Exista un scop in fata noastra. Ni se poate parea atragator sau nu. Perspectiva noastra este oarecum asemanatoare cu a unui copil care doreste ceea ce este placut in ochii sai (dulciuri) si nu neaparat ceea ce este bun pentru el (spanac). In ciuda reticentei noastre, noi trebuie sa ne asumam forma corecta de comportament, pentru a putea urca catre noua dorinta de a darui, in loc sa ramanem la actuala noastra dorinta, doar cea de a primi.

Aceasta inseamna ca trebuie sa acceptam, dincolo de vointa si de natura noastra, ca scopul si Guvernarea Superioara este buna si necesara pentru ca apartine unui nivel diferit, nivelul daruirii. Si Kabalistii ne spun care este cea mai buna cale de a merge catre acest scop, nivelul daruirii.

Calea este simpla, ne spun ei: Trebuie sa acceptam faptele care ni se par neplacute. Am vrea ca lumea sa se indoaie ca sa ni se potriveasca, in timp ce noi ne dorim sa ramanem neschimbati. Cu toate acestea , Kabalistii ne sfatuiesc sa acceptam lumea asa cum este, (este buna si perfecta; doar ca nu o vedem ca atare) si sa ne anulam pe noi insine.

Astfel, fiinta care merge folosind credinta deasupra ratiunii, adica deasupra inimii si intelegerii sale egoiste, si doreste sa vada lumea in Lumina daruirii, asa cum este ea descrisa in Kabbalah. Daca incercam sa vedem lumea, grupul si pe noi insine corectati, vom incepe sa cerem Lumina care Reformeaza. De aceea trebuie sa ne examinam pe noi insine si lumea, in fiecare moment, sa criticam si sa urcam deasupra acestui criticism!

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Oamenii nu stiu ce este starea numita Lishma, si deseori folosesc aceasta denumire pentru a eticheta stari complet ne-spirituale. Ei nu inteleg ca pentru a atinge Lishma este necesara multa munca, lucru imposibil fara studiul Kabalei, al grupului, si fara respectarea regulilor de ascensiune explicate de catre kabalisti.

De fapt, Lishma inseamna sa fii deasupra egoismului tau si sa fii complet in daruire. In starea de daruire, tu vezi lumea spirituala, si in aceasta lume, existi doar de dragul spiritualitatii. Te identifici complet cu sufletul tau, dar corpul tau inca mai are nevoie sa fie sanatos pentru a putea exista in ambele lumi. Sufletul nu poate evolua, daca cealalta jumatate a sa, corpul, nu exista in aceasta lume. Sufletul are nevoie de corp pana in ultima etapa.

Oamenii nu inteleg ca pentru a atinge starea de daruire, Lishma, trebuie sa atragi Lumina care ne intoarce la sursa daruirii, pentru a echivala cu Creatorul. Dupa aceasta, persoana se numeste inger, ceea ce inseamna ca ea primeste in mod deschis ordinele Creatorului si le si urmeaza. Ea fie aude, fie vede Creatorul. Ea reveleaza Sistemul Superior, relatia sa cu Creatorul in Lumina Hasadim sau chiar in Hochma. Aceasta realizare nu are legatura cu cantitatea si calitatea cunoasterii, ci doar cu masura in care daruim si iubim.

Din partea a 3-a a Lectiei zilnice de Kabbalah, 1.06.10, Introducere la Studiul celor Zece Sfirot, Par. 122

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum ma pot directiona corect catre scop?

Raspuns: Creatorul mi-a dat un binoclu prin care pot vedea destinatia de la distanta si astfel sa ma indrept catre ea. Acest binoclu este de fapt o mana de suflete, la care ma alatur si prin care recunosc scopul. Incep sa ma misc catre scop cu ajutorul lor.

Din toate sufletele, Creatorul a ales pentru mine un anumit grup de suflete. Acest grup de suflete este un organ al sufletului colectiv, organ caruia ii apartin si eu. Creatorul, nu numai ca a selectat grupul de suflete, El m-a condus de asemenea sa ma conectez cu ei, astfel incat grupul de suflete sa devina unitatea de suflete care imi era destinata mie. Aceasta unitate de suflete ma ajuta in avansare. O obtin prin conectarea la grup, iar prin el, obtin sistemul general al sufletului unic.

Eu inca nu sunt conectat cu aceste suflete si nu le recunosc. Intreaga conexiune se percepe ca si cum ar fi in apa. Deasupra apei, observ corpuri fizice ca si al meu, deoarece Creatorul m-a adus in cadrul unui grup fizic. Creatorul mi-a oferit oportunitatea de a intra in reteaua interioara de suflete prin propria mea organizare a conexiunii fizice cu prietenii, prin asumarea de diferite responsabilitati, activitati, obligatii si a statutului grupului.

In starea de unitate intrinseca cu ei, scufundati in apa, descopar ca acest grup este deja pe deplin corectat in timp ce eu nu sunt. Vad ca prin intermediul grupului, mi se ofera oportunitatea de a ma alatura sistemului corectat. Prin grup, mi se da sansa de a intra intr-o parte a intregului sistem al lui Adam, al Malchut de Infinit.

