Întrebare: Am trei copii, așa încât am foarte îngrijorat atunci când ați spus că generația noastră epuizează toate resursele naturale, fără să lase ceva pentru copiii noștri. Cum putem corecta această situație?

Răspuns: Familia noastră mare include șapte miliarde de oameni și trebuie să ne gândim la fiecare om atunci când ne îngrijorăm cu privire la ceea ce vom lăsa generației viitoare, nu doar la cei trei copiii ai tăi sau la nepoții noștri. Dar, între timp, văd că ne bucurăm de viață, consumând resurse vitale, fără să alocăm nici un gând sau părere de rău, fără să ne îngrijorăm de aceia care vor veni după noi. Este doar un exemplu de cât de orb este ego-ul nostru și de faptul că nu înțelege ce se întâmplă.

Dacă ne uităm la comportamentul tuturor țărilor și guvernelor, putem vedea că nici unul nu se gândește la viitor. Singura noastră dorință este de a pompa mai multe resurse din pământ, de a produce mai multe bunuri și apoi de a le arunca. Faptul că, în același timp, poluăm aerul și apa, nu ne oprește deloc. Am călătorit deseori în jurul lumii și am observat că mediul înconjurător este teribil de poluat, chiar și în țările care nu sunt industrializate. Cu greu mai găsești locuri care sunt încă naturale și curate, totul este otrăvit.

Acesta este un proces natural atâta vreme cât suntem conduși doar de forța ego-ului. Dacă nu există nici o altă forță care să contracareze ego-ul și anume forța dăruirii, care poate îl echilibra, acesta ne va ucide. Noi nu vom fi capabili să îl oprim. Doar cu un minut înaintea sfârșitului, neavând de ales, vom striga ”Ajutor!” și, atunci, vom fi salvați. Dar este mai bine să nu ajungem în această stare; este mai bine să diseminăm înțelepciunea Cabalei cât mai mult cu putință, înainte de a ajunge în această stare.

Trebuie să înțelegem că nu este de nici un ajutor să luptăm împotriva polării externe a naturii, sub forma unei societăți de protecție a naturii. Toate aceste probleme ecologice ne sunt date pentru a ne împinge în direcția corectării sufletului. Dacă rezolvăm doar îmbunătățirea mediului înconjurător, nu vom corecta nimic.

Astăzi, oamenii de știință încep să înțeleagă asta, spunând că, în situația în care vom începe să folosim surse de energie alternativă pentru a conserva mediul înconjurător, s-ar ajunge la consecințe neprevăzute. De exemplu, generatoarele care sunt operate de energia vântului și care sunt considerate a fi ecologice, au de fapt un impact puternic asupra încălzirii globale, astfel încât nu se justifică energia pe care o produc. În fapt, acestea împing aerul spre sol, cu o mare forță, provocând mai mult rău decât bine.

Aceasta este legea conservării energiei. Nu putem produce energie din nimic. Chiar dacă folosim energia solară și tot rezultă un impact negativ extraordinar, asupra pământului. Așadar nu putem acoperi întreaga planetă cu panouri solare, deoarece nu ne va ajuta la îmbunătățirea mediului înconjurător ci, de fapt, îl va strica.

În natură, totul este astfel orânduit, încât putem atinge starea de echilibru cu natura doar dacă avansăm spre scopul creației. Orice altceva am face, oricât de bun ar putea să pară, va provoca doar rău. Nu are importanță cât de mult vom încerca să protejăm natura, nimic nu va fi de ajutor.

Totul se întâmplă la o scară atât de mare, încât putem să încetăm să ne gândim la salvarea ecosistemului Pământului și a resurselor sale naturale, la eliminarea gunoaielor care îl contaminează, a plasticelor care umplu mările și oceanele, ci, mai degrabă, ar trebui să ne ocupăm doar de corectarea internă a noastră. Atunci, totul ar începe să funcționeze corect, deoarece nivelul superior corectează toate nivelurile inferioare.

