Înainte de a începe să citim sau să ascultăm un text purtător de informație spirituală, trebuie mai întâi să ne armonizăm cu locul în care este revelată spiritualitatea. Stă scris, “ De la dragostea pentru creaturi (adică de la dragostea pentru prieteni) ajungem la dragostea pentru Creator.” De aceea, de la început, noi trebuie să ne imaginăm grupul, conectarea corectă dintre noi, în mijlocul căreia așteptăm revelația.

Întreaga știință a Cabalei este dedicată revelației Creatorului față de creaturi. Iar succesul depinde de cât de corect îmi imaginez locul acestei revelații, asta însemnând condițiile sale: aspirația către ea, înalta apreciere, gratitudinea, și în același timp – suferința. Impresii bune și rele, adică înaltă inspirație și profundă disperare. Toate acestea împreună.

Dar până la urmă mă concentrez pe o realitate în care aștept revelația Creatorului – calitatea de a dărui, care guvernează din umbră asupra întregului univers. “Nu există nimeni în afară de El” – forța iubirii și a dăruirii.

Odată ce m-am pregătit în acest fel pentru a adera la această calitate pe măsura în care mi-o pot imagina din toată inima, cu trup și suflet, îndreptându-mi toate gândurile, dorințele și puterile către ea, pot începe să citesc textul. El poate fi formulat în termeni tehnici, cum e Talmud Eser Sefirot, sau poate fi o legendă – asta nu contează. În spatele a tot, încerc să văd cum descrie el relațiile dintre mine și forța superioară a dăruirii, adică în ce măsură îi corespund.

Despre asta îmi vorbește cartea sau vocea celui care mi-o citește. Indiferent sub ce formă primesc informația despre revelația Creatorului, eu voi fi gata să o percep.

Când ne privim viața, noi trebuie să încercăm să și vedem cum să revelăm în ea atitudinea Creatorului, care se “înveșmântează” în lume. Și în primul rând, în mod evident – într-un grup. El ne trezește pe toți împreună, “zi și noapte” (adică în diferite stări – urcușuri și coborâșuri) astfel încât să-L revelăm în cele din urmă în conectarea dintre noi.

Noi toți împreună suntem ca un instrument muzical care trebuie acordat bine și corect prin stabilirea calităților potrivite, conectărilor reciproce, a armoniei între noi, astfel ca instrumentul să cânte corect. Când bate acel vânt, care a cântat la vioara lui David, atunci și noi, precum acea vioară, vom cânta împreună.

În general, o persoană trebuie să încerce să vadă exprimarea forței superioare în toate evenimentele vieții sale, chiar dacă nu înțelege de ce și cum se întâmplă lucrurile. Pe de o parte, în viața cotidiană trebuie să încercăm să ne comportăm la fel de normal și să fim la fel ca oricine altcineva. Dar în același timp, în interiorul nostru, trebuie să ne raportăm la tot ca și cum ni s-ar revela Creatorul.

Deocamdată asta este ca un joc – nu e real, pentru că încă nu știi exact cum să descifrezi imaginea care îți apare, dar totuși, trebuie să cauți.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 03.01.2012, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “Libertatea”: “Trebuie precizat că deosebim două forțe în acea forță numită “dorința de a primi”: 1. Forța de atracție. 2. Forța de respingere.”

Aceste două forțe sunt întotdeauna îmbinate în noi și nu acționează niciodată în mod independent. Și, mai mult, întreaga esență, toate atributele tuturor creaturilor, la fiecare nivel al lumilor spirituale și corporale, depind de combinarea și adaptabilitatea forței de respingere și forței de atracție.

În lumea noastră vedem cum cooperarea dintre particulele atomului determină starea materiei și tipul materiei: gaze, lichide, metale, roci, minerale, etc. Relațiile interumane sunt de asemenea evaluate prin combinarea acestor două forțe: ură și respingere, și dragoste și conectare. Același lucru este și cu conectarea noastra reciprocă cu Creatorul.

Atingem perfecțiunea când descoperim întreaga noastră forță de respingere și mai presus de ea întreaga noastră forță de atracție. Cu alte cuvinte, când lucrăm pe linia mijlocie, noi folosim aceste două forțe până când realizăm unitatea ideală între ele. Toți ceilalți factori ne servesc și ne ajută în fazele intermediare.

