Scurt sumar al Torei saptamanale, fragmentul din Chukat, Paragraful 7: Si din nou, popoarele au inceput sa se planga, ca au fost luate din Egipt. In schimb, Creatorul a trimis serpi care au ucis pe multi, si apoi poparele l-au rugat pe Moise sa se roage pentru ca aceasta nenorocire sa fie inlaturata. Moise s-a rugat pentru ei si a primit instructiuni despre cum poate indrepta situatia cu ajutorul primit de la sarpele de arama.

Pe parcursul intregii cai spirituale, o persoana devine confuza datorita nenumaratelor intrebari si nu stie ce sa faca. El se indoaie sub povara, provocand aparitia unor serpi veninosi, dorintele pentru placere implantate la temelia creatiei. Totusi, prin aparenta creare a unui sarpe de arama, o persoana se poate ajuta pe sine. El incepe sa inteleaga si sa simta ca tot ce percepe nu este cu adevarat viu, ci de fapt este o statuie.

Daca serpii vin din afara, ei apar ca fiind o manifestare a Fortei Superioare. Cand o persoana incearca sa ii creeze de unul singur, lui ii devine clar ca ei nu au nimic de-a face cu Forta Sperioara, ci mai degraba sunt produsul propriei lui imaginatii, si ei vin la el ca un obstacol ridicol in calea sa. De aceea de indata ce Moise a faurit un sarpe de arama, problema a fost rezolvata si poporul Israel nu a mai avut aceasta incurcatura.

Aceasta este una din caile pe care Tora le foloseste pentru a ne explica cum sa ne aparam si sa ne corectam pe noi insine. Sarpele de arama este o metoda extrem de interesanta de preluare a dorintelor  noastre rele (egoismul nostru). Noi ne construim opozitia pentru ca noi sa devenim capabili sa intelegem ca aceasta este doar o iluzie. Poti face diferenta, de vreme ce tu esti cel care a construit idolul. O poti numi terapie ocupationala daca vrei. Iata cum o persoana se poate elibera pe sine de problema prin evocarea sarpelui din interior. Se subintelege ca toate aceste actiuni sunt interne.

Comentariu primit: Pe de o parte, el spune, Nu iti face idol, dar in aceasta situatie, Creatorul este cel care ii ordona lui Moise sa faca un idol.

Raspunsul meu: Este corect. Cateodata noi avem nevoie sa ne comportam ca si cu copiii nostri. Pentru a inlatura temerile lor, noi ii fortam deliberat sa faca lucrul de care le este frica: Hai sa mergem mai aproape de cainele acesta si o sa vezi ca nu iti face rau.

Te uiti la imagini si te gandesti ca ei iti sunt trimisi de catre Creator si ca un sarpe este o manifestare a Fortei Superioare care te controleaza. Dar Creatorul spune: Nu, daca faci la fel vei vedea ca tu esti cel care isi imagineaza asta, tu desenezi imaginea acestui sarpe. De fapt, nu este nimic aici; pare doar ca aici esti doar tu.

Daca iti faci un idol, vei vedea ca este gol, ca acesti serpi veninosi care apar si te sperie nu contin nimic cu exceptia contributiei tale. Tu i-ai creat, nu Forta Superioara. Construieste-i si vei vedea ca este adevarat. Un sarpe de arama este o cura care ne ingaduie sa tratam corect dorintele egoiste.

Din Lectia de seara de Zohar 14.06.10

Filed under: Lectia zilnica, Torah, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare:Cum il recunoastem pe Moise din noi?

Raspuns: Moise in interiorul unei persoane este cel mai apropiat punct de Creator, sau punctul de contact cu Creatorul. Daca o persoana avanseaza in maniera corecta, el are grija si protejeaza acest punct ca si cum ar fi cea mai pretioasa nestemata. In fond, asta il conecteaza pe el cu Creatorul.

