Din anumite motive, ne este teamă că, dacă vom renunţa la egoismul nostru, dorinţa noastră va înceta să se dezvolte. Dar, de fapt, este chiar opusul, acum nu ne mai dezvoltam, ci mai degrabă, o folosim în forma sa cea mai joasă. Acest lucru distruge omul şi lumea. Elita globala a dezvoltat această abordare intentionat, astfel încât o persoană sa asculte şi sa fie de acord cu infinita urmarire. Totul este aranjat astfel încât o persoană sa se simta satisfăcuta şi sa considere aceasta o “viaţă bună”. Procentajul de sus al societăţii prosteste oamenii si îi transformă în sclavi. Unei persoane i se spune, “Ce băiat bun eşti. Munceste mai mult şi vei primi un bonus.” Şi el continuă cu bucurie munca forţată.

O persoană nu înţelege modul în care este manipulata de către societate, educaţie, mass-media … nu este întâmplător faptul că elita nu doreste să modifice aceste mecanisme. Ei vor să rămâi un prost. De fapt, toată lumea lucrează pentru ei.

Atunci când oamenii se vor trezi, vor înţelege că au fost înşelaţi şi că viaţa lor este mai rea decât viaţa unei fiare. Animalele se supun naturii, chiar şi inconştient, dar în mod direct.

Dar tu eşti manipulat de acel un procent din umanitate si zambesti fericit ca ai activat acest “chinuitor”. Nici macar nu banuiesti că le indeplinesti ordinele, care ti-au fost inserate în cap de zeci de ani prin ecranul TV, ziare şi alte canale. Esti într-o poziţie mai rea decât un câine dresat.

Uită-te la modul în care acestia te obliga sa cumperi si cu ce divertisment te hranesc. Şi tu te supui ordinelor lor cu fidelitate de dimineaţa până noaptea. Nu esti liber deloc. Există un program in capul tau care te înrobeşte in totalitate.

 Până cand elita nu va simti că este in pragul colapsului, va fi foarte greu pentru noi sa aducem ceva lumii. Ei ştiu ce fac. Tin toate lanturile care sustin umanitatea. Ei iti arunca democraţia ca pe un os, pentru ca tu sa te joci cu el in “cusca” ta. Acesti “stăpâni ai lumii” sunt atât de mândri, incat nu înţeleg că se distrug pe ei înşişi în acest fel.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 01/02/12, “Libertatea”

Înscris în: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu.→

Există diferite materiale, de exemplu aluat, lut sau marmură şi exista ceea ce facem din ele. În “Safra Detzniuta” există un exemplu despre un agricultor care vine în oraş şi este surprins să vadă în piata rulouri, covrigei, prajituri şi alte produse de patiserie făcute din aceeaşi făină pe care el o produce.

In functie de evolutie, contactul cu Lumina superioara aduce cu sine mai multe forme diferite, dar materialul care ia aceste forme ramane acelasi si acesta este dorinta de a primi. Deci, nu există niciodată restricţii pentru dorinta in sine. Noi nu facem absolut nimic cu ea; acţiunile noastre sunt numai cu privire la forme.

Acum, dorinta noastra are o forma egoista, care este îndreptată împotriva scopului creaţiei. Aşa că trebuie să limitam aceasta forma, dar nu şi dorinţa. Numai în acest fel va primi o nouă formă corectă şi vom putea s-o utilizam cum ne place.

O altă problemă este că trebuie sa fim de acord cu faptul că primim forme rele şi corupte. Este scris, “inima unui om este rea din tinereţea lui.” Creatorul din partea sa, a creat înclinaţia rea şi trebuie să cerem sa avansam spre bunătate.

Astfel, trebuie să dam dovadă de o mare reţinere, să fim toleranţi faţă de toate formele prin care se face corecţia. Unele forme sunt chiar mai rele decât cele anterioare, dar asta nu înseamnă nimic.

Nerabdare, izbucniri, sentimente negative, ura- putem dezvalui lucruri pe care nu le-am întâlnit niciodată înainte pe drumul nostru spre scop. Baal HaSulam aduce exemplul unui fruct, care, atunci cand se coace, trece prin etape care sunt opuse formei sale finale. El devine mai acru, mai amar, mai puţin atractiv şi numai în ultima etapă incepe sa ia forma sa finală. Cu o lună înainte de a se coace, acesta poate fi otrăvitor. Acest lucru este la fel ca întunericul care devine mai intens înainte de ivirea zorilor.