Astfel, o persoană devine om când poate folosi aceste două forțe opuse, atracția și respingerea, ca un singur întreg. El le combină prin linia mijlocie.

În lumea noastră asta este imposibil. Mai mult decât atât, aici amândouă acționează pe latura egoistă. În lumea spirituală însă, ele sunt într-adevăr opuse, una este pentru conectare și cealaltă este împotriva ei.

Înțelepciunea Cabalei vorbește despre unitatea spirituală a acestor două forțe: cum să le folosim pe amândouă în mod eficient și să obținem rezultate pozitive, în timp ce niciuna nu o neutralizează pe cealaltă sau “trage plapuma” pe partea sa, așa cum se întâmplă în lumea noastră.

De exemplu, fricțiunea și greutatea materialului inhibă rotația roților unei mașini, și astfel este nevoie de energie pentru a o propulsa. Dacă forța de atracție este mai puternică decât forța de staționare, mașina se deplasează înainte, dacă nu, rămâne pe loc. Deci rezultatul depinde întotdeauna de calcul: cu cât este mai puternică o forță decât cealaltă.

În spiritualitate ele de fapt se conectează:  tăria Masach-ului (ecranului) și asprimea dorinței acționează ca un întreg. Ele crează Zivug deHaka’a între ele, ceea ce înseamnă că mai întâi are loc acțiunea de Haka’a, și pe urmă conectarea. Vasul își atinge realizarea spirituală în funcție de nivelul de conectare și obține forma spirituală. Numai așa se poate obține rezultatul corect. Aceasta depinde de substanța internă a dorinței, care respinge, și de forma ei externă, care ne atrage înainte.

Din partea a 4-a a lecției zilnice de Cabala 01.01.2012, Libertatea

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Din anumite motive, ne este teamă că, dacă vom renunţa la egoismul nostru, dorinţa noastră va înceta să se dezvolte. Dar, de fapt, este chiar opusul, acum nu ne mai dezvoltam, ci mai degrabă, o folosim în forma sa cea mai joasă. Acest lucru distruge omul şi lumea. Elita globala a dezvoltat această abordare intentionat, astfel încât o persoană sa asculte şi sa fie de acord cu infinita urmarire. Totul este aranjat astfel încât o persoană sa se simta satisfăcuta şi sa considere aceasta o „viaţă bună”. Procentajul de sus al societăţii prosteste oamenii si îi transformă în sclavi. Unei persoane i se spune, „Ce băiat bun eşti. Munceste mai mult şi vei primi un bonus.” Şi el continuă cu bucurie munca forţată.

O persoană nu înţelege modul în care este manipulata de către societate, educaţie, mass-media … nu este întâmplător faptul că elita nu doreste să modifice aceste mecanisme. Ei vor să rămâi un prost. De fapt, toată lumea lucrează pentru ei.

Atunci când oamenii se vor trezi, vor înţelege că au fost înşelaţi şi că viaţa lor este mai rea decât viaţa unei fiare. Animalele se supun naturii, chiar şi inconştient, dar în mod direct.

Dar tu eşti manipulat de acel un procent din umanitate si zambesti fericit ca ai activat acest „chinuitor”. Nici macar nu banuiesti că le indeplinesti ordinele, care ti-au fost inserate în cap de zeci de ani prin ecranul TV, ziare şi alte canale. Esti într-o poziţie mai rea decât un câine dresat.

Uită-te la modul în care acestia te obliga sa cumperi si cu ce divertisment te hranesc. Şi tu te supui ordinelor lor cu fidelitate de dimineaţa până noaptea. Nu esti liber deloc. Există un program in capul tau care te înrobeşte in totalitate.

