Întrebare: La workshop am simţit interacţiunea dintre părţile masculine şi feminine. A fost un sentiment absolut extraordinar! Acum trebuie să aibă loc o intensificare, nu de 10 ori ci de 100 ori. De unde obţin această intensificare? Ce trebuie să facem şi prin cine, să o facem chiar acum sau la următorul worshop?

Răspuns: Un workshop nu ar trebui să se termine. Un workshop este o treaptă mică, intermediară, către următorul nivel. Nu ar trebui să uităm această stare ci să o ţinem în noi. Dacă ies afară sau stau la masă, menţinem aceaşi stare ca acum.

Masa ar trebui să se desfăşoare calm. Nu deranja o persoană care stă lângă tine, cu nu ştiu ce întrebări. Ar trebui să fie discuţii minime.

Nu spun că ar trebui să te retragi în tine însuţi, absolut deloc. Dar fiecare persoană ar trebui să simtă ca are timp pentru gânduri şi sentimente. Iar cel mai important lucru este să păstreze ceea ce am simţit chiar acum. Aceasta este starea la care trebui să ajungem.

Iar după o masă, încearcă să păstrezi această stare chiar mai mult, pentru că orice perturbaţie care este aici şi acolo trebuie să fie conectată către întărirea senzaţiei noastre din prezent.

Totul trebuie să treacă uşor de la unul în altul. Practic, întreg congresul este o singură acţiune. În principiu, asta trebuie să fie acompaniată prin mişcări calme cu ascensiuni constante.

Vă cer să nu pierdeţi ceea ce aţi primit, că le colectaţi puţin câte puţin, la fel cum acumulează copilul cunoaştere şi calităţi şi devine mare. De aceea toate perturbaţiile trebuie să fie imediat ataşate avansării. Veţi vedea cât de fructoase sunt acestea. Mulţumită lor avansăm. Este scris că egoismul este „ajutor împotriva ta”. Este împotriva, dar este cu adevărat de ajutor.

Din Congresul de la Vilnius 3/24/12, Workshop 2

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: În opinia ta, de ce este necesar să dăm voce cererii noastre comune în timpul workshop-ului? Am un sentiment că la un anumit moment îndrepţi atenţia grupului către a exclama: „Creatorule, umple-ne! Suntem gata. Schimbă-ne.” Ar trebui aceste cuvinte spuse tare? Sau poate numai „Am simţit..?

Răspuns: Nu. Trebuie să avansăm prin sursele Cabaliste. Trebuie să citim articole, să le analizăm şi tocmai prin aceste articole să penetrăm în lumea Creatorului din ce în ce mai mult.

Îl putem revela numai dacă este o sursă Cabalistă primară în faţa noastră. În niciun caz să nu crezi în gândurile şi dorinţel tale! Este necesar să urmezi textul. Dacă nu îţi place un text, ia altul; le poţi schimba.

Deschid o carte, să spunem Shamati, la orice pagină şi încep să lucrez spiritual cu ea. Dacă văd că pagina nu s-a deschis corect şi nu corespunde stării mele, atunci sar peste 15-20 de pagin – asta nu este important. Apoi încep să citesc şi să lucreze de acolo. Dar oricum, lucrez după ceea ce este scris în carte.

De fapt, un Cabalist descrie o serie de acţiuni de cauze şi efecte care te duc înainte.

Iar dacă faci lucruri tu însuţi pe baza gândurilor şi sentimentelor care iau naştere în tine, atunci cine ştie unde te vor conduce.. Fiind mic, învăţăm astfel de la copiii mai mari, iar ei ne spun ce sa facem, cum si de ce. Si asa studiem, progresiv.

Din  congresul de la Vilnius Convention 3/25/12, Workshop 2

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Atunci când începem un workshop, trebuie să ne concentrăm şi să ne gândim numai la ceea ce ne uneşte – punctele noastre din inimă. Trebuie să le unificăm. Apoi, fiecare dintre noi şi grupul ca întreg vor avea mult mai multă putere.

Foarte important, această forţă va fi direcţionată către conexiunea cu prietenii, iar apoi se va putea evoca Lumina superioară, care va începe să se manifeste în acestă conexiune. Trebuie să simţim că Lumina este revelată în conexiunea dintre noi.

Din Congresul de la Vilnius 3/25/12, Workshop 4

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Omul, prin natură, nu vrea doar să îşi trăiască viaţa în mod simplu, vrea să o şi înţeleagă: ce îl conduce, prin ce program şi în ce scop? Iar din acest motiv, studiază viaţă sau, în alte cuvinte, studiază Natura.