Deci, trebuie să fim foarte rabdatori cu formele intermediare, ele servesc dezvoltarii, deşi pot părea îngrozitoare. Apreciem o persoana pentru eforturile sale, indiferent dacă face cat de mult poate sau nu. Ideea principală este ca ea nu ar trebui să fie dăunătoare şi critică, iar pentru restul putem aştepta.

Tot studiul nostru, toata avansarea noastra, toată înţelegerea şi sentimentul nostru nu apar în material, ci în formele sale. Aceasta este ceea ce vom studia tot timpul. Dorinţa este irelevanta. Mă uit la forme şi la diferenţele dintre ele.

Aceste forme ne vin de la Creator, de la Lumina, dar ele pot apărea în noi ca pozitive sau negative. Suntem între cele două forme contrastante: îngerul vieţii şi îngerul morţii. Acesti doi îngeri sunt primele nouă Sefirot, iar materialul dorinţei noastre este Malchut. Noi primim forme pozitive de la acestea în dorinţa noastră şi pe cele negative din necesitate şi aşa avansam.

Una nu poate exista fără cealaltă. Fiecare forma trebuie să includă cele două forţe care operează în materia neutra a dorintei de a primi, însemnand cele două schimbari opuse care influenţează datele.

Dorinţa a fost creata ca “ceva din nimic”  şi noi studiem tot ceea ce este în ea, prin ce trece dupa principiul educaţiei formale, de cunoaştere a formelor care vin de la Creator, de la Lumina. Niciodată nu studiem şi exploram Lumina în sine, ci formele Luminii in materie, in dorinţa; la fel cum nu simtim energia electrică in sine, ci ceea ce ne ofera, care poate fi măsurat şi studiat.

În cele din urmă, niciodată nu ajungem la fenomenul în sine şi nu ştim ce este în sine dorinta de a primi. Noi obtinem numai reacţiile sale la Lumina, şi, astfel, aflam despre influenţa Luminii asupra dorintei, atunci când le deducem una din alta.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 29/12/11, “Libertatea”

Înscris în: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu.→

Care sunt calitățile noastre și cum sunt ele conectate cu dorința? La urma urmei, dorința de plăcere este singurul lucru pe care îl avem.

În primul rând, dorințele se deosebesc prin forță. Dar există și alt parametru prin care le putem măsura? Da, există: limita. În afara diferitelor grade de intensitate, dorințele se împart și prin diferite grade de limitare.

La început niciuna dintre dorințele mele nu este limitată. Dar când iau o dorință și încep să-i impun o restricție, forma care rezultă îmi dă o anumită calitate. Astfel, fiecare calitate este creată dintr-o restricție specială asupra forței unei anumite dorințe. Dorințele mele sunt împrăștiate de-a lungul scalei de intensitate, dar asta nu este de ajuns: tocmai limitarea lor crează forme sau calități în mine.

Haideți să ne imaginăm în totalitatea noastră sub forma unui singur cristal mare, care constă din multe cristale mici. Lumina Înconjurătoare se revarsă asupra acestui cristal. Cum reușește să penetreze înauntrul cristalului și să ajungă la fiecare dintre cristalele mici? Cum se desfășoară și se împrăștie printre ele? Cum umple structura generală? Fiecare participă la asta: fiecare parte le limitează pe celelalte, fiecare îl modelează pe prietenul său și îi transmite Lumina și fiecare primește Lumină de la prietenul său după ce Aceasta a trecut prin ceilalți.

Poate că exemplul structurii cristaline va face mai ușor de înțeles cum trece Lumina prin fiecare și se scurge de-a lungul tuturor axelor. Aceasta este determinată de totala corespondență reciprocă a calităților noastre. În mod evident, fiecare cristal mic are propria sa structură internă.

Noi nu putem schimba cristalul, dar îl putem deforma și îi putem strica conexiunea. Apoi vom avea nevoie de mult timp pentru reparație. Asta înseamnă ca singurul lucru de care este nevoie în lume este o optimizare a conexiunii dintre oameni. Legătura dintre noi este cel mai important lucru, motiv pentru care noi îi îndemnăm mereu pe oameni să se unească mai presus de toate diferențele dintre ei.