 Până cand elita nu va simti că este in pragul colapsului, va fi foarte greu pentru noi sa aducem ceva lumii. Ei ştiu ce fac. Tin toate lanturile care sustin umanitatea. Ei iti arunca democraţia ca pe un os, pentru ca tu sa te joci cu el in „cusca” ta. Acesti „stăpâni ai lumii” sunt atât de mândri, incat nu înţeleg că se distrug pe ei înşişi în acest fel.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 01/02/12, „Libertatea”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Există diferite materiale, de exemplu aluat, lut sau marmură şi exista ceea ce facem din ele. În „Safra Detzniuta” există un exemplu despre un agricultor care vine în oraş şi este surprins să vadă în piata rulouri, covrigei, prajituri şi alte produse de patiserie făcute din aceeaşi făină pe care el o produce.

In functie de evolutie, contactul cu Lumina superioara aduce cu sine mai multe forme diferite, dar materialul care ia aceste forme ramane acelasi si acesta este dorinta de a primi. Deci, nu există niciodată restricţii pentru dorinta in sine. Noi nu facem absolut nimic cu ea; acţiunile noastre sunt numai cu privire la forme.

Acum, dorinta noastra are o forma egoista, care este îndreptată împotriva scopului creaţiei. Aşa că trebuie să limitam aceasta forma, dar nu şi dorinţa. Numai în acest fel va primi o nouă formă corectă şi vom putea s-o utilizam cum ne place.

O altă problemă este că trebuie sa fim de acord cu faptul că primim forme rele şi corupte. Este scris, „inima unui om este rea din tinereţea lui.” Creatorul din partea sa, a creat înclinaţia rea şi trebuie să cerem sa avansam spre bunătate.

Astfel, trebuie să dam dovadă de o mare reţinere, să fim toleranţi faţă de toate formele prin care se face corecţia. Unele forme sunt chiar mai rele decât cele anterioare, dar asta nu înseamnă nimic.

Nerabdare, izbucniri, sentimente negative, ura- putem dezvalui lucruri pe care nu le-am întâlnit niciodată înainte pe drumul nostru spre scop. Baal HaSulam aduce exemplul unui fruct, care, atunci cand se coace, trece prin etape care sunt opuse formei sale finale. El devine mai acru, mai amar, mai puţin atractiv şi numai în ultima etapă incepe sa ia forma sa finală. Cu o lună înainte de a se coace, acesta poate fi otrăvitor. Acest lucru este la fel ca întunericul care devine mai intens înainte de ivirea zorilor.

Deci, trebuie să fim foarte rabdatori cu formele intermediare, ele servesc dezvoltarii, deşi pot părea îngrozitoare. Apreciem o persoana pentru eforturile sale, indiferent dacă face cat de mult poate sau nu. Ideea principală este ca ea nu ar trebui să fie dăunătoare şi critică, iar pentru restul putem aştepta.

Tot studiul nostru, toata avansarea noastra, toată înţelegerea şi sentimentul nostru nu apar în material, ci în formele sale. Aceasta este ceea ce vom studia tot timpul. Dorinţa este irelevanta. Mă uit la forme şi la diferenţele dintre ele.

Aceste forme ne vin de la Creator, de la Lumina, dar ele pot apărea în noi ca pozitive sau negative. Suntem între cele două forme contrastante: îngerul vieţii şi îngerul morţii. Acesti doi îngeri sunt primele nouă Sefirot, iar materialul dorinţei noastre este Malchut. Noi primim forme pozitive de la acestea în dorinţa noastră şi pe cele negative din necesitate şi aşa avansam.

Una nu poate exista fără cealaltă. Fiecare forma trebuie să includă cele două forţe care operează în materia neutra a dorintei de a primi, însemnand cele două schimbari opuse care influenţează datele.

Dorinţa a fost creata ca „ceva din nimic”  şi noi studiem tot ceea ce este în ea, prin ce trece dupa principiul educaţiei formale, de cunoaştere a formelor care vin de la Creator, de la Lumina. Niciodată nu studiem şi exploram Lumina în sine, ci formele Luminii in materie, in dorinţa; la fel cum nu simtim energia electrică in sine, ci ceea ce ne ofera, care poate fi măsurat şi studiat.

În cele din urmă, niciodată nu ajungem la fenomenul în sine şi nu ştim ce este în sine dorinta de a primi. Noi obtinem numai reacţiile sale la Lumina, şi, astfel, aflam despre influenţa Luminii asupra dorintei, atunci când le deducem una din alta.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 29/12/11, „Libertatea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→