Locuiesc într-o lume în care sunt expus unor factori diferiţi. Totuşi, nu ştiu cum sunt guvernat. Un copil mic este condus de impulsuri interne şi putem vedea clar cum natura le pune în mişcare. Dar la adulţi asta este mai puţin aparent.

Problema este că poţi cerceta ceva numai dacă eşti la cel puţin un pas deasupra ei. Apoi este ca şi cum „absorb” obiectul investigaţiei în mine, fac sinteze şi analize şi trag concluzii. Asta este posibil pentru că percepţia mea raţională şi emoţională este mai mare decât obiectul studiului meu.

Dar dacă sunt înăuntrul Naturii, care lucrează asupra mea şi este sursa gândurilor şi dorinţelor mele? În acest caz nu ştiu ce mi se va întâmpla în următorul moment, cum se va desfăşura viaţa, ce se va în lumea în care depind de toţi. Există o informaţie aici pe care nu o pot aduce în raţiunea mea, în senzaţiile mele.

Cum pot controla toate acestea? De fapt, sunt total confuz. Nu trag din viaţa tot binele care poate fi extras. Vedema asta în primul rând în umanitate care nu ştie de ce trăieşte, cum şi pentru ce. Chiar oamenii proeminenţi, inteligenţi, sfârşesc până la urmă urmându-şi propriul drum.

Astfel, putem examina cu adevărat viaţă numai cu condiţia să fim deasupra ei. Dar cum putem face asta? Aici ne trebuie ceva mijloace pentru a urca deasupra naturii noastre. Apoi, în timp ce rămân tot eu, în  acelaşi timp mă uit la mine însumi de sus, din partea Naturii universale, din tărâmul unde sunt generate toate gândurile şi dorinţele.

Sunt asemenea oameni în lume care simt cu adevărat ce se va întâmpla mâine sau chiar peste câţiva ani. Astăzi, oamenii de ştiinţă au luat deja cunoştinţă de prezenţa unui anumit strat informaţional în realitatea noastră. În el, este aşternută soarta fiecăruia dintre noi şi a lumii întregi, întregul program prin care ne dezvoltăm. Totuşi, suntem incapabili noi singuri să stabilim o conexiune cu el şi din această cauză chiar şi viitorul imediat ne este necunoscut. Şi cel mai important, astăzi nu ştim cum să acţionăm corect  pentru a ne securiza acest viitor.

În generaţiile trecute, nu am fost atraşi să cunoaştem „stratul program”. Viaţa nu era încă complicată şi confuză, deci ne era chiar suficient aşa cum era. Este scris: „Din multă înţelepciune vine multă suferinţă…” Astăzi, totuşi, întorcând ochiul orb la ceea ce se întâmplă, nu ne temperăm suferinţă, ba din contra, o întărim. Am o problemă: nu ştiu ce se va întâmpla mâine şi în zilele următoare, cum să mă comport ca totul să fie bine – şi totuşi, să ştim asta este absolut necesare în zilele noastre.

Cursul dezvoltării ne-a adus în stadiul în care trebuie să revelăm programul vieţii. Fără el, suntem în faţa unor pericole şi a multor suferinţe. Şi oricum, ne-am maturizat şi dezvoltat suficient, în aşa măsură încât aceste întrebări apar în noi şi cer intervenţia noastră în program. În final, suntem obligaţi pur şi simplu să revelăm întreaga Natură, urcând către stragul informaţional integrat în ea. Numai atunci vom lua decizii şi ne vom ocupa de probleme conform cu înţelegerea obţinută şi ne vom securiza o bună continuare a drumului.

Din Lecture in Colombia 4/29/12, “Grupul şi dezvoltarea spiritulă”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

De ce îmi cere Natura să îi învăţ legile? Pentru ca să învăţ cum să fac mai puţine greşeli, cum să mă bucur şi cum să evit necazurile şi problemele?

Sau poate, prin necazuri şi probleme, Natura vrea să mă ridice la un nivel al cunoaşterii şi controlului asupra mea, la nivelul controlului asupra lumii? Acesta este un nivel complet nou al existenţei şi conştiinţei.

Aparaent, noi confundăm cauza şi efectul. Astăzi, necazurile ne forţează să ne uităm la posbilităţi de a ne asigura succesul în prezent şi în viitor. Ele sunt motivele din cauza cărora înţelegm Natura. Totuşi, asta nu este de fapt adevărat. Problemele numai ne împing de la spate pentru a ne direcţiona către cunoaştere, iar faptul că învăţăm despre Natura universală ne va deschide noi orizonturi, o nouă dimensiune.

