În exil (Galut) lipsește doar litera Alef pentru a realiza mântuirea (Geula). Această literă simbolizează apariția Creatorului, senzația reală a manifestării atributului de dăruire și dragoste, pe care o simțim în același loc în care, în exil fiind, ne doream fierbinte să o percepem și să o simțim, cum ne stăpânește și ne umple.

Prin urmare, toată munca noastră constă în a tânji după mântuire, în adevăratul sens al cuvântului. Momentul în care ne vom crea imaginea ei, cât mai realist posibil, atât cât putem noi, în egoismul nostru, atât de diferit de dăruire, și în măsura în care ne vom apropia de ceea ce este numit dragoste, dăruire, conectare, reciprocitate și o singură inimă colectivă, în locul atâtor oameni, în aceeași măsură ne vom apropia de măntuire.

Trebuie să ne imaginăm această structură, formă, deficiență, cu toate detaliile și componentele ei, cât de clar putem, Fiecare trebuie să gândească la asta. Aceasta este munca prin care vom grăbi timpurile și vom ajunge la mântuire – revelarea Creatorului – curând.

Trebuie să pregătim vasul spiritual care ne va permite să generăm o dorință imensă și să ne putem crea o formă, o imagine viitoare a noastră, tânjind după aceasta.

Din pregatire a Lectiei zilnice de Cabal/15/2012

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot verifica faptul că acțiunile mele sunt în scopul de a dărui și nu o iluzie?

Răspuns: Dacă ar fi cu adevărat acțiuni de dăruire, nu ai avea nici o îndoială, deoarece Creatorul ar fi revelat în ele, partcicipând la ele în aceeași măsură în care tu vrei să să-i dăruiești Lui.

Scopul unei acțiuni de dăruire este acela de a dărui Creatorului. Este imposibil să faci acest lucru fără acest destinatar final. Dacă are loc o asemenea acțiune, vei descoperi în ce măsură dăruiești Creatorului cu adevărat, adică îl vei descoperi pe El.

La început revelația va fi ascunsă, aceea de a dărui pentru a dărui. Este greu de înțeles, pentru noi, ce este aceasta deoarece intenția de a dărui pentru a dărui este Bina, o acțiune detașată de dorința de a primi. Ne putem, oarecum, imagina intenția de a primi pentru a dărui, ca fiind ceva opus nouă. Dar, deoarece este doar pentru a dărui, ne este imposibil să înțelegem cum se poate trăi fără nici o legătură cu dorința noastră, ca și cum am atârna în aer.

Din prima parte  a Lecției zilnice de Cabala/15/2012,Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Lipsa echivalenței de formă generează o nouă categorie, conștientizarea. Încep să percep cine sunt atunci când nu mă simt bine și încerc să mă lămuresc: Ce anume nu îmi place și de ce mă simt rău? Apoi încep să caut sursa acestui rău, de unde vine el?

Toate cele 125 de trepte se bazează pe lipsa echivalenței de formă, care, în mod constant, dau naștere întrebărilor: Ce este această muncă și cine este Creatorul, de care trebuie să ascult? Faraonul ne pune într-una aceste întrebări iar noi, căutăm să găsim răspunsuri. Acesta este modul în care Creatorul se joacă cu noi, din ambele părți, învățându-ne să fim mai sensibili la intenția de a primi pentru a dărui.

De la un nivel la următorul, Creatorul ne dă o senzație mai puternică a lipsei echivalenței de formă. Dacă, la început, mă simt bine sau rău doar în funcție de criterii corporale, judecând doar după măsura în care reușesc să fur de la ceilalți, acum judec binele și răul în funcție de intențiile mele cu privire la Creator sau la persoana de la care am furat, cândva.

La început am furat fără să observe cineva și fără să mă gândesc la ceea ce am făcut. Apoi, continuând să fac același lucru, încep să simt că iau ceva de la altcineva. Mai târziu încep să mă simt rușinat de furt, de faptul că iau ceva de la un străin. Apoi conștientizez tot mai mult ceea ce se întâmplă, astfel încât să nu mai simt nevoia de a lua ceva din ceea ce nu îmi aparține, ci, atunci când privesc procesul, să mă simt ca și când aș fura și, în plus, să nu fiu de acord cu furtul.