În Cartea Zoharului și în articolul “Introducere în înțelepciunea Cabalei” de Baal HaSulam, se spune că totul depinde de corectarea omului, având în vedere că nivelurile naturale, neînsuflețit, vegetal și animal, se ridică și coboară împreună cu el, fără să aibă importanță singure. Așadar, protecția ecologiei nu ne va ajuta la nimic. Mai degrabă, principalul lucru este acela de a avea grijă de sufletul nostru.

Din Congresul de la New Jersey 5/09/12, Shamati  nr.25

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: În cazul în care o persoană studiază după metoda integrală, cum poate acesta să aprecieze, ulterior, dacă studiile sale au fost încununate de succes?

Răspuns: Dacă persoana a fost capabilă să păstreze contactul permanent cu mediul său înconjurător, fie el virtual sau fizic, iar acest contact i-a servit drept cale de a ieși din el însuși spre sentimentul și senzația comune, spre gândul și mișcarea comune, în urmarea țelului și în analiză, atunci, cu siguranță că timpul său nu a fost pierdut. Cu alte cuvinte, ieșirea din tine însuți către ”în afara lui însuși” trebuie să constituie o aspirație constantă, o acțiune personală și, atunci, viața va fi diferită.

In lectura introductorie “Sa fii un om, educatia viitoare” 2/27/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Astăzi, descoperim că toate problemele se află în egoul nostru. Evident, dacă îl schimbăm, îl modernizăm, ne vom ridica la următorul nivel.

În esenţă, asta este calea pe care a luat-o întodeauna dezvoltarea umană: Îniţial, fiecare nouă fază pare ceva minunat, luminos, convenabil şi progresiv. Fiecare schimbare a formaţiunilor sociale promite o viaţă nouă, minunată. Iar apoi, după ce ne obişnuim cu încă o formaţiune, trăind în ea o vreme, descoperim că nu este aşa de minunată. Dezvoltarea ulterioară revelează senzaţii, fapte şi stări negative. Şi, cu toate că noi continuăm să avansăm, toate aceste lucruri negative continuă să se acumuleze pentru ca, într-un anumit moment, să nu mai putem suporta.

Apoi, dorind orice altă opţiune, apar revoluţiile, războaie sau reuşim să ajungem la o înţelegere şi obţinem mari schimbări la această bifurcaţie, adică în punctul de spargere. Astfel suntem transformaţi, ajungând la noi valori şi la o nouă filozofie de viaţă şi începem să ne dezvoltăm la următoarea fază.

Evident, astăzi ne aflăm  înaintea unei asemenea tranziţii. Starea anterioară a devenit una negativă şi vedem problema ei, egoul nostru, care ne demolează toate fundaţiile. Niciun element al vieţii anterioare nu mai lucrează. Iar asta ne cere în mod clar ca natura noastră să se schimbe.

Aici se află unicitatea noi noastre stări. De fapt, înainte nu am schimbat niciodată natura umană. De fiecare dată am comutat la un nou nivel al dezvoltării, la fel ca trepetele de viteză pentru accelerare. Dar acum, ajunşi la cea de a cincea treaptă de viteză şi mergând cu viteză maximă, motorul a început deodată să o ia razna. Şi nu mai putem continua cu acest motor.

Astfel, trebuie să schimbăm paradigma, valorile, scopul, combustibilul, motorul însuşi. Asta face specială situaţia noastră curentă şi noua perioadă în care intrăm.

Trebuie să schimbăm natura umană, acest motor egoist care ne-a împins întotdeauna să ne dezvoltăm, să consumăm, să simţim, să înţelegem şi să descoperim ceva nou. Astăzi, nu mai lucrează, nu ne mai poate conduce înainte. Şi din această cauză trebuie să schimbăm natura forţei dezvoltării.

Din discuţie asupra unei vieţi noi din 28.03.2012

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: În timpul seminarilor în grup, anumiţi oameni vorbesc mai mult, alţii mai puţin, unii sunt mai expresivi iar alţii nu. Cum trebuie să mă relaţionez corect la toate astea?

