorintele de a darui (Galgalta veEinaim). Astfel, atunci cand Superiorul coboara spre mine, eu nu-l voi percepe ca mai inalt, pentru ca el a devenit la fel ca mine. Cand un jucator adult, inalt de doi metri se joaca cu un copil, adaptandu-se la emotiile si comportamentul copilului, acesta nu-l mai percepe ca pe un adult inalt. Copilul gandeste ca adultul este identic cu el. Fara aceasta similaritate, din perspectiva copilului, intre ei nu ar putea exista niciun contact!

Adevarul este ca eu nu ma pot uni cu nimeni care nu este pe aceeasi treapta cu mine, la acelasi nivel, cu aceleasi calitati, nici mai mult nici mai putin. Inainte de asta nu poate sa fie nicio conexiune intre noi!

La fel se intampla cu undele de inalta frecventa, daca te abati cat de putin, din limitele frecventei, conexiunea dispare. Tot asa, si pentru conexiunea spirituala: noi trebuie sa obtinem, in mod absolut, congruenta exacta, nici mai mult, nici mai putin, pe acelasi nivel. Altminteri nu va fi contact si nici intrepatrundere.

Din Part. 2 Lectia zilnica de Kabbalah 25.05.10, ‘Prefata la Comentariul Sulam’

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum ma verific daca intr-adevar am urcat pe scara spirituala si ca nu ma amagesc, pentru pentru a-i face placere egoismului meu?

Raspuns: Din Lumea Infinitului, inspre lumea noastra si inapoi, in sus, spre Lumea Infinitului duce o scara de pasi spirituali, cu diferente in consistenta, grosimea dorintei (a vointei de a primi) si in ecranul care o transforma in daruire. Toate diferentele rezida numai in ecrane.

In aceeasi masura in care urc treptele, daruirea mea creste spre echivalare cu masura care exista pe nivelul urmator superior, totusi, caracterul meu, atributele mele originare raman aceleasi. De aceea, fiecare dintre noi, urcand aceeasi treapta daruieste in mod diferit, in stilul sau personal

In lumea noastra, care apare ca o singura treapta, fata de Lumea Spirituala traiesc 7 miliarde de oameni, diferiti intre ei. De asemenea, pe fiecare dintre cele 125 de trepte ale Lumilor Spirituale exista 7 miliarde, tot atat de diferiti, dar ei exista intr-o singura forma comuna. In Lumea Spirituala toti exista de dragul daruirii, dar treptele difera intre ele, prin forma daruirii.

Noua ni se pare ca singura diferenta este in cantitate: daruire mai mare sau mai mica. Totusi, cele 125 de trepte nu difera prin cantitatea daruirii, ci, mai degraba, fiecare dintre ele este o relatie absolut diferita fata de Creator, un al mod de conectare. Pentru acest motiv, ele sunt separate una de alta.

Din Part. 2 Lectia zilnica de Kabbalah 25.05.10, ‘Prefata la Comentariul (Explicatia) Sulam (Scarii)’

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrucat suntem creati din dorinta de a primi placere, toata munca noastra spirituala se face noaptea. Fara a simti placere (in intunericul noptii), ne putem pune la incercare. Suntem oare capabili sa facem ceva, motivati de vreun alt combustibil, in asa fel incat, nu recompensa sa dea definitia a cata munca depunem, ci mai degraba, munca insasi? Putem oare munci fara a-L obtine pe Creator, numai cu credinta noastra ca Ii vom aduce Lui satisfactie?

A munci de dragul placerii Lui si nu pentru placerea noastra se poate infaptui numai in cursul noptii, in acele stari in care, noi nu simtim placere. De aceea, straturile de dorinte necorectate si care pretind umplere cu recompense pentru noi insine, sunt trezite in mod continuu si cu intentie clara, in interiorul vointei noastre de a primi placere.

Aceasta ne da ocazia de a lucra asupra acestei vointe necorectate, de a primi pentru noi. Lupta pentru a munci in vointa de a primi apare pentru ca noi sa putem lucra, nu de dragul vreunei recompense, ci pentru a-I da placere Creatorului; sa nu muncim pentru recopensa atingerii Creatorului, ci numai pentru a lucra pentru El. Succesul deriva din capacitatea noastra de a afirma maretia Creatorului.

Cand persoana descopera ca nu e capabila, atunci cere ajutor de Sus. Puterea de Sus ii vine prin grup, intrucat persoana insasi nu are legatura cu Superiorul. Dupa numeroase incercari esuate, cand omul incepe sa caute acest Sus, el ajunge la un moment de disperare si incepe sa inteleaga ca Sus inseamna prin intermediul grupului.

In acest moment, si, daca el intra in grup, atunci – prin intermediul grupului – devine capabil sa primeasca acea forta anume, care ii va schimba natura, de la a primi, la a darui. Atunci el devine capabil sa munceasca noptile si sa-L binecuvanteze pe Creator. Atunci el nu mai lucreaza de dragul umplerii pretentiilor lui egoiste, pentru ca, cu ajutorul noptii, s-a inaltat la daruire.

Noi nu pretindem ca noaptea sa se destrame, intrucat ziua consta in munca de dragul daruirii. Cand noi nu simtim lumina in dorintele noastre si muncim peste acest nivel, nicicum de dragul dorintelor noastre, atunci noi percepem ziua. De aceea, in perceperea dorintelor noastre de a primi existam in noapte, dar in perceperea dorintelor noastre de a darui straluceste lumina.

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul, Zohar - Niciun comentariu→