Daca ma ridic deasupra egoismului meu si ies, incluzandu-ma in dorintele altor persoane, primesc un infinit vas spiritual, in care pot simti intreaga Lumina a Infinitului. Asta se intampla foarte simplu. Este ca o conducta uriasa si Lumina curge prin ea. Este o valva la capatul acestei conducte cu care eu pot schimba in mod semnificativ debitul Luminii, deschizand-o complet. Asa se intampla in lumea noastra, cand, chiar si un copil poate intoarce un robinet si schimba debitul apei. In relatie cu spiritualitatea, eu pot face la fel.

Am numai o dorinta mica pentru spiritualitate. Este un singur punct in inima. Totusi, daca ma intorc inspre dorintele altor oameni si ma includ in corpul comun al sufletului, ca una dintre celulele lui, atunci daruiesc acestui corp comun si, ca raspuns, el incepe sa aiba grija de mine. Apoi primesc toate capabilitatile lui nemarginite.

Deci, nu este o coincidenta faptul ca, Kabbalah ne spune sa iesim din dorintele noastre si sa intram in dorintele altora. Facand asta, vom primi de 613 ori mai multe capabilitati, vase spirituale si dorinte, in comparatie cu ce am avut inainte. La inceput am avut doar un punct in inima, dar acum fiecare dintre noi primeste intregul corp pentru folosul nostru.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah Lesson 10.06.10, Introducere la Studiul celor Zece Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Toata munca noastra in termenii liberului arbitru este dusa in ascunderea Guvernari Superioare. Aceasta etapa este descrisa in Introducere la Studiul celor Zece Sfirot,, articolul 53: …Recompensa este conform cu suferinta. Daca Conducerea Lui nu este relevata, este imposibil sa-l vezi, ci numai in ascunderea fetei; din spate …si prin indoiala… In acest fel, este lasata intodeauna alternativa de a pastra vointa Lui sau de a o frange. Asta, pentru ca necazurile si durerile pe care le sufera cineva il fac se indoiasca de realitatea Conducerii Lui asupra creatiilor Sale…

Imagineaza-ti ca vezi prin prisma dorintelor tale egoiste o persoana care sta in fata ta. Suntem Creatorul si eu, iar intre noi sta natura mea egoista. Este ca si cum o persoana draguta, buna, se apropie de mine, ca si cum ar fi un doctor tinand o seringa in mana pentru a-mi face o injectie si eu sunt un copil mic. Ma uit la acest zambet dragut si la seringa pe care o tine in mana si inghet de groaza. Totusi, se apropie din ce in ce  mai mult, se pare, pentru a-mi face rau.

Ai prins ideea? Aceasta este starea in care suntem noi acum. Trebuie sa-L cunoastem, sa-L intelegem si sa-i simtim intentiile, chiar daca vrea sa ne faca o injectie. Nu avem alta sansa daca suntem bolnavi si avem nevoie de vindecare (corectare).

De ce a aranjat El, totul in acest fel? A facut totul asa de precis pentru ca noi sa-L cunoastem; altfel, ar fi imposibil. Beneficiul Luminii poate fi cunoscut numai din intuneric.

Apoi, vei intelege ca toate aceste situatii teribile imaginare – injectia, intreaga lume care sufera si raul – sunt doar imaginile elaborate de substanta ta egoista. Sa dobandesti nivelul de credinta inseamna sa te ridici deasupra acestei substante si sa nu o mai simti. Vei realiza ca totul a fost o fantezie copilareasca, care nu exista in realitate. Lumina, atitudinea blanda a Creatorului, au parut egoismului tau ca o injectie dureroasa. La fel ca un copil speriat de seringi, asa si noi suntem speriati de El.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 10.06.10, Introducere la Studiul celor Zece Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce a creat Creatorul lumea in felul in care este ? De ce s-a ascuns de mintea si simturile noastre? De ce ne-a creat pe noi sa fim opusi Lui si opusi scopului final?

Raspuns: A facut asta pentru ca El a vrut sa ne dea libertate. A vrut ca noi sa avem dorinta de a-L descoperi prin liberul nostru arbitru. A vrut ca noi sa devenim daruitori, ca EL. Daca l-am fi simtit pe Creator, asa cum este, chiar de la inceput, nu am fi obiectat si nu am fi vrut sa facem nimic diferit.

In acelasi fel, nimeni dintre noi nu poate rezista egoismului, care guverneaza asupra noastra. Actionam automat la programul nostru egoist. Similar, daca programul daruirii ar fi fost impregnat in noi, l-am fi realizat automat si pe acesta si am fi fost numiti ingeri, forte fixe ale naturii. Totusi, nu exista nicio libertate in aceste doua cazuri.

Libertatea este numai in mijloc. Este intre impuritate si sanctitate. Aceasta stare se numeste Klipat Noga. Este treimea din mijloc a calitatii Tiferet.

Creatorul trebuie sa ne puna in punctul instabilitatii, astfel incat sa nu stim spre care parte sa echilibram balansarea noastra. Nu stim ce este bun si ce este rau, ce sa preferam si la ce sa aspiram? Aici este situat punctul liberului nostru arbitru.

Formam o linie din aceste puncte ale liberului arbitru si progresam din acest moment in sus, pana la sfarsitul corectiei. Singura noastra sarcina este de a intelege masura ascunderii si formele ei si sa realizam motivul si nevoia acesteia. In acest fel, ne construim intr-o fiinta independenta.

Creatorul nu are alt scop decat independenta noastra. De fapt, El are nevoie de o creatura independenta pentru a-i oferi placere? Cum poate sa ofere placere unei masini pe care El a creat-o si pe care o controleaza total? Totusi, in masura in care creatura devine independenta, Creatorul primeste placere daruindu-i ei. Acum este cineva pe care sa-L delecteze, este cineva care exista cu adevarat.

De aceea nu ne-a creat pe noi sa fim buni imediat si nu ne-a dat Lumea Infinitului de la inceput. Ne-a fortat sa fim opusi Lui si ne-a plasat intre doua lumi. De fapt, chiar aici in mijloc, intre aceste doua lumi, unde nici regulile Creatorului si nici cele ale creaturii nu sunt la lucru, in acest punct neutru, care nu apartine nici Creatorului nici creaturii, numai acolo avem libertate.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 8.06.10, Introducere la Studiul Celor Zece Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere - Niciun comentariu→