Răspuns: Atunci când stau în cerc împreună cu alţi oameni, trebuie să îi văd pe fiecare ca marionete prin care vorbeşte Creatorul. Nu sunt oameni, ci felul în care Creatorul mi se prezintă în diferite forme. Oricât de prosteşti ar părea lucrurile pe care le spun, asta nu mă interesează pe mine; mă înclin în faţa lor. Nu contează cât de neplăcut îmi pot apărea, cât de repulsivi şi neatractivi, trebuie să contrabalasez asta cu înţelegerea că El trezeşte această antipatie în mine. Şi acesta este locul de muncă.

Este scris despre marele înţelept Rabbi Yossi Ben Kisma că a avut un grup de studenţi care erau cu toţi începători, proşti şi fără niciun merit, dar el s-a plasat chiar mai jos în relaţie cu ei şi ei au devenit deodată măreţi în ochii lui şi a fost în stare să primească toată realizarea de la Creator prin ei.

Din lecţia din America din 5/10/12, Shamati

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Există o diferenţă între a urmari Convenţia de acasa, de pe monitorul calculatorului si a veni acolo în persoană? Primeste o persoană ceva suplimentar prin a fi acolo fizic?

Raspuns: Probabil ştiţi că în secolul al 18-lea, a fost popular în rândul clasei bogate să-si cumpere propriul loc sau loja la operă sau la teatru. Dacă o persoană vroia să-si audă aria favorită într-o operă, putea veni doar pentru acele 15 minute, se bucura de ea, iar apoi se ducea înapoi acasă. Pe atunci nu existau magnetofoane sau înregistrări, astfel încât oamenii trebuiau să vină acolo în persoană pentru a auzi o simfonie sau o opera.

Mai târziu, magnetofoanele şi televizoarele au fost inventate, asa ca de ce nu s-au închis teatrele astazi? De exemplu, un bilet la un spectacol de operă italian efectuat de o cantareata faimoasa costă o mulţime de bani. O dată am mers la o operă la Londra şi cel mai ieftin loc in partea de sus a galeriei costa 40 de lire sterline. Dar oamenii încă mai merg acolo, pentru că este imposibil să se transfere o impresie prin intermediul ecranului.

Pentru a obţine o impresie completă, trebuie să fii în acel loc, în persoană. „Un loc” este o noţiune spirituală, care, de asemenea, există în lumea noastră.

Şi acest lucru este chiar şi mai adevărat pentru o convenţie cabalistica pentru că venim impreuna pentru a ne uni! Şi pentru asta nu este suficient să vezi pe ecran sau sa auzi prin microfon. Daca nici macar o operă înregistrata nu-ti da impresia unui spectacol viu, atunci este asa cu atât mai mult in ceea ce priveste sentimentul de unitate.

Întregul scop al convenţiei este unitatea. Toate evenimentele, seminariile şi discuţiile sunt dedicate pentru acest lucru. Acesta este un proces unic, viu, care nu poate fi transmis în orice formă. Pentru aceasta eu sunt dispus să călătoresc în orice grup, in orice punct din lume, chiar dacă acest lucru este destul de împovărător pentru mine. Dar nu există nici o alegere;  nu pot îndeplini misiunea mea în nici o altă formă şi voi nu puteti atinge scopul în nici un alt mod.

Numai daca cineva trăieşte într-o locaţie foarte indepartata şi nu are nici o posibilitate de a participa, şi chiar nu poate(şi va trebui să dovedeasca asta Creatorului, nu noua), atunci se pare că există un calcul personal, special cu el. Dar nu as lăsa posibilitatea de a lua parte la o convenţie sa treaca pe langa mine pentru nimic.

Există un exemplu celebru despre o persoană care a trăit cu mii de ani în urmă în deşertul Negev şi lucra în agricultură, iar o dată pe an, ea călătorea pe jos pentru a studia în Ierusalim. Putea sa rămâna şi sa studieze acolo doar o zi, deoarece drumul era atât de lung incat trebuia imediat sa stabileasca sa mearga înapoi, astfel incat sa poata reveni la timp pentru a începe să lucreze la camp. Dar pentru aceasta zi, există o zi specială în cursul anului, care a fost numita în onoarea lui („un student pentru o zi”), in care toată lumea sta şi studiaza.