Ulterior, continui să mă corectez; nu îmi permit să fur și nici măcar să mă gândesc la furt, iar acest gând apare foarte rar. În interiorul meu, devin tot mai pronunțate diferite discernăminte spirituale, cu privire la aceasta. Atunci Creatorul ne derutează și crează diferite întreruperi, iar toate acestea sunt clarificate doar în gând.

La un moment dat ajung într-un punct în care chiar și un simplu gând despre folosirea altora mă face să mă simt rău: dacă dintr-o dată, mă gândesc că un altul va fi bolnav în locul meu, sau că altul se va simți rău în locul meu. Sunt șocat la gândul că aș putea profita de pe urma altuia.

Acest gând rămâne, dar devine înșelător, ușor și interiorizat. Răul față de ceilalți rămâne până la finalul corecției, dar de o calitate deosebită,  deoarece noi corectăm spargerea vaselor. Ne ridicăm de la nivelul simplu, meschin și grosolan, de exploatare a altora, la acela al exploatării sofisticate, viclene, care face rău chiar rădăcinilor. Așa după cum se spune, ”acela care este mai mare decât prietenul său, dorința lui este mai mare decât a prietenului său”, ceea ce înseamnă că egoul său este de o calitate mai înaltă.

Încă mai ai o intenție slabă, egoistă, dar ți se pare că este imensă, nu ca ”grosimea unui fir de păr” ci la fel ca ”grosimea funiilor de căruță”. Corectia se face prin ridicarea deasupra egoului tău, dar dorința de a-i folosi pe ceilalți este reînnoită la fiecare nivel și devine tot mai vicleană și mai ascunsă în interiorul tău. Aceasta este munca noastră, iar principalul laborator pentru aceasta este grupul, în care îți poți clarifica rapid atitudinea față de ceilalți.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Cabala/11/2012, “Poarta intentiilor”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce trebuie sa  transferam comoara regelui dintr-un loc în altul?

Răspuns: Datorită faptului că trebuie să porti cupa plina de aur dintr-un loc in altul, de fiecare dată obtii măreţia Lui, iar prin asta, ii aduci Lui placere.

El nu are nevoie ca comoara Sa sa fie transferata oriunde şi nu are nevoie de munca ta. Plăcerea Lui este ca tu sa-L înţelegi, sa-L simti şi sa devii similar cu El, şi ca prin asta să cresti. Asa-i aduci bucurie.

Şi plăcerea ta este în îndeplinirea dorinţei Lui: Tu te ridici, cresti şi faci tot ceea ce El doreste. Şi faci acest lucru nu pentru a primi o recompensă plăcută şi atractiva pe care ai câştigat-o pe această intreaga cale, ci în scopul de a aduce placere Creatorului.

Avem nevoie să simtim acest punct, în care vom înlocui atitudinea Lui faţă de noi, cu atitudinea noastră faţă de El. Acesta este punctul în care ne întâlnim cu El. Există unul şi exista altul, şi între ele este locul întâlnirii noastre, unde transformam pe unul în celalalt: El ne dăruieşte noua, iar noi Lui. Şi aici este punctul Masach-ului (ecranului), punctul conectarii noastre.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 27/03/12, Shamati # 52

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem afla noi şi toată omenirea mai multe despre reţeaua inseparabila care ne leagă?

Răspuns: Pentru a face acest lucru strângem legătura noastră cu oamenii, cu lumea. Această recunoaştere va trece la ei prin noi. Cunoasterea sistemului general înseamnă cunoaşterea legăturii dintre toate părţile sale componente, iar această conexiune este atinsa prin devotarea de sine pentru diseminare.

Noi trebuie să înţelegem masele: natura lor, caracterul lor, precum şi cererile lor, şi din asta să adaptam abordarea noastră pentru ei. Pe plan intern trebuie să acţionam precum adultii care se joaca cu copii, cu intenţia clară si cunoaşterea a ceea ce dorim să realizăm prin acest joc.