În realitate, toate calitățile mele corespund exact calității tuturor celorlalți, fiind un segment de neînlocuit al sistemului comun. De aceea, nu putem încerca să schimbăm nimic la o persoană, să înăbușim vreo parte din ea, să eliminăm vreo parte, sau dimpotrivă – să încercăm să facem să i se dezvolte ceva suplimentar. Noi trebuie numai să îi asigurăm dezvoltarea înspre o interconectare corectă cu ceilalți, în timp ce totul se menține latent în el până la momentul oportun.

De aceea, noi nu ne atingem de fațetele spirituale ale unei persoane. Disperare, euforie, confuzie – indiferent ce îl stăpânește, noi oferim doar un sprijin general, învăluindu-l în căldură, în timp ce respectăm invariabil principiul “crește băiatul în felul lui.” La urma urmei, toate calitățile unui om sunt în conformitate cu totalitatea omenirii, și dacă se dăunează vreunei părți din el, se dăunează întregului sistem. Acesta este un aspect foarte important în educație.

Din partea a 4-a a lecției zilnice de Cabala 02.01.2012, Libertatea

Înscris în: Lectia zilnica - Niciun comentariu.→

Noi avem dorință și gândire. Dacă am avea doar dorință, am face totul orbește, fără autocontrol, precum în natura neînsuflețită, vegetală și animală, în care singurul gând este cum să se împlinească dorința.

O persoană care s-a dezvoltat până la nivelurile neînsuflețit, vegetal și animal se gândește numai cum să obțină ceea ce își dorește. Există diferite feluri de oameni: isteți, energici, violenți, timizi, curajoși, etc. – dar fiecare vrea să-și îndeplinească dorințele, de la mic la mare, de la bebeluș la bătrânul care își ascunde dorințele. În fiecare este gândul cum să-și împlinească dorințele, pe orice cale posibilă.

Așa ne dezvoltăm în simțire și gândire, ca un animal, până când punctul din inimă este revelat în noi și începe să întrebe: pentru ce toate astea? De ce? Din acel moment începe adevărata cunoaștere; când încep să întreb despre esența dorinței mele: la ce-mi folosește aceasta?

Asta nu este simplu. Oamenii ajung să studieze, devin un grup, dar pot trece ani până când ei încep să-și pună această întrebare, adică până când ei vor să-și cunoască dorințele: de unde vin ele? Ei încep să caute cauza, rădăcina, originea.

Atunci ei înțeleg că gândirea le-a fost dată pentru a ajunge la Creator analizându-și dorințele. Dacă eu, prin intermediul gândirii, îmi percep în mod corect dorințele, pot ajunge la originea lor, voi înțelege cine mi le trimite și de ce, ce vrea de la mine, și cum ar trebui să-L privesc.

Prin grup și chiar și direct, încep să-I cer să-mi schimbe dorința: “Tu mi-ai dat o asemenea dorință, dar eu cer una diferită!” atunci voi fi cu adevărat capabil să o schimb. Gândirea ne este dată astfel încât datorită ei noi vom fi capabili să ne cunoaștem dorințele și să cerem altele noi.

Gândirea există pentru ca eu să-mi pot da seama și să-mi dovedesc că nu pot face nimic cu dorințele mele! Chiar dacă aparent reușesc să trec peste ele, nu este așa, eu doar înlocuiesc o dorință cu alta, care este tot egoistă: dorință de respect, control, și orgoliu. Eu pur și simplu găsesc altă dorință care o învinge pe prima și schimbă valorile.

Ca rezultat al gândurilor mele, sau sub influența anturajului, eu încep să-mi imaginez că altă dorință este mai importantă decât cea pe care tocmai am avut-o. Și astfel mă hotărăsc să o înlocuiesc cu alta. Acesta este jocul egoismului. În acest mod pot înlocui oricare dintre dorințele mele.