Este imposibil sa transferi energie de la o persoană la alta fara contact personal, fizic, atunci când suntem toti împreună. Acesta este motivul pentru care existam in aceasta lume! Această lume este speciala, deoarece noi toţi suntem egoişti şi , prin urmare, avem posibilitatea de a începe conexiunea noastra numai în acest fel.

Pana la urma, nu suntem uniti printr-o conexiune spirituala încă. Şi de aceea, un alt nivel, mai mic ne-a fost dat, numit „aceasta lume” – o realitate imaginară, în care conexiunea noastra se naşte. Şi după aceea deja începe să crească în spiritualitate.

Este precum o floare care nu creste până ce samanta nu putrezeste în pământ şi o rasada creşte din ea, care apoi se dezvolta pentru a deveni o floare. Acesta este modul în care trebuie să plantam începutul conexiunii noastre. Şi chiar dacă suntem în lumea egoista, samanta noastra trebuie să putrezească în acest sol egoist şi un nou rasad va iesi din ea.

Cu toate acestea, această fază preliminară, această conexiune fizică între noi este necesara, şi de aceea există această intreaga lume.

Cred că după aceste cuvinte, o explozie ar trebui să apară şi toţi cei care nu s-au înregistrat încă se vor grăbi să se înregistreze la convenţie. Dacă as fi o persoană care trăieşte în America, nu aş sta acasă …

Poti plasa un televizor cu cel mai mare ecran în faţa ta, şi sa stabilesti condiţii ideale, cele mai confortabile, sa-ti iei o vacanta de la muncă astfel încât nimeni sa nu te deranjeze din vizionare, dar aceasta tot nu-ti va da un contact real. Vei pierde cel mai important lucru: senzatia interioara, şi vei vedea doar imaginea externă.

Din lecţia de pe 9/5/12 din America, Shamati

Filed under: Congrese, Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Opinie (Michelle M. Duguid, Universitatea Washington, şi Jack A. Goncalo, Universitatea Cornell): „Înălţimea este o metaforă adesea folosita pentru putere: Oamenii puternci se simt precum omul mare în campus” şi „oamenii se uita la ei.” Psihologii de dezvoltare au sugerat că o asociere metaforică dintre putere şi înălţime poate avea rădăcini foarte devreme ca atunci cand, de exemplu, copiii se confruntă cu părinţii mai înalti, care au putere asupra lor şi în timpul adolescenţei cand copiii mai înalti isi folosesc puterea pentru a constrânge fizic pe copiii mai mici. Această asociere continuă să fie consolidată, ca oamenii mai inalti castiga salarii mai mari si sunt mult mai susceptibili de a fi găsiti în functii mai inalte, sa apara ca lideri şi sa câştige alegerile prezidenţiale.

„Acest flux de cercetare sugerează că observatorii sociali ii judeca pe cei înalti ca fiind mult mai puternici decât colegii lor mai scunzi. De exemplu, atunci când oamenii se extind pentru a ocupa mai mult spaţiu, observatori presupun că sunt dominanti, in timp ce, atunci când ei se restrang, sunt perceputi de alţii ca supusi. …

„În concluzie, există dovezi puternice despre o asociere pozitivă bine învăţata dintre putere şi înălţime. O predicţie evidenta pe baza acestei cercetari este ca observatorii ar putea utiliza o inaltime tinta pentru a deduce puterea; nu o presupunere nerezonabilă, având în vedere corelarea puternică dintre înălţime şi putere în setările naturaliste „.

„Aici, avem în vedere o implicare mai contraintuitiva a asociaţiei dintre putere si înălţime; aceea că experienţa psihologică a puterii poate determina indivizii sa se simta de fapt, mai inalti decat un obiectiv de măsurare ar indica ca sunt într-adevăr.”

