Este spus: „ Exista multe ganduri in inima omului, dar salvarea de la Creator vine cat ai clipi din ochii.” Deci toate pretentiile noastre sunt justificate, dar ele toate ar trebui sa devina una singura: Trebuie sa il revelam pe Creator; altfel nu avem nici o sansa sa intelegem, sa simtim, sa avansam sau sa dobandim succesul. Asta inseamna ca noi nu putem ramane asa cum suntem, neintelegand nimic si  neatingand nimic, neputand iesi din aceasta stare.

Aceasta stare disperata si lipsita de speranta este cea mai buna; este exact asa cum lucrurile ar trebui sa fie. Reprezinta descoperirea vasului care cu adevarat are nevoie de tratament. Dar trebuie sa fie descoperit ca rezultat al clarificari problemelor, intentiilor, ca rezultat al „ nu este altcineva in afara de EL” de la inceput, ca tot ceea ce fac este pentru a revela Creatorul. Dar de ce as avea nevoie de asta? Pentru ca asta este scopul Creatiei, iar eu aduc astfel multumire Lui.

Revelarea Creatorului se poate petrece doar in vasul colectiv, in dorinta colectiva. Noi construim aceasta dorinta colectiva pornind de la punctele din inima, pe care le conectam cand ne ridicam deasupra noastra. Cu exceptia acestor puncte din inima, orice altceva este doar animalitatea noastra, pe care noi o coboram chiar mai jos. Astfel am clarificat intreaga structura a sufletului nostru general. Acesta e felul in care ar trebui sa fie.

Revelarea Creatorului se petrece involuntar, insemnand in mare confuzie, iar asta e bine. Ar trebui sa ne axam doar pe acest gand, pe intentie, pe cautare si sa adaugam asta bucuriei „ ce munca ni s-a dat noua, dintre toti oamenii.”  Te poti visa in alt loc, stand acasa in fata televizorului, intr-un fotoliu, urmarind ceva seriale, sau ceva de genul asta. Dar gandeste-te doar, cat de special esti tu dintre miliardele de oameni din lume, cu scopul de a-i ajuta pe ei, pentru a-L descoperi pe EL, pentru a-ti servi prietenii si in toate astea sa gasesti pacea si fericirea.

Lectia a doua de la Conventia Arvut Arava din 23/02/2012

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: De cand am ajuns la conventie dialoghez cu „Faraonul” din mine; eu ii adresez intrebari, iar el imi raspunde. El spune: te bucuri de orice faci.” Eu merg sa ajut la bucatarie, Faraonul spune: „ nu conteaza, iti face pacere.” Daca igienizez toaletele, de asemenea ma bucur si de asta. In final ii spun Faraonului ca am un scop pentru care am venit la conventie, un altfel de scop de a atinge starea in care fiecare este conectat. Faraonul din mine spune ca si aceasta conectare pe care o astept, este in cele din urma tot pentru mine. Daca este asa ce imi ramane de facut?

Raspuns: Bucura-te! Spun asta serios. Daca pot face diferite lucruri pentru societate, fizice sau mentale, gandindu-ma la ei tot timpul si fiind bucuros, asta e minunat. Cine spune ca trebuie sa suferim?

Dar dupa cateva astfel de actiuni vei vedea subit ca nu te mai bucuri de asta. Brusc vei intreba: „ Dar ce  nevoie am de toate astea? „si tot asa. Apoi Faraonul este descoperit.

La inceput sunt „ sapte ani de indestulare,” totul este placut intr-o maniera egoista. Intr-adevar, Faraonul tau are dreptate, el spune ca tot ceea ce faci, faci pentru el. Asa ca fa-o pentru el, precum in Egipt in primii sapte ani de prosperitate, unde fiecare munceste facand totul pentru Faraon, iar in cele din urma descopera ca este de fapt forta raului.

De ce in locul Faraonului bun apare brusc Faraonul rau? Din motiv ca avansam spre Creator. Pe masura ce avansam, dorinta care anterior parea buna se intrezareste ca fiind rea. Grupul este benefic, studiul este bun, prietenii sunt buni, imi doresc sa fiu cu ei si sa fiu la datorie, sa spal toaletele, sa ajut in bucatarie, totul este placut si eu savurez fiecare minut cat sunt in societate – asta e ceea ce simte fiecare incepator care vine la grup. Apoi, brusc incepe sa simta dezgust, sa fie revoltat, sa nu ii mai pese de nimic, el nu mai simte ca face ceva si nu mai vrea nimic: „ Ce sarcini? Pentru ce?”

