Care sunt calitățile noastre și cum sunt ele conectate cu dorința? La urma urmei, dorința de plăcere este singurul lucru pe care îl avem.

În primul rând, dorințele se deosebesc prin forță. Dar există și alt parametru prin care le putem măsura? Da, există: limita. În afara diferitelor grade de intensitate, dorințele se împart și prin diferite grade de limitare.

La început niciuna dintre dorințele mele nu este limitată. Dar când iau o dorință și încep să-i impun o restricție, forma care rezultă îmi dă o anumită calitate. Astfel, fiecare calitate este creată dintr-o restricție specială asupra forței unei anumite dorințe. Dorințele mele sunt împrăștiate de-a lungul scalei de intensitate, dar asta nu este de ajuns: tocmai limitarea lor crează forme sau calități în mine.

Haideți să ne imaginăm în totalitatea noastră sub forma unui singur cristal mare, care constă din multe cristale mici. Lumina Înconjurătoare se revarsă asupra acestui cristal. Cum reușește să penetreze înauntrul cristalului și să ajungă la fiecare dintre cristalele mici? Cum se desfășoară și se împrăștie printre ele? Cum umple structura generală? Fiecare participă la asta: fiecare parte le limitează pe celelalte, fiecare îl modelează pe prietenul său și îi transmite Lumina și fiecare primește Lumină de la prietenul său după ce Aceasta a trecut prin ceilalți.

Poate că exemplul structurii cristaline va face mai ușor de înțeles cum trece Lumina prin fiecare și se scurge de-a lungul tuturor axelor. Aceasta este determinată de totala corespondență reciprocă a calităților noastre. În mod evident, fiecare cristal mic are propria sa structură internă.

Noi nu putem schimba cristalul, dar îl putem deforma și îi putem strica conexiunea. Apoi vom avea nevoie de mult timp pentru reparație. Asta înseamnă ca singurul lucru de care este nevoie în lume este o optimizare a conexiunii dintre oameni. Legătura dintre noi este cel mai important lucru, motiv pentru care noi îi îndemnăm mereu pe oameni să se unească mai presus de toate diferențele dintre ei.

În realitate, toate calitățile mele corespund exact calității tuturor celorlalți, fiind un segment de neînlocuit al sistemului comun. De aceea, nu putem încerca să schimbăm nimic la o persoană, să înăbușim vreo parte din ea, să eliminăm vreo parte, sau dimpotrivă – să încercăm să facem să i se dezvolte ceva suplimentar. Noi trebuie numai să îi asigurăm dezvoltarea înspre o interconectare corectă cu ceilalți, în timp ce totul se menține latent în el până la momentul oportun.

De aceea, noi nu ne atingem de fațetele spirituale ale unei persoane. Disperare, euforie, confuzie – indiferent ce îl stăpânește, noi oferim doar un sprijin general, învăluindu-l în căldură, în timp ce respectăm invariabil principiul “crește băiatul în felul lui.” La urma urmei, toate calitățile unui om sunt în conformitate cu totalitatea omenirii, și dacă se dăunează vreunei părți din el, se dăunează întregului sistem. Acesta este un aspect foarte important în educație.

Din partea a 4-a a lecției zilnice de Cabala 02.01.2012, Libertatea

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Noi avem dorință și gândire. Dacă am avea doar dorință, am face totul orbește, fără autocontrol, precum în natura neînsuflețită, vegetală și animală, în care singurul gând este cum să se împlinească dorința.

O persoană care s-a dezvoltat până la nivelurile neînsuflețit, vegetal și animal se gândește numai cum să obțină ceea ce își dorește. Există diferite feluri de oameni: isteți, energici, violenți, timizi, curajoși, etc. – dar fiecare vrea să-și îndeplinească dorințele, de la mic la mare, de la bebeluș la bătrânul care își ascunde dorințele. În fiecare este gândul cum să-și împlinească dorințele, pe orice cale posibilă.

Așa ne dezvoltăm în simțire și gândire, ca un animal, până când punctul din inimă este revelat în noi și începe să întrebe: pentru ce toate astea? De ce? Din acel moment începe adevărata cunoaștere; când încep să întreb despre esența dorinței mele: la ce-mi folosește aceasta?

Asta nu este simplu. Oamenii ajung să studieze, devin un grup, dar pot trece ani până când ei încep să-și pună această întrebare, adică până când ei vor să-și cunoască dorințele: de unde vin ele? Ei încep să caute cauza, rădăcina, originea.

Atunci ei înțeleg că gândirea le-a fost dată pentru a ajunge la Creator analizându-și dorințele. Dacă eu, prin intermediul gândirii, îmi percep în mod corect dorințele, pot ajunge la originea lor, voi înțelege cine mi le trimite și de ce, ce vrea de la mine, și cum ar trebui să-L privesc.

Prin grup și chiar și direct, încep să-I cer să-mi schimbe dorința: “Tu mi-ai dat o asemenea dorință, dar eu cer una diferită!” atunci voi fi cu adevărat capabil să o schimb. Gândirea ne este dată astfel încât datorită ei noi vom fi capabili să ne cunoaștem dorințele și să cerem altele noi.

Gândirea există pentru ca eu să-mi pot da seama și să-mi dovedesc că nu pot face nimic cu dorințele mele! Chiar dacă aparent reușesc să trec peste ele, nu este așa, eu doar înlocuiesc o dorință cu alta, care este tot egoistă: dorință de respect, control, și orgoliu. Eu pur și simplu găsesc altă dorință care o învinge pe prima și schimbă valorile.

Ca rezultat al gândurilor mele, sau sub influența anturajului, eu încep să-mi imaginez că altă dorință este mai importantă decât cea pe care tocmai am avut-o. Și astfel mă hotărăsc să o înlocuiesc cu alta. Acesta este jocul egoismului. În acest mod pot înlocui oricare dintre dorințele mele.

Dar pot înlocui cu adevărat dorința numai sub influența anturajului care îmi va da alte valori. Atunci, ca rezultat al influenței sale, voi cere Creatorului să-mi schimbe dorințele. Aceste dorințe pot fi deja supranaturale pentru mine, adică împotriva ego-ului meu.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 30.12.2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→