Comentariul meu: În lumea noastră egoistă totul este măsurat cantitativ, măsura egoismului fiind „cât de mult primesti” (inaltime, greutate, distanta, timp, salariu, etc), în timp ce în lumea spirituală altruista, totul se măsoară calitativ- măsura daruirii. Diferenţa este că primirea în lumea noastră este în dorinţa unei persoane, în timp ce în lumea spirituală este în dorinţele altora. În consecinţă, nu există senzaţii pământeşti din lumea superioară şi de aceea sentimentul de „dispariţie treptată a corpului” se realizează acolo.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Opinie: (Dr. Alexei Yablokov, membru al Academei Sovietice de Stiinte, Centrul pentru Politici de Mediu si Ecologice): “Conceptul Profesorului V. Vernadsky’s asupra biosferei este ca Pamantul este o fiinta vie, care reactioneaza prin consecinte geologice la cale mai mici fluctuatii care au loc in structura sa.

„Mai tarziu, omul de stiinta britanic James Lovelock a vorbit de asemenea despre Pamant ca despre o fiinta vie. El a definit un concept numit „Teoria Gaia” sau „Principiul Gaia” („Gaia” Zeita Pamantului la vechii Greci).

Pamantul (Gaia) ar putea „elimina” umanitatea ca pe o tumoare canceroasa. Populatia Pamantului face tot posibilul sa forteze Pamantul sa scape de noi: folosirea excesiva a resurselor naturale de neinlocuit, exploatarea excesiva a pamantului, a lemnului si apei, poluarea biosferei prin substante chimice si radioactive……

Abordarea pe teremen lung a „ecologistilor” ia in calcul consecintele pe termen lung, in locul „beneficiilor” imediate. Cat priveste economistii, ei fac estimari pe 10 ani. Gandirea politicienilor este limitata la intervalul dintre doua alegeri electorale (4-6 ani). Discrepantele in calcularea timpului dau nastere contradictiilor din multe puncte de vedere. Politicienii nu pot fi de acord cu argumentele ecologistilor ca „ peste 20 de ani va fi mai rau”, deoarece principalul lucru pentru ei este sa obtina voturile alegatorilor in viitorul apropiat.

„Societatea bazata pe consum trebuie sa inteleaga ca la un anumit moment se va elimina pe sine. Oamenii dau voturile lor politicienilor care iau decizii ecologice periculoase pentru a atrage votanti. Singura cale de a indeparta amenintarea mediului este de a raspandi informatia ecologica si cunoasterea cat de mult posibil. Cel mai rau lucru care se poate intampla oamenilor este sa nu mai aiba „o cale de intoarcere”.

„Gandirea orientata spre ecologie ar trebui sa conduca aomenii sa actioneze constient, sa pastreze mediul, si sa isi gaseasca locul in imensa biosfera in care ocuim. Ecologia este o stiinta care are ca scop sa pastreze in siguranta propria noastra casa. Pana acum, cea mai mare parte a locuitorilor pamantului nu a inteles ca planeta este casa noastra”.

Comentariul meu: De zeci de ani, ecologistii ne atrag atentia si apeleaza la noi, insa deoarece politicienii si finantistii sunt aceia care ne definesc viata, numic nu se schimba. Ei nu vor investi niciodata in ceva care nu le va aduce beneficii imediate politice sau economice. Exista oare o cale de scapare din acest cerc vicios? Raspunsul este sa educam toate straturile societatii acordand o atentie speciala largirii orizontului oamenilor obisnuiti, deoarece straturile superioare ale societatii nu vor agrea niciodata in mod voluntar educatia integrala, pentru ca scopul lor este de a pastra oamenii in fata Televizoarelor.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Noi speram ca vom ajunge treptat la un nivel acceptabil in societate, in tara, si intre oameni in momentul in care oamenii vor incepe sa inteleaga faptul ca ei insisi se pot schimba si nimeni altcineva, si ca nu vor putea schimba lumea inainte de a se schimba ei insisi, ca lumea este perceptia persoanei, propia sa reflectie, si ca de accea este necesar sa ne inchipuim ca viitorul se intampla deja, astfel incat sa devina prezent. Dupa cum Kozma Prutkov a spus odata ca :” Daca vrei sa fii fericit, fii fericit”. Asa se intampla lucrurile.