De ce? Asta pentru ca cei „ sapte ani de seceta” incep. Ce reprezinta seceta? O persoana nu simte placere in a fi in grup, in a fi alaturi de prieteni – iar asta inseamna avansare.

Totul este revelat in raport cu ordinea gradelor. Ar trebui sa fim fericiti si seriosi si sa urmam acea linie cu grija acceptand orice ni se reveleaza de-a lungul caii. Tora ne spune despre asta; la urma urmei Tora este o instructie ( au aceeasi radacina in ebraica); ne spune unde te vei impotmoli si ce ar trebui sa faci in drumul spre revelarea  Dumnezeirii.

Asa ca nu ai de ales,  trebuie sa intri in Egipt , trebuie sa prestezi o astfel de munca si trebuie sa iesi afara. Doar atunci o sa primesti Tora, instructiunea cum sa avansezi mai clar.

Aceasta este asa deoarece Tora vorbeste doar despre corectia dorintelor. Tu corectezi cele 613 dorinte ale tale de la intentia „ in ordinea primirii” la intentia „in ordinea daruirii” si apoi il descoperi pe Creator.

Lectia a doua de la Conventia Arvut Arava din 23/02/2012

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare:  Feedback-ul este foarte important in psihologie. As putea avea o idee despre ce i se intampla unei persoane, deci o intreb:  „Cum te simti? Ce iti place?”  Acest dialog ma ajuta sa invat despre el sau ea. Elementele de dialog pot fi incluse in grupurile de educatie integrala sau integralitatea de fapt opereaza acolo?

Raspuns:  In grupurile noastre dezvoltarea individuala este conectata cu cea integrala deoarece nivelul individual a fost ajustat la cel integral. Nu exista nivel individual. Dezvoltarea mea individuala depinde de cat de integrat sunt eu cu ceilalti, cat de mult ii completez eu. In acelasi timp, trebuie sa inteleg si sa simt cum eu il completez pe fiecare dintre ei. Cu alte cuvinte, eu ii percep senzorial pe oameni si comunitatea noastra, simt si masor constant unde pot sa adaug ceva pentru a-l face perfect si incerc sa completez prin participarea mea , cu dorinta si gandurile mele. Aceasta esenta a fiecarui participant, puterea totala generala a dorintei si gandurilor  lor  incept brusc sa se manifeste in relatie cu mine si eu devin elementul de echilibru al grupului.  Acesta este modul in care fiecare persoana simte in timpul procesului studiilor comune. Mai mult chiar, starea grupului nu are importanta, ceea ce conteaza este cum o percepe o persoana . Grupul se poate afla in stari total diferite, dar o persoana intelege asta intr-un fel sau altul si se adapteaza constant in concordanta cu asta.

Cu alte cuvinte, aici este o oportunitate pentru o miscare interioara constanta. O persoana poate sa treaca prin atat de multe schimbari incat  devine un element general integrat cu intregul grup. El este obligat constant sa se schimbe asa cum simte toate nuantele schimbarilor din grup. El  este asemanator  cu elementul sau colector. Si toate persoanele din grup sunt asa.

Chiar mai mult, asta nu depinde absolut deloc de starea obiectiva a grupului. Nu putem vorbi de obiectivitate aici, deoarece fiecare persoana  vede mediul inconjurator doar prin prisma sa subiectiva.

Astfel, noi facem fiecare persoana egala  cu aceasta mica societate comuna. Persoana si intregul grup ajung la o asemenea unificare, incat fiecare persoana devine egala cu fiecare. In interiorul ei, o persoana acumuleaza un anumit volum, o suma de diferite schimbari, senzatii si ganduri ce exista in fiecare. Astfel ajungem la un stadiu in care generalul si particularul sunt egale si ating unitatea completa a grupului. Cand fiecare persoana devine egala cu fiecare , toate singularitatile se adauga unui singur intreg. Si acest intreg singular exista ca si cum ar fi extern lor. Acesta este acordul final al tuturor transformarilor prin care trec ei atat impreuna cat si individual.