Dar pot înlocui cu adevărat dorința numai sub influența anturajului care îmi va da alte valori. Atunci, ca rezultat al influenței sale, voi cere Creatorului să-mi schimbe dorințele. Aceste dorințe pot fi deja supranaturale pentru mine, adică împotriva ego-ului meu.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 30.12.2011, Scrierile lui Rabash

Înscris în: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu.→

Principalul lucru care ne lipsește este dorința, precum un bolnav care și-a pierdut apetitul trebuie să-l regăsească pentru a începe să mănânce și a se vindeca. Sau este ca și cum am dori ca un copil să învețe și el nu vrea, și nu știm cum să-i transmitem dorința noastră, astfel încât el să obțină un rezultat bun. Sunt multe asemenea exemple.

Acolo unde este ceva stricat, defect, trebuie să existe în primul rând o dorință de corectare. Problema noastră este că noi nu simțim că avem nevoie de așa ceva. Nu ni se cere nimic în afară de dorință, pe când noi ne gândim la realizare, total opus.

Toate grijile, căutările, eforturile și gândurile mele – totul trebuie să fie îndreptat spre găsirea dorinței corecte. Și dacă mă gândesc la realizare, atunci este egoism și este contrariu intenției corecte.

Întreaga problemă are legătură cu anturajul potrivit, care îmi va insufla această idee, astfel încât îmi voi aminti mereu că nu-mi lipsește nimic altceva decât dorința. Asta se cheamă  “a cere ploaie”— dacă o persoană cere, atunci ploaia va veni, Lumina va curge de sus. Singurul lucru care lipsește este cerința noastră.

Și asta este o problemă, deoarece ne lipsesc dorința, pasiunea, întrebările, apăsarea și aspirația exact către țelul spiritual. Nu avem nevoie de nimic altceva decât de dorința corectă. Dar pentru asta, o persoană trebuie să fie permanent sub presiunea societății, pentru a simți cât îi lipsesc dorințele corecte.

Fiecare are nevoie de un “program de lucru”: către ce aspir, ce am obținut – ce dorință, cum am dobândit o mai bună înțelegere a ceea ce îmi lipsește, sunt mai aproape de aceasta? Sunt gata să îndur suferințe, deoarece dorința înseamnă a suferi din cauza lipsei lucrului dorit? Mă bucur că îmi lipsește spiritualitatea, că simt o dorință arzătoare, o aspirație către ea – suferința din dragoste?

Pentru asta avem nevoie de presiunea socială, a fiecărei persoane asupra fiecăruia pentru a ne aduna dorințele comune și a atinge revelația. Aspirația trebuie să fie logică, reciprocă, comună și totală. Atunci unificarea noastră va fi numită “o adunare de suflete aspirând către Creator”. (Knesset Israel).

Ce fac oamenii în acea adunare (Beit Knesset)? Ei cer, se roagă. Atunci se numește Malchut, de la care se înalță o rugăminte, și către care vine împlinirea.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 01.01.2012, Scrierile lui Rabash

Înscris în: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu.→

Întrebare: De ce nu suntem capabili să ne unim?

Răspuns: Nu sunteți capabili să vă uniți pentru că nu aveți destulă dorință. Aveți nevoie de garanție reciprocă, adică de ceva comun, prin care să vă sprijiniți unul pe celalalt.

Există starea în sine și există derivatul ei – un nivel mai înalt. Când dorințe separate se alătură pentru a crea o forță comună, ca în armată, o echipă de fotbal, sau o bandă de criminali, aceasta conduce la o dorința unificată a unui grup. Dar asta nu este de ajuns.

Doar faptul că ne unim nu ne face să ne înălțăm și mai sus. Noi doar ne unim forțele, așa cum face orice grup sau trupă armată. Însă trebuie să ne înălțăm la un nivel mai înalt, la care dorințele noastre să devină comune și să dorim să ne sprijinim unul pe celălalt.

Dar în ce privință ne sprijinim unul pe celălalt? Într-un grup obișnuit nu e nicio problemă cu sprijinul reciproc. Psihologii lucrează cu echipe de fotbal, motivându-le înainte de meci prin discursuri înflăcărate, astfel încât jucătorii să simtă sprijin reciproc și unitate.