De aceea un instructor trebuie sa fie de asemenea un fel de psihoterapeut. El trebuie sa inteleaga oamenii foarte bine si sa stie totul. Instructorii trebuie sa faca anumite cursuri si sa aiba multa experienta. Ei trebuie sa cunoasca modalitatea de manifestare a comportamentelor, schimbarile, si reactiile umane. Cu alte cuvinte, baza experientei lor trebuie sa includa scenarii specifice cu rezultate specifice. Ei trebuie sa inteleaga modul in care procedeaza cu oamenii si reactiile pe care acestia le pot avea, si trebuie sa stie exact de ce anume au nevoie acestia pentru a ajunge la rezultatele dorite.

Mai mult, atunci cand lucram cu un grup de adulti, trebuie sa ii formam ca instructori pe parcursul lucrului pentru ca fiecare persoana este in general propriul sau instructor. Si atunci cand instructorii interactioneaza cu ceilalti, rezulta ca fiecare ii invata pe ceilalti si pe sine. Altfel spus, munca are loc pe doua planuri, este o munca de parteneriat dintre oameni.

Si chiar daca la inceput, exista educatori, instructori, profesori si metodologisti care lucreaza cu grupul, grupul alege metoda pentru sine, intregul lant de schimbari pe care trebuie sa le experimenteze, intregul program, legile comportamentului, legile influentei si schimburilor dintre oameni. In final, fiecare persoana din grup ajunge la un moment in care poate aplica aceasta metoda asupra sa si asupra celorlalti, si ajunge sa interactioneze in mod activ cu restul, intelegand astfel cum se schimba ea insasi sub influenta grupului.

Altfel spus, atunci cand o persoana se afla intr-un scenariu, chiar unul accidental, ea stie exact cum sa se comporte si cum sa rezolve situatia astfel incat sa o influenteze si sa determine schimbari corecte asupra sa. In acest fel persoana va fi capabila mereu sa lucreze intr-un mod corespunzator cu mediul si simultan sa o transforme pe aceasta intr-un instrument pentru sine si pentru grupul pe care il influenteaza.

Din “Discutii depsre Educatia Integrala” 27/02/2012

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce vrei să spui prin noţiunea de „iubire?”

Răspuns: Vreau să spun ca fiecare dintre noi trăieşte constant grijile altora.

La fel este în grup, unde încep să lucrez în mod practic, astfel încât fiecare dintre noi vrea să creeze cea mai confortabilă stare pentru ceilalţi. Adică, trebuie să îi înţeleg şi să îi simt pe ceilalţi. Trebuie să le trimit încontinuu semnale, să corespondez – verbal, fizic, prin gânduri, etc.

Trebuie să exist în garanţie reciprocă cu ei, unde fiecare dintre noi furnizează celorlalţi o asemenea atitudine sau o senzaţie încât sunt sigur că influenţându-i, primesc aceaşi influenţă de la ei. De aceea, urcăm constant împreună deasupra propriului egoism, în calităţi opuse nouă. Acest tip de muncă reciprocă este cea mai importantă muncă în grup.

După ce adoptăm această metodă, vom simţii constant căderi repetate în egoism, „gravitaţia” şi apariţia de diferite obstacole. Asta va continua până la corectarea finală, până la ascensiunea totală deasupra egoismului.

Totuşi, în orice stare din grup şi chiar în afară – acasă şi cu alţii, mă voi concetra imediat la aceaşi idee, aceaşi practică. Iar ca rezultat, voi fi înstare să interacţionez corect cu toată lumea.

Din discuţie asupra educaţiei integrale din 27.02.2012

Filed under: Egoism, Munca in grup - Niciun comentariu→

La început, în lumea Infinitului, eram uniţi ca unul, ca un corp ale cărui părţi erau toate necesarea una alteia şi total interdependente. După ce am coborât din Lumea Infinitului în lumea noastră, am devenit complet deconectaţi pentru că tot spaţiul dintre noi a fost umplut de egoism, care ne-a îndepărtat unul de altul.

Egoismul este în continuă creştere şi, astfel, în timp ce istoria progresează, noi ne simţim din ce în ce mai greşiţi. Dar vine un moment când egoismul încetează să mai crească şi atinge saturaţia. De aceea, oamenii de azi sunt copleşiţi de deziluzii şi disperare, iar despresia a devenit cea mai răspândită boală din lume.