Vom simţii o nouă realitate, nu pe cea pe care o percepem astăzi în cele cinci simţuri, ca animalele, pe care doar le-am depăşit uşor în inteligenţă şi ingeniozitate; putem construi case confortabile, putem găti mâncarea, să ne îmbrăcăm, dar pe de altă parte animalele nu se îngrijesc aşa de mult de existenţa lor.

Avantajul nostru este diferit: Ne putem ridica la un nivel unde vom trăi nu pentru a avea grijă de viaţa corporală. Din contra, grija de viaţa fizică ne va conduce la înţelegerea Naturii generale, iar de acolo ne vom mişca înainte către altă dimensiune, simţind realitatea nu prin natura noastră animală ci printr-o conştiinţă superioară, prin programul informaţional care ni se va revela. Acest grad nu are nicio legătură cu existenţa curentă: este mult mai înalt.

Astăzi, mulţi oameni de ştiinţă vorbesc despre asta, la fel ca mulţi oameni înţelepţi din generaţiile trecute. Singura întrebare este cum putem obţine asta? Putem revela această realitate înaltă? Cum putem obţine nivelul Naturii universale şi să o simţim aşa cum este?

Mai întâi, avem nevoie să înţelegem ce este Natura. Prin acţiunile ei vedem că ne controlează prin două forţe: plăcere şi suferinţă. Sunt ca două frâie care ne forţează constant să mergem către plăcere şi să scăpăm de lovituri.

De exemplu, în circumstanţele prezente îmi asum cea mai confortabilă poziţie. Procesez multe date: starea sănătăţii, forma scaunului, statusul oamenilor de lângă mine, etc., iar ca rezultat, corpul este aranjat în cea mai confortabilă poziţie. Asta se întâmplă în fiecare secundă din viaţa mea – în dorinţe, gânduri şi acţiuni. Cum mă pot ridica deasupra acestui control?

Explorând Natura, descopăr că există o singură lege care acţionează în ea: legea echilibrului universal. Natura tinde spre echilibru şi aduce gradual toate părţile ei în echilibru, în calm, într-o stare de odihnă. Totul duce la cea mai mare ordine posibilă, conform cu relaţiile globale – de la Bing Bang prin conexiunea cu celulelor în cele mai organizate forme de viaţă.

Toată Natura trăieşte în echilibru şi numai fiinţa umană a început să se rupă de asta în urmă cu aproximativ 3500 de ani. A început să îşi utilizeze  mintea pentru a-i folosi pe ceilalţi, pentru a-i conduce, iar acest lucur a violat echilibrul său cu Natura.

Totuşi, putem compensa această forţă rea a dezvoltării cu una bună, pe care o descoperim în aceaşi Natură. Forţele negative acţionează în noi în mod instictiv şi în afara controlului nostru: trebuie să le contrabalansăm cu forţe pozitive pe care le vom obţine în mod conştient. Iar asta este posibil datorită influenţei mediului pentru că, dorind să fiu mai bun şi mai înalt decât restul, sunt astfel dependent de societate. Iar pe lânga asta, depind de ea să îmi satisfac nevoile de bază. Astfel, trebuie să folosesc mediul, să stabilesc un contact cu el, astfel încât să îmi aducă forţa pozitivă. Iar apoi îmi voi controla viaţa.

Astfel, nu prin şansa n-am fost creat singuri, ci ca fiinţe colective şi am fost puşi în mediul altor oameni. Intr-adevăr, faţă de animale, care nu au nevoie de educaţie, omul trebuie să înveţe din mediu mulţi factori în plus la cei cu care s-a născut. Mediul adaugă forţa pozitivă la egoismul meu iar noi putem să ne stăpânim viaţa, destinul, uşor şi confortabil.

Atunci când începem să ne relaţionăm corect la posibilităţile existente, programul Naturii, planul său iniţial ni se revelează. Astfel, ne ridicăm la un nou nivel al cunoaşterii şi conştiinţei, care se află deasupra vieţii curente. Detaşat de existenţa corporală, ne ridicăm în dorinţele şi gândurile noastre către curentul etern de informaţie şi vom trăi în el. Nu contează ce se întâmplă cu corpul meu, voi trăi în această undă de conştiinţă, caracteristică Naturii şi tuturor nivelelor ei dezvoltate.

Acesta este gradul Fiinţei Umane (Adam) care este similar (Domeh) cu Creatorul. De fapt, Creatorul este programul cel mare care există deasupra noastră pe care vom continua să îl obţinem, urcând mai mult şi mai mult.

Din Lectura in Colombia 4/29/12, “grupul si dezvoltarea spirituală”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara - Un comentariu →