Cu toate acestea, noi trebuie să ajungem la dăruire și dragoste reciprocă, ceea ce nu avem și nu ne promite nicio răsplata adevărată. Nu îmi propun să lovesc o minge în plasă și prin asta să câștig un milion de dolari, și nici nu-mi risc viața, ca soldații în armată. Mai degrabă, țelul pe care îl urmăresc este unul care nu îmi dă niciun răspuns: nici bun, nici rău. Este un fel de dăruire și nu simt nimic înăuntrul meu la gândul ăsta – nici profit, nici pagubă.

În cel mai bun caz, simt doar o pierdere deoarece îmi irosesc energia pentru așa ceva. Și în cel mai rău caz, nu am nicio idee de ce fac asta și cui am de gând să-i dăruiesc.

Reiese că noi lucrăm împreună în grup pentru a crea un sprijin interior reciproc, pentru a crea o forță în locul Creatorului, care va dota fiecare persoană cu forța dăruirii. Și dacă lucrăm consecvent la acest lucru, atunci incepem să revelăm între noi faptul că ne lipsește o forță vitală suplimentară pentru realizare.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 30.12.2011, Scrierile lui Rabash

Înscris în: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu.→

Este posibil sa-ti controlezi dorinta printr-o acţiune. De aceea, avem nevoie să ne forţam pe noi insine în acţiune. Viteza dezvoltarii noastre depinde de asta. Oamenii se întreabă: “Ei bine, unde este lumea spirituală? Când va fi dezvăluita? Ce altceva pot face pentru a ajunge mai aproape de ea?”

Ei nu înţeleg că în fiecare zi pierdem fără ţintă o mulţime de ore. Se pare că ceea ce s-ar fi putut face pe parcursul unei zile se întinde pe întreaga lună şi chiar mai mult. Noua nu ne pasa de scurtarea tuturor posibilităţilor noastre, pentru ca fiecare clipă să devină axata pe atingerea scopului- cel puţin în cadrul acţiunilor materiale exterioare, daca nu este posibil să facem acest lucru în dorinţa şi intenţie, nu direct, ci indirect, prin alte acţiuni, pe care le fac pentru lume, diseminare, grup.

Foarte des şi pentru perioade lungi de timp, suntem într-o stare când nu avem nicio dorinţă, dar timpul continua sa treaca şi nu ştim ce să facem cu el. Pur şi simplu aşteptăm pana când se va schimba de la sine, dar nimic nu se va schimba de la sine.

Acest timp mort ne este dat tocmai pentru ca noi sa investim in el acţiune, şi prin intermediul acţiunii sa ne schimbam dorinţele, să ne trezim rapid şi sa începem să avansam spre scop. Până ajung să simt că grupul, lumea şi întreaga realitate este, în esenţă, eu insumi, şi depinde de mine, am nevoie sa folosesc toate acestea, pentru a ajunge la realizarea scopului.

Nu ar trebui să aştept până când trezirea va veni din exterior. Există o cantitate şi calitate a eforturilor, pe care o persoană trebuie să le exercite numai în acţiune, fără nicio intenţie şi dorinţă! Şi chiar dacă în generaţia noastră suntem rasfatati, slabi şi nu suntem pregătiti să suferim in modul în care generaţiile anterioare au suferit, care au fost mai aproape de starea cabaliştilor din antichitate: “Traieste cu pâine si sare şi bea apă ….” cu toate acestea, trebuie să înţelegem că fără sentimentul suferinţei pentru întreaga lume, nu vom putea deveni conectati la ea.

Aici, mintea şi sentimentul trebuie să se completeze reciproc, astfel încât sa nu trebuiasca sa sufar ca toţi oamenii din lume şi ca umanitatea intreaga. Prin intermediul minţii, pot creşte participarea mea în suferinţa lumii şi să le conectez intr-un mare vas-dorinta.

Şi, ca si consecinta, acţiunile mele pentru beneficiul lumii vor creşte şi în acest fel voi trece de la acţiune la dorinţa şi gândire, voi obtine vasul perfect, demn pentru corectare şi împlinire. Deci, aceasta va fi corecţia şi împlinirea pentru întreaga lume.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 29/12/11, Shamati

Înscris în: Lectia zilnica - Niciun comentariu.→

Rabash, Scrisoarea Nr. 9, articolul “Dar omul isi va vinde acoperisul”: Dacă într-adevăr doresc să-mi iubesc aproapele, am nevoie de un grup.

