Suntem de obicei, pe unul din cele trei nivele, în legatura cu prietenii nostri

1. Cand prietenul si grupul sunt mai mari decat noi, cu alte cuvinte, consideram prietenii si grupul ca fiind mai sus decat noi, cu scopul de a simti maretia lor;

2. Cand prietenii si grupul sunt sub noi;

3. Atunci cand ne sunt egali;

Cand privesc prietenii si grupul ca fiind mai mari decat mine, ma pun  pe mine intr-o stare incat sunt capabil sa invat de la ei, sa primesc de la ei orice au, asa cum cineva mai mic invata de la cel mia mare decat el. Ei sunt capabili sa ma influenteze. Eu primesc energia lor, puterea si emotia.

Daca eu ii percep ca fiind mai mici decat mine, atunci sunt in masura sa transmit mai departe ca cineva mai mare catre cineva mai mic.

Am un anumit tip de comunicare cu ei in orice caz, fie atunci cand primesc de la ei maretia scopului lor, sau cand le transmit maretia mea fata de scopul lor, credinta mea in maretia scopului, importanta unitatii. Si toate acestea sunt in scopul de a atinge o stare de egalitate. Si atunci vom fi cu adevarat prieteni.

Profesor – Prieten

In cazul in care sunt deasupra mea, ei sunt profesorul meu. Atunci cand sunt sub mine, ei sunt studentii.  Si numai atunci cand suntem egali suntem prieteni. Acesta este modul in care ne coordonam gandurile in ceea ce priveste grupul. Si vad mereu: unde pot adauga, ce pot primi, si cand pot deveni perfect egal cu ei.

Comparatia trebuie sa fie intotdeauna scopul. Si starea de a fi mai jos sau mai sus este stadiul in care ma adaptez pe mine in raport cu relatia cu ei.

Din lectia 2 de la Congresul de la Vilnius 3/23/12,

Filed under: Congrese, Munca in grup - Niciun comentariu→

Toti anii nostri multi de studiu (avem oameni care studiaza deja de 10-15 ani) sunt destinati pentru a te determina sa atingi o stare in care incepi sa lucrezi in grup si sa realizezi ca nu exista nimic altceva.

Si tot ce ati facut de-a lungul mai multor ani, a fost destinat pentru a va determina intr-un final sa intelegeti ca singurul lucru care va poate schimba si care va poate dezvalui ca tot ceea ce va doriti este chiar in fata voastra, chiar daca este ultimul pas.

De obicei dureaza mult timp sa ajungi acolo, incercand se ne covingem si incercand oarecum sa ne eschivam. Vom studia Cabala, vom face tot ce trebuie in scopul diseminarii – absolut orice – doar pentru a evita lucrul in grup.

Si chiar daca anterior am inteles ca nu exista alta solutie, inca, in ultimul moment incercam sa scapam, sa gasim motive sa nu participam la acest proces. Nu ne putem permite sa inchidem ochii, sa ne aruncam  in grup ca si in apa, si sa disparem complet in ea. Trece mult timp, luni poate chiar si ani pana cand  in cele din urma o persoana intra in grup.

Dar putem scurta aceasta perioada de timp, cu efortul nostru comun, si vom incerca sa o facem.

Perioada de timp in care a studiat, nu conteaza, nu conteaza nici cunostintele sale, daca este inteligent sau nu,  puternic sau slab, persistent, stabil sau lenes. Atunci cand intri in grup si te alaturi fortei comune din interior, „dispari” in el, si te dizolvi printre calitatile comune ale prietenilor tai in asemenea masura ca te vei integra si vei accede la toate abilitatile, si toate vor deveni ale tale.

Nu trebuie sa iti gasesti scuze, cum ar fi ca sunt inca tanar, ca nu sunt inca pregatit pentru asta, poate peste ceva timp sau la urmatorul congres. Acum! Nu trebuie sa existe alte ganduri! Nu exista nimic altceva decat acest loc si aceasta decizie pe care trebuie sa o luam.

Si actiunea este foarte simpla- incercati sa efectuati asa-zisa prima restrictie (Tzimtzum Aleph)  sa va ridicati cat de mult posibil deasupra propriului egoism; trebuie sa intelegem aceste aspecte si defecte in concordanta cu aspiratiile si intentiile noastre.

Cand intentiile si aspiratiile mele nu sunt suficient de puternice, voi simti ca ceva imi distrage atentia. Astfel ca trebuie sa ma indrept strict catre scopul esential si sa am suficienta putere sa ma directionez catre el.

Acesta este motivul pentru care noi percepem  tulburarile ca fiind date. Nu sunt foarte deranjante, nicodata nu ne suparam pe noi; din contra, de fiecare data cand apar, ne ridicam deasupra lor, si investim mai mult in noi pentru a ne apropia mai mult de ceilalti.

Principalul lucru este sa avem rabdara fata de prietenii nostri, ca si cum am avea rabdare cu copiii mici, cu copilul nostru preferat. Nu putem face nimic in legatura cu asta; egoismul nostru nu ne permite sa ne conectam cu ceilalti si ne arata ca trebuie sa ne apropiem mai mult si unde trebuie sa ne pozitionam.

Din  Congresul de la Vilnius 3/23/12, lectia 2

Filed under: Congrese, Garantia reciproca, Munca in grup - Niciun comentariu→