Trebuie sa ajung la atitudinea iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti, fata de prietenii mei, in timp ce atitudinea mea fata de toti ceilalti oameni din lume ar trebui sa fie de a ierta fiecare om. A iubi pe ceilalti inseamna a ma uni cu opiniile si cu vointa acestui grup catre care m-a condus Creatorul.

Eu pot, fie sa accept grupul pe care L-a adus la mine Creatorul, fie sa raman in continuare aparent liber (dar care in realitate este exact conform ordinelor Sale). In asta consta liberul meu arbitru: sa evoluez constient impreuna cu grupul sau fortat (aparent liber) ca toti ceilalti.

Din Lectia zilnica de Kabbalah 28.05.10, Baal HaSulam, Scrisoarea 1 – 1920

Filed under: Fara categorie - Niciun comentariu→

Singurul efort pe care il putem face in cadrul muncii spirituale este sa ne bransam la grup si sa ii permitem sa ne influenteze. Acest mediu poseda o asemenea putere incat marimea sa este insignifianta. Ceea ce este important este masura in care il consider ca fiind al meu.

Deja putem observa ca cei care ne sunt apropiati ne influenteaza mai mult decat strainii. Exista sapte miliarde de oameni pe Pamant, dar nu le simt influenta la fel de mult ca impactul pe care il au cunoscutii asupra mea si care se pot limita la un numar de sapte persoane.

De aici faptul ca, daca o persoana isi organizeaza viata in asa fel incat mediul sa o inspire, mediul o va influenta la randu-i, si astfel anuleaza autoritatea pe care restul umanitatii o are asupra sa. Este ca si cum restul lumii ar fi incetat sa mai existe. Ca urmare, persoana dobandeste putere, discernamant spiritual si dorinte mari. Prin acestea ea are mijloacele pentru promovare.

Din Lectia zilnica de Kabbalah 28/5/10, Baal HaSulam, Scrisoarea 1 – 1920

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Prefata la Comentariul Sulam, Punctul 31, 32: … Linia dreapta, ce apartine de Hasadim, doreste sa anuleze Or Hochma din linia stanga, pentru a ilumina doar Or Hasadim. In schimb, linia stanga, care tine de Or Hochma, doreste sa anuleze Or Hasadim din linia dreapta si sa ilumineze doar pe Or Hochma. Datorita acestei dispute, nici una din ele nu straluceste, din moment ce Or Hasadim din linia dreapta are deficit de Or Hochma, asa cum unui Guf (corp), ii lipseste Rosh (cap), si Or Hochma din linia stanga este intuneric complet, pentru ca Or Hochma nu poate straluci fara Hasadim.

Si nu exista o alta corectie la aceasta disputa decat prin linia de mijloc, creata de cel inferior, care ridica acolo Man, in forma liniei de mijloc. Se realizeaza Zivug cu Lumina Superioara … si asta constrange linia stanga sa se uneasca cu linia dreapta.

Cele doua linii, stanga si dreapta, ne sunt pregatite de Sus, dar linia de mijloc doar noi o putem pregati. Noi inaltam cererea noastra(MAN) la ecran, si astfel obtinem corectia: Linia stanga si linia dreapta se unesc, complementandu-se una pe cealalta si ajungand astfel la un compromis. Asta are de a face cu libertatea de alegere a fiecaruia. O persoana se conecteaza in sistemul mecanic existent al liniilor de stanga si de dreapta, si genereaza o calitatie noua, care nu exista pana atunci: dorinta de a fi similar cu Creatorul.

Eu folosesc credinta mai presus de ratiune, dorinta care este total independenta de orice se petrece. Nu imi fac griji in legatura cu linia stanga sau dreapta, nici fata de Hasadim sau Hochma; singurul meu scop este sa ma unesc cu Creatorul. Din acest motiv eu nu il percep ca pe un compromis (o linie nu se poate anula singura fara sa tina cont de cealalta), ci doar ca pe un mijloc de a atinge unitatea. Acesta e motivul pentru care, un compromis este posibil.

Este similiar cu a apropia doi oameni care au o neintelegere puternica si care nu sunt pregatiti sa isi schimbe opiniile, nici macar putin. Cu toate acestea, eu nu am nici o intentie sa ii unesc si sa ii reconciliez. Am un scop mult mai exaltant: sa obtin ceva mai inalt. Cu toate acestea, fac asta folosind puterea ambelor linii.

Mi-am stabilit un obiectiv, care este mai presus de toate: de a deveni similar cu Creatorul si de fuziona cu El. In acest caz cele doua linii pot fuziona si se pot complementa reciproc, deoarece ele simt perfectiune in legatura cu acest obiectiv. Nici una dintre linii nu obtine ceea ce isi doreste; insa, implicarea lor in atingerea scopului le calmeaza.

Linia de mijloc straluceste pentru ele. Este mica in comparatie cu ele, dar aceasta atinge perfectiunea Creatorului. Aceasta este o perfectiune mai inalta decat cea pe care ar obtine-o individual, deoarece aceasta perfectiune izvoraste din fuziunea cu Creatorul.

Din a doua parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 30.05.10, Prefata la Comentariul Sulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→