Omul pierde sensul vieţii. Anterior, nu şi-a pus acest gen de întrebări, deoarece dorinţele egoiste au crescut constant în el şi l-au împins înainte. Îi spuneau, amăgitor: „Vrei asta, asta şi asta! Cu siguranţă trebuie să iei asta şi să devi mai mare decât ceilalţi!”

Dar astăzi a venit timpul în care nu mai vrem nimic. Iar în plus, se dezvăluie criza generală, nelăsându-ne altă şansă decât să cercetăm o cale de a schimba situaţia şi a obţine corectare, unde corectarea se află în ascensiunea înapoi în lumea Infinitului, să devenim un singur om din nou. Totuşi, această unitate este obţinută prin propriile eforturi, adică prin munca împotriva egoismului nostru, de dragul unităţii.

Aceasta este cea mai urâtă muncă pentru noi şi nu o vrem. Sunt dispus să fac orice altceva în loc de asta – orice dar numai să nu mă unesc cu prietenii! Mă simt bine eu însumi, asta este confortabil! De fapt, întreaga mea natură este voinţa de a primi plăcere şi tot ceea ce îmi trebuie este să o satisfac. Vreau numai împlinire.

Fiecare persoană se gândeşte numai la cum să facă lucrurile mai bune pentru ea, în fiecare moment. Organismul şi creierul nostru lucrează numai pentru a se păstra în cea mai confortabilă stare. Şi astfel se scurge toată viaţa noastră. Fiecare persoană se gândeşte la cum să facă lucrurile mai bune pentru ea, acum şi în viitor. Toate calculele noastre se învârt în jurul acestui lucru şi suntem incapabili să ne gândim la altceva. Tot ce îmi pasă este propriul corp. Reiese că sunt blestemat la o viaţă de animal mizerabil, sărac, care încearcă să îşi sprijine corpul în orice mod posibil, astfel încât să trăiască câteva decenii şi apoi să moară. Dar dacă toată viaţă se rezumă doar la asta, atunci care este rostul ei?

De aceea ne este atât de dificil să lucrăm împotriva egoismului nostru. Este o foarte mare problema psihologică aici, care ne împiedică să ne reunim cu alţii, în circumstanţele în care egoul nostru a atins maximul. De aceea vine ştiinţa Cabala şi ne explică cum să facem asta, prin unirea într-un mic grup.

Prin grup începem să atragem această forţă specială din noi, care este ascunsă în natură şi se numeşte Lumina care reformează. Iar dacă încercăm să extragem această forţă ascunsă din interior, ea va apărea la suprafaţă şi va face minuni pentru noi. Ne va corecta complet, ne va schimba, astfel încât vom fi în stare să ne conectăm cu alţii. Iar apoi, un grup va ajunge să vină împreună cu mai mulţi prieteni, ceea ce va deveni un mini-model pentru corectarea umanităţii în care unitatea noastră se realizează.

În loc de forţa anterioară, negativă a egoismuliu, care ne separă într-o stare spartă şi are diferite nume (Faraon, Haman, Bilam, Balak şi toţi „păcătoşii”, adică forţele care împiedică unirea), înăuntrul conexiunii noastre vom începe să revelăm această imensă forţă pozitivă. Aceasta este forţa conexiunii care vine să înlocuiască forţa negativă, şi se numeşte Creator. Este forţa dăruirii, forţa care ne-a dat naştere şi ne uneşte. În ea vom revela programul creaţiei şi scopul acestuia.

De aceea trebuie să ne unim într-un grup, deoarece prin asta vom simţii o stare înaltă – prezenţa unei forţe ascunse, înalte, Creatorul care este între noi. Trebuie doar să Îl revelăm! Să sperăm că vom simţii această trezire în noi în timpul seminarilor, ca rezultat al eforturilor noastre de a ne unii unul cu altul. Asta se poate întâmpla chiar unei persoane care a venit la congres pentru prima dată.

Din prima lecţie de la congresul din Brazilia din 03.05.2012

Filed under: Congrese, Criza, globalizare, Lectia zilnica - Niciun comentariu→