Dragostea pentru aproape permite omului sa dezvolte o calitate spirituală unde se pare ca “iese din el însuşi “. Toate acţiunile noastre actuale şi percepţiile sunt construite pe absorbţia noastra pentru tot. Noi percepem doar ceea ce intră în simţurile noastre si nu percepem universul imens care rămâne în afara limitelor lor. Noi nici măcar nu ştim cum este.

Acesta este motivul pentru care este o altă posibilitate de existenţă în afară de această viaţă scurtă şi greşită pe care o percepem în calitatea de a primi. Această existenţă este în organele de daruire ale percepţiei, nu in cele de absorbţie.

Când dobândim calitatea de a darui, intram intr-o zona care există în afara noastra şi vom începe să existam în ea. Avem nevoie doar ca corpul nostru fizic sa depaseasca aceasta bariera potenţiala şi să iasă din calitatea de a primi la calitatea de a darui.

Din acest motiv, am nevoie de un grup, care a fost creat pentru ca eu sa vad cum fiecare prieten face un efort. Efectuarea eforturilor reciproce ajută pe fiecare dintre noi. Mediul influenţează omul, il  inspiră, il ghideaza si-l impinge inainte. Acesta dă tăria de a depăşi bariera potentiala dintre lumea noastră şi aşa-numita “alta” lume, care poate fi experimentata în calitatea daruirii.

Datorită acestui fapt, mica mea forta de a iubi, atunci când ies din mine, intra in starea de a darui crescuta şi voi fi capabil să lucrez în numele altora mult mai mult decât pentru mine.

Un grup este format din anumite persoane. Şi, desigur, cineva a dorit să creeze acest grup specific.

Cu alte cuvinte, se adună împreună oamenii care sunt înclinaţi să depună eforturi pentru a ieşi din ei însisi. Ei simt că trebuie să înţeleagă de ce există, să înţeleagă sensul vieţii şi secretul creaţiei. Acest lucru ii impinge să se unească. Pentru a fi mai precis, ei nu sunt împinsi de propriile lor dorinţele, ci prin existenta într-un singur câmp: câmpul calitatii de a darui, Lumina superioara care există în afara noastră şi atrage aceste dorinţe speciale.

Şi el trebuie să fi ales pe aceşti oameni, deoarece acestia sunt gata pentru aceasta sarcina. Noi cautăm instinctiv dupa un grup, simtim anumite calităţi speciale ale oamenilor, acţiunile şi gândurile lor şi avansam în acest fel.

Ne mişcăm în această lume la fel ca o sarcina electrica într-un câmp electric sau magnetic spre un punct de corespondenţă maximă cu mediul. Chiar dacă ne gândim că ne miscam autonom, suntem determinati de această forţă specifica care ne împinge înainte spre locul unde putem primi răspunsuri la toate întrebările care ne interesează, cu alte cuvinte, unde putem dobândi împlinirea celei mai mari, interioare şi secrete dorinţe.

Acesta este motivul pentru care fiecare dintre noi are o scânteie de ieşire din sine, o scânteie de iubire faţă de aproapele său. Sincer, este încă egoista şi se manifestă în dorinţa noastră de a ieşi din noi înşine, în scopul de a consuma acea alta lume. Pentru moment, încă ne mişcam în acesta cheie exacta.

Dar apoi o schimbare interesanta a intenţiei se va întâmpla. Vom incepe sa ne schimbam sub influenta acest camp, a acestei Lumini. Vom începe să simtim că calitatea de a darui este de fapt divină şi speciala. Odată ce avem această calitate, vom ajunge cu adevărat în domeniul cel mai nelimitat al existenţei.

Această scânteie, pe cont propriu, nu este capabila sa aprinda flacăra iubirii să strălucească în fiecare dintre noi. Este necesar ca aceste scântei să se unifice pentru acest lucru. Apoi, în unitatea noastră, atunci când vom dezvolta puterea de a darui, puterea unităţii, aceste scântei fuzioneaza într-o singură scânteie mare din care Lumina apare. Percepţia Luminii apare în noi, în măsura asemanarii noastre cu scânteia comuna, dorinţa noastră comună de a darui.

Din Seria de Lecţii Virtuale de Duminica 27/11/2011

Înscris în: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu.→