Întrebare: Trebuie să-i învaţam pe oameni legile sistemului integral, în plus faţă de importanţa unor bune relaţii reciproce cu ceilalţi?

Raspuns: Acest lucru se numeşte educaţie, şi prin aceasta un educator se deosebeste de un profesor. Un profesor prezintă fapte, formule, grafice, etc; el învaţă elevii rezultatele de cercetare. Pe de altă parte, un educator tratează elevii mai cu viclenie, într-o manieră cu două feţe. Un educator are două părţi, două identităţi, una care coboara la nivelul elevului pentru a se conecta cu el, în timp ce cealalta identitate are o intenţie clară, ştiind unde vrea sa aduca elevul. Educatorul însuşi are identitatea a treia şi nimeni nu ştie nivelul său. Aceasta înseamnă că rolul unui educator este pe de o parte, de a vedea nivelul studentului, iar pe de altă parte, de a cunoaste nivelul la care poate ridica studentul si de a conecta cele două niveluri, de a învăţa elevul cum sa treaca de la un nivel la altul şi de a-l impulsiona să facă acest lucru.

Un educator are un rol deosebit şi are nevoie de pregătire specială pentru a sta in fata unui public. El trebuie să ştie ce să dea şi ce să ascundă, cum să se joace şi cum să-si pună diferite măşti, cum sa pretinda, uneori, că nu înţelege şi, alteori, să apară ciudat, viclean, etc, prin asta permiti studentului sa treaca prin diferite stari cu privire la tine, la material, la Creator şi la lume. Un „student” este cineva care este dispus să accepte matur toate aceste forme de la educator, ştiind că totul este în favoarea lui. Pe de altă parte, un profesor pur şi simplu învaţă elevii diferite legi.

Despre reţeaua care ne conectează pe noi toţi, desigur, vom explica legile sale. Explicam lumea în care trăim, criza mondială care rezultă din faptul că natura este globala, şi astfel există o legătură reciprocă şi interdependenţă între toate părţile sale componente, şi că omul este motivul pentru tot ceea ce se întâmplă pentru că el nu este conectat la natură, şi că, în scopul de a rezolva criza trebuie să ne unim. Toate acestea, desigur, fac parte din programul nostru.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 08/04/12, Scrieri de Rabash

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: In psihologie exista 2 curente de baza: dinamica intregului grup cand fiecare participa in cursul activitatilor in acelasi timp si cealalta, cand oamenii sunt divizati in perechi sau grupuri mici si mai tarziu se reunesc impreuna. Educatia integrala le cuprinde pe ambele?

Raspuns: Bineinteles. Cel mai important lucru este ca oamenii invata materialele si in final se unesc si ajung la o concluzie comuna ori inteleg ca unificarea poate  avea atat de  multe fatete.

Intrebare: Deci, in final, prin fiecare actiune ar trebui sa ajungem la o unitate comuna, o idee comuna?

Raspuns: Da. Dar ea trebuie formulata de diferiti oameni in diferite modalitati pana cand fiecare are senzatii individuale. Ei nu pot da indentic, raspunsuri prefabricate repetand aceeasi fraza iar si iar. O persoana simte intr-un fel, altul simte diferit, dar ca si baza, fundamental, acelasi model se formeaza in ei, doar modul de exprimare externa este diferit.

Comentariu: Cand o persoana incepe sa se angajeze intre-o actiune, are nevoie de putina incalzire intai dar in final, important este sa si incheie procesul nu doar sa se desprinda. Deja ati spus odata ca noi avem nevoie sa-i facem pe oameni sa se obisnuiasca sa fie capabili  sa se comute instantaneu in orice situatie spre integralitate…

Raspuns: Dar nu la inceputul educatiei lui sau ei. Totul vine cu experienta, Dar, asta este necesar pentru ca avem nevoie sa atingem o stare in care fiecare moment poate fi nou pentru noi,  iar noi vom privi intotdeauna lumea prin prisma integralitatii. Asta este necesar.

Din emisiunea KabTv „Fundamentele Societatii Integrale” – 26.02.2012.

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→