Din  „Discutie despre educatia integrala” 10, 16.12.2011

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Pentru a ne ajuta sa identificam intentia, sa primim pentru a darui, conditii speciale au fost lasate: Fiecare se vede pe sine existand intr-o lume mare a inanimatului, vegetalului, animalului si naturii umane.

Cand intentia de a primi se apropie de suprafata constiintei, o persoana devine disperata de aceasta viata. Poate ca nu realizeaza asta, dar  in realitate, disperarea sa a fost evocata de intentia egoista. Totul este evaluat in raport cu intentia, iar totul este revelat in ganduri.

Noi trebuie sa ne analizam clar pentru a vedea raul egoismului si sa aprofundam acea ca realitatea altruista, care este opusa, ar putea sfarsi bine. Asta e motivul pentru care noi ajungem in final la un grup, care ne este dat pentru acest motiv. Nimeni nu s-a gandit sau a planificat sa se alature lui, sa studieze si sa lucreze la stabilirea unei conexiuni cu prietenii. Cu toate acestea, din moment ce intentia  egoista s-a epuizat pe sine, a venit timpul sa lamurim cat de rea este. Si apoi ne aflam printre oameni care nazuiesc spre acelasi lucru: Ei de asemenea doresc sa isi dea seama ce este cu viata asta. Si nu este nimic precum viata in intentia egoista. Si chiar daca realizarea va veni mai tarziu, analiza situatiei a inceput deja.

Ca rezultat, acesti oameni sunt stransi laolalta de o radacina care a creat existenta noastra egoista; ii aduna asa incat noi sa punem in ordine vietile noastre. Ne aduce mai aproape (de asemenea in spatiu) in raport cu similaritatea in calitati, care sunt intentiile noastre. Nu conteaza unde traim si  ce facem; noi devenim mai apropiati in analizele intentiei si apoi brusc ne familiarizam unii cu ceilalti. Incepem sa recunoastem pe fiecare de peste tot doar prin intentia noastra de a primi si ne adunam doar in concordanta cu asta.

Toti prietenii sunt selectati ca mai sus si ajung la acest ultim nivel de dezvoltare in lumea noastra, venind mai aproape de linie, unde devine clar ca legatura de dragoste cu egoismul a ajuns la final, este imposibil sa continuam pe calea asta, a sosit timpul sa schimbam vectorul si sa trecem la un mod diferit de existenta, la intentia de a darui.

Deci noi vom simti nevoia pentru asta, aceeasi radacina ne-a pregatit conform acesteia: Brusc toate actiunile noastre ne demonstreaza cat de rele sunt, lumea pare a fi distrusa, iar noi suntem de asemenea separati. Criza cuprinde intreaga umanitate, cat si pe noi ca partea sa interioara.

Pentru multime aceasta se manifesta ca o deteriorare a conditiilor de viata: Ei pur si simplu nu mai pot trai ca inainte, cu toate ca ei nu sunt inca capabili sa descopere cauza evenimentelor. Oamenii vor sa continue folosindu-si vecinii – dar sunt incapabili sa o faca. Aceasta de asemenea ii face sa recunoasca raul, dar pana acum a fost instinctiv si nu sub forma intentiei egoiste: ei au dat gres in a dobandi lucruri in conditiile date si nu cunosc solutia pentru succes.

Mai mult de atat, exista un grup in care prietenii recunosc motivul: ei dau gres datorita intentiei lor.

Oamenii care identifica intentia ca fiind cauza intregului rau sunt numiti „ capul,” in timp ce oamenii care pur si simplu sunt nefericiti sunt numiti „ corpul.” Astfel grupul devine „ capul” intregii umanitati.

In acest fel, impreuna cu prietenii sai, oamenii descopera spargerea lor, si impreuna descopera motivul acesteia. Si lumea care de asemenea descopera spargerea, gradual primeste realizarea raului de la acest grup: intelegerea motivului pentru care lucrurile sunt asa cum sunt. Astfel grupul si lumea se conecteaza intre ei.

In realitate ei initial sunt conectati si doar incep gradual sa realizeze asta. In curand, noi vom descoperi cat de mult oamenii au nevoie de analiza noastra, care dezvaluie cat de rea este intentia egoista, deoarece ei sunt incapabili sa descopere asta pe cont propriu. Obiectivul nostru este de a dezvalui aceasta cunoastere lumii, cu alte cuvinte, sa furnizam educatie integrala.

Lectia 1 de la Conventia Arvut Arava 23/02/2012

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→