Moise este calitatea care este cea mai apropiata de lumea spirituala. Toate celelalte puncte tind catre lumea spirituala doar in anumite momente, in anumite conditii, la diferite niveluri ale Aviut (slaba consistenta dorintei), si datorita diverselor ratiuni, in timp ce Moise, intr-o persoana, este cu adevarat devotat scopului.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Un scurt sumar din  fragmentului saptamanal al Torei Chukat, Partea 1: Poporul Israel continua sa umble prin desert si vine la Kadesh, care este situat in desertul Tzin, unde poporul incepe sa se planga despre lipsa de apa. Moise si Aron se intorc la Creator pentru sfat si El le spune sa ceara in fata intregii comunitati, stancii sa le dea apa. Totusi, in loc de a cere stancii, ei o lovesc. Aceasta infurie Creatorul, si El i-a condamnat sa moara in desert, si sa nu fie printre cei care vor duce poporul in Tzara Israel.

Intrebare: Daca, Creatorul, ne da punctul din inima si ne trece El insusi prin toate starile, atunci de ce se infurie?

Raspuns: In mod evident, Creatorul creeaza din start toate problemele noastre. El ne da obstacolele pe cale, nimeni altcineva. In aceasta cruda maniera, El este primul care produce raul, si apoi striga, ne pedepseste, si apoi ne da o sugestie: OK, daca faci altfel va fi bine pentru tine. Totusi, in timp ce suntem in acea stare de bine, El face iar lucrurile sa ia o intorsatura rea pentru noi si iar ne pedepseste.

De ce se infurie El? Aceasta furie este corectare. O persoana simte in sine comportamentul Creatorului; astfel suntem creati. Noi nu putem pune in corelatie acest sentiment cu Forta Superioara si cu ce se intampla in interior. La urma umelor, nu se intampla nimic in Creator, El exista in repaos absolut.

Totusi, de vreme ce nu existam in stare deplin corectata, realitatea noastra este separata in mine si in afara mea, eu, si lumea care ma inconjoara, eu, si lumea spirituala, si eu, si Creatorul. Totusi, tot ce pare exterior mie sunt eu in esenta; care deocamdata, pare sa existe in afara mea.

Asadar, comportamentul Creatorului, care imi este prezentat in diferite forme, este intr-adevar doar felul in care eu mi-l imaginez pe El prin propriile mele calitati. Daca ma corectez pe mine, vad acea iubire, nimic in afara de iubire, care vine de la Creator. Dar, in timp ce dorintele mele exterioare nu sunt corectate, aceste dorinte imi aduc fie senzatia unei lumi rele fie senzatia unui Creator rau.

Din Lectia de seara de Zohar 14.06.10

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul VaYetze (Si Iacob a iesit), Paragraful 60: …Intr-adevar, asa este in Merkava – Abraham si Isac sunt stanga si dreapta, si Iacob este la mijloc. Este scris, Pamantul, Nukva, Pe care te culci. Astfel, impreuna, ei sunt Caleasca intreaga – Merkava, trei linii cu Nukva. Si aici Iacob a vazut ca poate fi seniorul intre patriarhi.

Zohar–ul ne spune atat de mult despre linii si in special despre cele care sunt opuse una alteia (despre Abraham si Isac) de vreme ce noi nu simtim pur si simplu cat de greu este pentru o persoana sa munceasca cu intentia si actiunea care sunt opuse una alteia. In fond, in lumea noastra, totul merge intr-o directie. Daca daruiesc cuiva cu intentia de a face ceva bine pentru mine, nu inseamna ca eu dau si ca lucrez in doua directii. Munca intr-o singura directie este cea pentru mine.

Cand incepem sa muncim in afara dorintei de a primi placere, atunci fiecare element include doua opuse care sunt sau in intentie sau in actiune. Prin urmare, nu este o concidenta ca in Zohar intampinam intotdeauna astfel de calcule. El, aparent spune iar si iar, unde este Abraham, unde este Isac, si unde este Iacob, sau cu alte cuvinte, unde sunt linia de dreapta, linia de stanga si cea de mijloc.

Asta pentru ca munca in cele trei linii este foarte dificila, la fiecare nivel. Este corectarea dorintei de a primi placere – cea care nu are legatura cu spiritualitatea, sau cu intentia de a darui – astfel incat exact aceasta dorinta va deveni activa, determinand, construind fundatia si indeplinind un act spiritual.

Din partea 1 Lectia zilnica de Kabbalah 14.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→